5,123 matches
-
direcția ziarelor sibiene „Dacia traiană” (1920-1921) și „Înălțarea” (1922). Colaborările sale nu se limitează la revistele și ziarele proprii; versuri, schițe, portrete literare, studii, recenzii ori traduceri îi apar și în „Lumina”, „România jună”, „Sămănătorul”, „Viitorul”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Universul”, „Românul”, „Rampa”, „Renașterea”, „Renașterea română”, „Calendarul «Lumea ilustrată»”, „Minerva”, „Cosinzeana”, „Adevărul literar și artistic”, „Societatea de mâine”, „Transilvania”, „Sburătorul”, „Țara noastră” ș.a. A semnat uneori Alih, Cr., I. Gn., Gr., Nurog, Stroe. Placheta Câteva versuri (1901) nu a putut convinge decât prin
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
da foarte târziu bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, dar nu a absolvit-o. În 1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice”. A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra”, „Rampa”, „Contimporanul”, „Mișcarea literară”, „Calendarul”, „Porunca vremii”, „Universul” ș.a. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților” (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică” (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice”. A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra”, „Rampa”, „Contimporanul”, „Mișcarea literară”, „Calendarul”, „Porunca vremii”, „Universul” ș.a. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților” (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică” (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării mele (1925), La poarta din urmă (1934), Săracă țară bogată (1936), Lumini de seară (1936
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
București, 2001. Repere bibliografice: Valentin Silvestru, Comedia inteligentă, RL, 1983, 24; Ion Cocora, Realitate și simbol, TR, 1986, 3; Valentin Silvestru, Plimbare cu telescaunul, RL, 1987, 2; Florin Faifer, Între domestic și fantastic, CRC, 1989, 33; Ion Cocora, „Jaguar Party”, „Rampa și ecranul”, 1993, 5; Jana Morărescu, Comedia mizeriei sociale, „Azi”, 1994, 9; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Rampa și ecranul”, 1997, 5-6; Margareta Bărbuță, Sunetul actualității, TTR, 1997, 11; Mircea Ghițulescu, Valsul sau Ciuleandra, „Azi”, 1997, 56; Ion Toboșaru, Arta
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
3; Valentin Silvestru, Plimbare cu telescaunul, RL, 1987, 2; Florin Faifer, Între domestic și fantastic, CRC, 1989, 33; Ion Cocora, „Jaguar Party”, „Rampa și ecranul”, 1993, 5; Jana Morărescu, Comedia mizeriei sociale, „Azi”, 1994, 9; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Rampa și ecranul”, 1997, 5-6; Margareta Bărbuță, Sunetul actualității, TTR, 1997, 11; Mircea Ghițulescu, Valsul sau Ciuleandra, „Azi”, 1997, 56; Ion Toboșaru, Arta teatrului contemporan, București, 1999, 156; Ghițulescu, Istoria, 362-364. E. M.
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
editorial în 1968 cu un volum neconvingător de proză scurtă, intitulat Camera de alături, singurul care avea să-i apară în țară înainte de 1989. Scrisese însă, încă din 1966, romanul Ostinato, care va fi, în versiunea lui în limba germană, rampă de lansare a numelui lui G. în Occident. Ostinato abordează un subiect-tabu pentru ideologia oficială a vremii, care avea să-i aducă autorului faima unui „Soljenițân român”: lumea întunecată a închisorii comuniste. Personajul central al romanului, studentul la filologie Ilarie
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
secolului - deși Întrega fișă bibliografică a lucrării se Întinde pe 17 pagini numai un mic procent al ei este așezat sub reflector - , de aici focalizarea centrală pe Barthes, adevăratul erou, romantic portretizat (Înger și demon pentru critica franceză), scos la rampă În aproape fiecare dintre cele șapte capitole, un erou al timpului său care, odată proiectu-i Înțeles, devine eponimul unei episteme critice. Credința lui Compagnon este că ideile teoretice discreditate la un moment dat prin mijloace mai mult sau mai puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și înfrumusețeze viața prin lectură și contemplare”. Petru Comarnescu nu-și laudă prietenul doar în aceste epistole, ci își declară prețuirea pentru el și în presa vremii, ca în acel cald articol pe care l-a publicat, în 1933, în Rampa, în anul când Golopenția pleca la studii în Germania, tânărul foarte studios apărându-i lui Comarnescu ca ocupând un loc „aproape unic” în cadrul generației sale, un tânăr care „posedă o duioșie și o luciditate de mare înțelept, știind de minune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
judecarea pentru colaboraționism. Este achitat, dar eticheta de „trădător” îi va fi aplicată mult timp, în momente delicate. Între 1921 și 1925 conduce „Adevărul literar și artistic”, fiind totodată și redactor la „Dimineața” și „Adevărul” (1921-1928). A mai scris la „Rampa”, „Revista ilustrată” ș.a. H. face o gazetărie fără excese, luând atitudini firești, de bun-simț față de evenimentele sociale, politice, culturale ale timpului. În perioada 1909-1928 a publicat sute de cronici și comentarii referitoare la fenomenul teatral românesc și străin. În această
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
