18,605 matches
-
Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DANSUL VULPILOR A început să ningă. De mult voiam să mă bucur de zăpadă! Pământul înghețat așteaptă și el ninsoarea. Pomii bătrâni ai grădinii caută cu ramurile lor goale, prin cer, cuibul fulgilor de nea. E spre înserat. Tata a terminat de băgat nutreț la vite, în grajd. Mirosul plăcut al fânului umple aerul rece. Păsările și-au mâncat boabele și s-au cuibărit mulțumite. Cățelul, vesel
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Știi, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri... Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină. Știi, uneori, doi disidenți suntem, Împărtășind doar vina sau minciuna, Absconse ramuri rupte din sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger și risipire. Știi, deseori apari ca o lumină, Crochiu de crisalidă, amintire, Peste greșeli de ieri
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă. Tabloul împlinit victimizează altul; El trebuie angelic înrămat, citit. Artiștii concurează prin zeci de galerii; Eu l-
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
că-nghite lacrima și căntă patima! Îmi spui să mă căsătoresc cu poezia, dar eu îmi rup deja cuvintele argintii din stele și ți le aștern pe poteca ce duce spre văntul de primăvară, să te-nvăluie-n mireasma florilor de mai; ramurile înflorite ale liliacului din colțul casei să-ți încolăcească dorul, de e prea mare. Te voi aștepta pe cărări de lună, din versuri îți voi smulge și dor și patimă, le voi presăra pe-aleea-nstelată, acolo unde sunt iubiri ce niciodată
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului DESPRE EVA Eva nu era frumoasă, Dar avea ceva de acasă! Avea frunze prin copaci, Deci puteai să te îmbraci! Astfel a ajuns celebră Eva, Că mai ascundea câte ceva! Se mai bronza pe câte un ram, Fiind descoperită de Adam! Precum alta prin Eden nu era, Adam s-a îndrăgostit de Eva! Referință Bibliografică: DESPRE EVA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673, Anul V, 31 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai
DESPRE EVA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370345_a_371674]
-
27 august 2015 Laudă Creatorului Se răsfață-n soare câmpul Ca viteazul îndrăzneț Toată ziua are sânul Plin de flori și cântăreți. Fluturi îmbrăcați în frac Cald dansează-n piruete Având partenere-n dans Cele mai frumoase fete. Cântă-n ramuri păsărele Flori cu pleoape de sidef Și cu gene de mătase Invitate-s la concert. Toate sunt în armonie Bucuria-mbracă totul. Natura cântă o simfonie Lăudându-și Ceatorul. Cluj Napoca 27 august 2015 Ziua Limbii Române Salbă din surâsuri făcutu
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
neamului nost’ românesc E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă iubirea Pe ramuri din codrul cel secular Limba română e însăși vorbirea Cea dulce a poporului meu milenar. Ziua aduce cu
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă iubirea Pe ramuri din codrul cel secular Limba română e însăși vorbirea Cea dulce a poporului meu milenar. Ziua aduce cu ea sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc. E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Cluj Napoca 31 august 2015
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
citească-n Cuvânt cei care vor Să poarte în ei nemurirea. Cluj Napoca, 27 august 2015 Prag de toamnă Copacii strâng la piept frunzele ca pe o comoară... Vântul le spulberă pe rând Șoptind încet că e toamnă.. Cu ochii înlăcrimați... Ramurile bat cu pleoapele La porțile unui nou anotimp. Cluj Napoca 27 august 2015 Pânza poeziei Tainic mâna cea albastră Țese-n inimă un vers Și cu pana ei măiastră Mișcă-ntregul univers. Țese versu-n haina albă Flori de astre și de
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
Arzând tăcerile în calea ei. Cântând pe drumul vieții Am libertate, dragoste și scut În tot ce fac, în slovă și în versuri Eu am ales de Dumnezeu s-ascult. Cluj Napoca, 31 iulie 2015 Visare Se clatină frunzele verzi de pe ram Uneori a salut, a uitare ori a visare.. E vară și parcă răbdare nu am Să mai aștept să vii pe cărare. Vântul îmi trimte un dalbu răvaș O atingere caldă pe umăr... Îmi spune că mult n-a mai
ARIPILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370338_a_371667]
-
și o priveliște de basm pe toată valea până unde se întindea grădina la al cărei capăt trecea firav un pârâiaș flancat de trestii și rogoz. Stăteam întinși pe spate, cu mâinile sub cap, încercând să numărăm nucile micuțe de pe ramurile ce păreau că se împreună cu cerul de un albastru de Voroneț atât de senin, încât părea a fi o boltă imensă de azur ce acoperă întreaga lume. Am întors capul spre ea pentru a-i spune ceva... Ce tablou...! Buzele
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
prindă, Cu teama-n glas,ea tatăl și-a rugat, Să îi deschidă apa,s-o cuprindă, Să-i schimbe frumusețea ce i-a dat. Nici n-apucase ruga să sfârșească, Când scoarța rece trupul i-a cuprins. Din brațe ramuri începeau să-i crescă, Picioarele în rădăcini s-au prins. Și părul său, în frunza verde,iată, Pe ramuri strălucește preschimbat, Dar zeul neuitând-o niciodată, Pe Dafne, veșnic,el a adorat. Când Apollo a vrut să o sărute Scoarța
LEGENDA DAFINULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370419_a_371748]
-
schimbe frumusețea ce i-a dat. Nici n-apucase ruga să sfârșească, Când scoarța rece trupul i-a cuprins. Din brațe ramuri începeau să-i crescă, Picioarele în rădăcini s-au prins. Și părul său, în frunza verde,iată, Pe ramuri strălucește preschimbat, Dar zeul neuitând-o niciodată, Pe Dafne, veșnic,el a adorat. Când Apollo a vrut să o sărute Scoarța rece buzele i-a rănit Chiar transformetă, Dafne nu admite Sărutul dat de tandrul său iubit. Cu frunza ei
