60,360 matches
-
la moarte ca și în Facerea iudaică, unde ajutat fiind de o femeie, urmarea este condamnarea neamului omenesc la moarte pe toată veșnicia. Prezența divinității în epopeea sumero-babiloneană este negativă, zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că acesta refuzase dragostea care l-ar fi făcut nemuritor. Extraordinar simbol cu multiple implicații! Enkidu preferă moartea unei îndumnezeiri imorale! Și ce semnificație devine perenă în această capodoperă timpurie a umanității ? Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu. Omul rămâne valoarea superioară în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne deschide șanse de a recrea un univers virtual care nu va coincide cu cel gândit de imaginarul poetului. Astfel un poem ambiguu pare că reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Dar versul, dacă nu este asemenea zeiței Isis care refuză să-și desfacă vălurile, poate să ne înalțe, și atunci devine sacru. Cuvântul tribului este o iluzie în raport cu adâncul lucrurilor, dar cuvântul poetic este o iluzie superioară, un model pentru altă alternativă a genezei. Preocupat de ambiguitatea lumii alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încheie cu neliniștea din Elegia de la Marienbad în care bătrânul bard se plânge că zeii dragostei l-au părăsit, după ce la 73 de ani o cere în căsătorie pe Ulrike von Levetzov, având doar 20 de ani, iar aceasta îl refuză. În ce privește pe Faust, după o viață reală trăită în neliniștea metafizică a cunoașterii, a misterului, odată încheiată înțelegerea cu Mefisto, sub imperiul magiei trăiește o a doua viață, în care se bucură de toate hedonismele râvnite, în lipsa oricărei griji, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea fetei de împărat invocând, așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu eșec, intensa neliniște a zborului lui Hyperion către Demiurg, neliniștea respingerii cererii de a-și pierde nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și bârfește la toată lumea că "s-a dus și i-a cerut"; neliniștea tristeților provinciale, dintre care: "De panorămi cu-o ferestruică/ Și cu-o maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nou, și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta, astfel, trecut. Dar nu. Nu se întâmpla. Frumusețea aceea vorace părea că refuză, îndărătnic, să i se cuibărească într-un sertar al minții, de unde să treacă, apoi, cuminte, sub semnătura romancie rului care era el, Alexandre. Sau care fusese. De când plantele ei de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat morții, cînd altul în locul lui n-ar fi rezistat o zi și-o noapte la un loc, rămîne un mister. Nici cine-l adusese în starea aceea nu s-a putut afla. În cele din urmă, rănile i s-au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
da, ar fi fost o greșeală să nu profite de aceste calități. Ascultă, atunci. Am colindat pădurile; am întrebat toate animalele care mi-au ieșit în drum. Cunoști rezultatul. A rămas, totuși, o variantă. E un gînd îngrozitor; aproape că refuz să-l duc pînă la capăt. Dar e ultima noastră șansă, și, de bine, de rău, avem de ce ne agăța. Ești pregătit pentru ce va urma? Sînt numai urechi. Spune, tată. ...De intrat în pămînt, nu putea intra. Și, dacă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot înțelege opțiunea. Dar asta e voința lor, și eu mă-nclin. Vei rămîne și tu lîngă Oameni? Lupoaica avu nevoie să tragă zdravăn aer în piept înainte de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care urmărește avansarea cu orice preț, care-i „purtător de cuvânt”(„turnător” - nota autorului) care... Îi mai triasem, atât cât am putut și eu. Oricum, era bine! Și așa, dintr-o dată, Aprovizionarea! Bine m-au plesnit! Dar sarcinile nu se refuză! La treabă! - iată singura lozincă într-adevăr sfântă! Acum pot spune și un cuvânt cu miros de tămâie, că nu mai am „ateismul” pe cap... Am făcut destulă „muncă patriotică” pe post de propagandist. Sunt mai liniștit, pot să mă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu ștate vechiă) și lui tovarășu' Perju: că mătură frunzele numai împins de nevastă, enervată de faptul că atunci când o scoate la plimbare, Muți, cățelușa, prea își murdărește „boticul” moșmăind prin frunzele uscate. Și toată lumea știe: tovarășu' Perju nu poate refuza o femeie, fie și în altă „calitate” decât aceea de soție. „Nu că sunt frizer, dar sunt galant!”, îi place să se autoironizeze cu o vorbă din Caragiale. Pentru că marele clasic este o veche slăbiciune a lui, de când a „căzut