social erau aduse pe scenă de cei mai buni actori ai epocii, în montări fastuoase și spectacole care entuziasmau. Rămas pe hârtie, textul își pierde strălucirea, iar, în timp, și importanța, odată cu intrarea în desuetudine a mediului social adus la rampă și a comicului de limbaj folosit. Doar intriga amoroasă, în esență dramatică, desfășurată oarecum tensionat între cei doi protagoniști, dominați de neîncredere reciprocă, și rezolvată printr-o mică lovitură de teatru - presupusa vampă („păianjenul” nesățios) era o neprihănită fecioară -, abia
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
să-și realizeze proiectul, revine în țară și intră în sistemul de învățământ preuniversitar, ca profesor de limba franceză la Galați (1928-1932) și București (din 1932). Debutează în 1924 în revista „Mișcarea literară”, apoi colaborează frecvent la „Sburătorul”, „Viața literară”, „Rampa”, „Azi”, „Vremea”, „Critica”, „România literară”. În 1926 este ales printre membrii comitetului de redacție al revistei „Sburătorul”. Debutează editorial în 1929 cu Romanul lui Mirel, volum din care, în „Gazeta literară”, apăruseră anterior câteva fragmente prezentate de E. Lovinescu. În
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
în „Cugetul românesc” în 1922. A colaborat la numeroase ziare și reviste din perioada interbelică: „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Bilete de papagal”, „Cetatea literară”, „Clipa”, „Contimporanul”, „Dimineața”, „Dreptatea” (unde semnează cronica teatrală), „Herald”, „Lumea literară și artistică”, „Omul liber”, „Rampa”, „Reporter”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Tempo!” (unde publică reportaje), „Țara noastră”, „Viața literară”, „Viața românească” etc. A semnat și cu pseudonimul Ion Rozmarin. Romancier cu o îndelungată activitate literară, D. debutează editorial în 1929 cu volumul Viața minunată a
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
pseudonimele Ajax, Ali-Baba, Antipater, Argoman, Aster, Asterisc, Cara-Onid, Nekar, N. Grecu, Traian Nicodim sau cu pseudonimul colectiv Kalvincar (împreună cu L. Kalustian și I. Vinea). I se încredințează funcția de prim-redactor la „Facla” (1930-1938) și cea de redactor-șef la „Rampa” (1941) și la „Bis” (1942-1946). Colaborează cu articole de critică teatrală și la „Reporter”, „România”, „România literară”, „Azi”, „Revista română”, „Curierul”, „Curentul familiei” ș.a. Este vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1938-1944) și președinte al Asociației Criticilor Dramatici (1944). Câteva afirmații
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
franceză la București, cu o lucrare despre Sentimentul religios la Baudelaire. Debutează în 1940, cu poezia Zvon de haiducie, la „Curentul literar”. În cursul anului 1941, colaborează la revista „Albatros”. Frate al actorului Jules Cazaban, se simte atras de luminile rampei și după câteva încercări, printre care și un scenariu radiofonic, Copacul fermecat, difuzat în anul 1946, scrie drama în trei acte Țara nimănui, recomandată de Petru Comarnescu pentru stagiunea 1947-1948, dar rămasă în manuscris. Traduce și adaptează pentru Teatrul Poporului
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
Secolul XX”, „Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea ilustrată” și „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Rampa” și „Rampa nouă ilustrată”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cosinzeana”, „Minerva”, „Universul literar”, „Scena”, „Capitala”, „Solia”, „Revista pentru toți”, „Sburătorul literar”, „România nouă” (supliment literar), „Adevărul literar și artistic”, „Izbânda”, „Poșta țăranului”, „Gloria României”, „Viața literară” (revista lui I. Valerian), „Universul”, „Revista
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea ilustrată” și „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Rampa” și „Rampa nouă ilustrată”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cosinzeana”, „Minerva”, „Universul literar”, „Scena”, „Capitala”, „Solia”, „Revista pentru toți”, „Sburătorul literar”, „România nouă” (supliment literar), „Adevărul literar și artistic”, „Izbânda”, „Poșta țăranului”, „Gloria României”, „Viața literară” (revista lui I. Valerian), „Universul”, „Revista vânătorilor”, „Munca
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
după propria-i mărturisire) studii universitare la Berlin, dar s-a lansat și într-o febrila activitate gazetăreasca. În „Steagul”, „Universul literar”, „Actualitatea”, „Scenă” (aici inițiază „Rubrică femeii”, iscălind Mină von Barnheld), „Gazeta tinerimei”, „Socialismul”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Rampă”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta capitalei”, „Cuvântul liber”, „Dimineață” „Presă”, „Filmul”, „Omul liber”, „Lupta”, „Dimineață copiilor”, „Lumea copiilor”, „Viața literară”, „Adevărul”, „Premieră ilustrata”, „Ilustrațiunea română”, „Seară”, „Universul”, „Gazeta femeii”, „Dacia”, „Cinema”, „Facla”, „Izbândă” (Chișinău), „Femeia și căminul”, „Gazeta literară”, „Tribuna
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
o voce remarcabilă, s-a înscris la Conservator, fiind apreciat de profesorii Gh. Cucu și D. G. Kiriac. De la doisprezece ani scria versuri. Debutează în 1906 în revista „Dumineca”, semnând aici Celarianu-Celari; publică poezie și proză poematică în „Biblioteca modernă”, „Rampa”, „Ilustrația”, „Lumea”, „Revista antică”, „Noi pagini literare”. Deși era o persoană timidă și retrasă („seraful pogorât printre oameni”, îl va numi E. Lovinescu, în 1936), a frecventat mediile boemei literare: la Terasa Oteteleșanu a putut cunoaște pe Tudor Arghezi, N.