LEGENDA DAFINULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370419_a_371748]
-
vid fizic (spațiu lipsit de ori ce moleculă sau entități mai mici ca ea) nu se poate obține nici o dată. Zero poate fi depășit, în ori ce direcție dar nu poate fi atins din nici o parte (mă refer bineînțeles la ramurile pozitivă și negativă despărțite de 0). Este problema lui Achile cel iute de picior care nu poate ajunge din urmă o broască țestoasă căreia i-a acordat o bonificație, dar o poate depăși. Zero fiind similar cu nimic există deci
UN INFINIT MAI MARE SAU MAI MIC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370401_a_371730]
-
unui castel sau alta mai mică asemeni unei colibe ! Toată scena fiind aureolată de clinchetul păsărilor, de darurile primite și dăruite de către om, de soarele ce se arată ca o minune peste pământ. Rămâi cu mâna pe inimă și spui; ramurile felurite din petalele cromatice a frunzelor și arborilor slujesc ochilor și minții dăruindu-mi cucvintele. Din aceste cuvinte alcătuiești mii de gânduri făcând ca prin ele să devină palate de cărți de proză și poezie prin care să-ți tămăduiești
,, POETICA ARBORELUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370437_a_371766]
-
e numele Tău, un Trandafir cât cerul înflorit e scris de-o mână albă ca de pruncă, din zare-n zare prins de infinit stă zămislit de-a cerului poruncă. Fiecare literă-i un înger ce se-nchină ca-n ramuri verdele-cuminecare. Arome și miresme din mugurii grăbiți împodobesc cohortele de Sfinți din sufletele dalbe: Floare lângă Floare. Literele sfinte țes slova divină ca-n Psaltiră, ruga, cerul necuprins. Sfintele oseminte odrăslite-n tină, Glia strămoșească pururi au aprins: Candelele Cerului-Grădină
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
cărămizi de cuvinte (Nu te-am pierdut); m-ai adunat din răsăritul fiecărei dimineți (Hamac din cuvinte); simt neliniști vechi și-n brațele minții te strâng - timpul te-a dăltuit pe placa din sufletul meu (Umbra destinului); te caut printre ramuri de cuvinte - te adulmec din mireasma salcâmilor în floare (Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între ramuri de tăceri, iar la jugul timpului tragem nevindecate dureri (Tăcerea așteaptă răspuns); Mugurii durerii au plesnit ca o rană (Toamnă bacoviană
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
vechi și-n brațele minții te strâng - timpul te-a dăltuit pe placa din sufletul meu (Umbra destinului); te caut printre ramuri de cuvinte - te adulmec din mireasma salcâmilor în floare (Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între ramuri de tăceri, iar la jugul timpului tragem nevindecate dureri (Tăcerea așteaptă răspuns); Mugurii durerii au plesnit ca o rană (Toamnă bacoviană); Foșnesc gândurile ca frunzele, toamna pe ram - mi-ești mireasmă de cuvânt, iar speranțele noastre aleargă-n fuioare de
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
salcâmilor în floare (Mireasma salcâmilor în floare); ești ascuns sub pleoape între ramuri de tăceri, iar la jugul timpului tragem nevindecate dureri (Tăcerea așteaptă răspuns); Mugurii durerii au plesnit ca o rană (Toamnă bacoviană); Foșnesc gândurile ca frunzele, toamna pe ram - mi-ești mireasmă de cuvânt, iar speranțele noastre aleargă-n fuioare de vânt (Vântul); pe umeri simt fiorii gândurilor tale ( Cât de mult ne iubim); Gândul poposește pe zidurile unei amintiri, de tivul pleoapelor atârnă neîmplinite vise (Stânci străvechi); pe
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
dintr-un copac milenar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Port semn de săgeată pe ramul crescut. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Din amintirea unui sfârșit și nou început. Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Cetățile renasc din întuneric și din ruini Ostași cu sică de-argint răsar în aura lunii
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
sarcedoții pe Kogaionon, în sanctuar Sunt sevă din neamul zeilor din Carpați. Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Rădăcini adânci ce cresc în rocă de granit Pe aici nu se moare, pe aici nu se trece Suntem apă și ram, piatră și rodnic pământ. Port semn de săgeată pe ramul crescut, Mi-e frate bun gorunul și șoimul în zbor. Renasc primăvară cu verdele falnic și crud Suntem fără moarte, copacii nu mor. Un chip de dac nobil, încrestat cu
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
din Carpați. Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Rădăcini adânci ce cresc în rocă de granit Pe aici nu se moare, pe aici nu se trece Suntem apă și ram, piatră și rodnic pământ. Port semn de săgeată pe ramul crescut, Mi-e frate bun gorunul și șoimul în zbor. Renasc primăvară cu verdele falnic și crud Suntem fără moarte, copacii nu mor. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe O rugăciune crescută din florile de mai. Un clopote
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
și șoimul în zbor. Renasc primăvară cu verdele falnic și crud Suntem fără moarte, copacii nu mor. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe O rugăciune crescută din florile de mai. Un clopote sună, străbunii ne dau binețe Sunt ram milenar de stejar, un cântec de nai. Din amintirea unui sfârșit și nou început, Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Port semn de săgeată pe ramul crescut Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe În catedrala cu sfinți
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]