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
În primii ani de după 1944, va compune lieduri, oratorii, cantate, executate în public cu oarecare succes. În 1947, debutează cu o culegere de versuri intitulată inginerește La scara 1/1, titlu găsit de Ov. S. Crohmălniceanu. În 1947-1948, lucrează la „Rampa”, unde semnează cronică dramatică, vitrina cărții, cronică coregrafică, cronică umoristică, folosind pseudonime diverse: Maria Veniamin, Ana Varga, Nic., Hortensia. Mai colaborase și la revista umoristică „Pițigoiul”, cu pseudonimele Cezarina Pipotă, Haralambina Ficat, Clementina Maț, „în veselă tradiție suprarealistă”. Ludicul va
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Focșani. Funcționar mulți ani la Banca Italo-Română din București, devine director al filialei acesteia din Sibiu. Debutează în „Cugetul românesc” (1923), cu traduceri din poezia lui Giosuè Carducci, prefațate de Ramiro Ortiz. Colaborează, de asemenea, cu unele tălmăciri lirice la „Rampa”, dar și la „Gând românesc” și alte reviste literare transilvănene. Face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” de la Sibiu, în publicația căreia tipărește versuri traduse din Gabriele D’Annunzio, Giovanni Pascoli, Lionello Fiumi. În martie 1940, Teatrul Național din București reprezintă
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
de refugiu ocazional și definit prin jovialitate, prilejuit de tabieturile petrecerii timpului liber, la aceea „diurnă”, oficială și instituționalizată. Exersate la scară redusă, în cadrul c.l., spiritul critic și cel de concurență, abilitățile personale și strategiile de succes ies la rampă, în lumina vieții publice. Reputația și prestigiul câștigate la nivel de grup sunt inevitabil direcționate într-un sens și spre o finalitate socială și politică. E dificilă trasarea unei granițe între câmpurile culturale și sfera politicului în înțeles larg (văzută
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lui Stanislavski, A., spirit limpede, echilibrat, era adeptul unei regii de factură tradițională, proclamând „primatul textului”, în care, acceptând riscul de a părea demodat, refuza să caute ori să inventeze „valențe moderne”. Cu o gospodărească pricepere, a adus în lumina rampei zeci și zeci de ieftine compuneri, dar și piese de Shakespeare, Molière, Goldoni, Gogol sau, din dramaturgia noastră, de B. Delavrancea, Al. Davila, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Însă autorul preferat al lui A. a fost, de departe, Caragiale, ale
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Kivi, Cei șapte frați (1963), pentru care s-a folosit de o versiune franțuzească sau nemțească. Deși cu intermitență, a făcut și publicistică (portrete de artiști, note de drum, polemici), ocupându-se aproape numai de teatru - în „Vremea”, „Secolul”, „Facla”, „Rampa”, „Arta nouă”, „Caietele Teatrului Național”, ca și în „Viața românească”, „Veac nou”, „Steaua”, „România liberă”, „Astra”, „Flacăra”. O seamă de însemnări au fost reunite în Cu teatrul românesc peste hotare (1968) și în volumul postum Un drum în teatru (1980
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
, publicație care apare la București, într-un singur număr, pentru anii 1924-1925, editată de ziarul „Rampa nouă ilustrată”. Versuri dau B. Nemțeanu, Const. Argeșeanu, Radu Gyr (Sonetul unui basm medieval). Proză semnează Victor Eftimiu, Const. Argeșanu (sub pseudonimul Ion Brambură) și Sergiu Milorian, teatru - Victor Rodan. La compartimentul traducerilor se rețin un fragment din romanul lui
ALMANAHUL „RAMPA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285277_a_286606]
-
absorbite de mamă, nu numai că se transmit copilului nenăscut, dar efectele lor sunt și mai draconice, având în vedere masă corporală redusă a acestuia din urmă. Când viitoarea mamă livrează fetusului prin fumat cantități constante de nicotină, ies la rampă câteva riscuri serioase: metroragii, placentă previa, moarte fetală, avort, prematuritate, sarcină extrauterină (Relier, 1993). Nu sunt de ignorat nici efectele imediate pe care le produce fetusului, dependența maternă față de țigări, efecte care se conservă un timp: accelerarea intempestivă a ritmului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]