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un pasager anonim în căutarea unui bilet. Situația îi oferă plăcerea rară de a recădea în anonimat, de a nu se mai simți un personaj cu atâtea sarcini, atâtea responsabilități... O adevărată terapie democratică! Este atât de „popular” încât nu refuză un pumn de semințe de la femeia de serviciu, fapt observat la timp și de secretară... Aceasta are oroare de clănțănitul semințelor, ca pe stadion! Dar nu asta contează, nu ce cred oamenii despre tine, ci, în primul rând, ceea ce crezi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente neplăcute, dar pe care, cu nițică stăpânire de sine, le va trece cu bine. Și din nou gândul acela care răsărise... Ridică ochii peste
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cei patru pereți și numai rareori se mai cerea afară, la barul din colțul străzii, pentru un Martini cu gheață și o feliuță de lămâie sau o măslină verde, în funcție de dispoziția barmanului Florin. Până într-o zi când viața Melaniei refuză categoric să se mai declare mulțumitor de confortabil între cei patru pereți, vărsă un ocean de lacrimi țspre disperarea lui Dumi trescu, care de data asta n-o mai iertă și o dădu în judecată) și chiar se aruncă de la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o așa intimitate cu ei și, în fond, aspect deloc de neglijat, nici nu ți-ai atinge scopul final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-or vrea despre aspectul citadin cenușiu al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, oamenii de pe aleea Muzelor refuză visceral și oarecum înciudat să împodobească fațadele cu mușcate în ghi vece. Așa că ideea de a mai sufoca spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură este ratată din start, atitudine de înțeles chiar și numai prin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
țcare o fi trecut el prin multe, dar cu o asemenea situație sunt convinsă că nu fusese pus să se confrunte) la o pereche de pantofi din piele albă, prea puțin uzați, ce zăcea chiar în fața porții încuiate care-mi refuza, până la urmă, intra rea în raiul cotidian. Și-apoi, chiar așa, cum să-ți explici de unde se năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil clasic, lipsiți de identitate, identitate pe care ai fi putut eventual să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care actorul nu găsește puterea să o refuze. Se așază amân doi la măsuța din hol, călcând în picioare, în trecere, orice speranță a pompierului de serviciu. Actorul se întoarce spre pompier și declară cu o dicție impecabilă, ca și când e replica de final într-o piesă cu personajul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
încerca o reconciliere între rege și ducele Carol, "Temerarul" Burgundiei 30. Cardinalul, odată sosit, s-a arătat a fi atât de zelos și de curtenitor pe lângă "temerar", care etala pompă și fast, încât regele Ludovic l-a considerat extrem de ridicol, refuzând vreme îndelungată să-i acorde vreo audiență. Mai puțină erudiție, dar o mai mare cunoaștere a oamenilor, i-ar fi fost de mai mare ajutor ambasadorului Sfântului Petru. Răbdarea știința de a avea puterea să aștepți nu este o calitate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în dizgrație. Mai târziu, i s-a oferit ambasada de la Roma, unde a rămas peste 20 de ani. Acolo, prestigiul său a crescut considerabil; el a demostrat o demnitate amabilă și o magnificență care i-au conferit multă autoritate. A refuzat să depună jurământ pe Constituția civilă a clerului. De aceea, a trebuit să se retragă, și a rămas sărac. Cu toate acestea, sfârșitul acestui cardinal, care debutase cu rime și versulețe, nu a fost lipsit de noblețe. La minister i-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Astfel s-au organizat congrese, aproape anual, la Aix-la-Chapelle, la Laybach, la Troppau, la Verona; la acestea Sfânta Alianță dorea să distrugă speranțele partizanilor instituțiilor liberale și să intervină militar la Madrid și Neapole. În Germania, Metternich, care disprețuia Prusia, refuza să participe la reconstruirea Imperiului Germaniei, crezând că Austria va deține întotdeauna primul loc în Confederația Germanică. Scopul lui principal nu era Frankfurt-ul, ci Italia. Toate eforturile, vigilența, ca și întreaga forță a imperiului, au fost îndreptate către o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
înțeles de ce, în cazul consulilor care jucau un rol atât de special în vaste imperii ca Turcia sau China caracterul funcțiilor a devenit obiectul multor controverse. În Franța, jurisprudența i-a desemnat constant ca funcționari publici, dar, totodată, le-a refuzat rolul de reprezentare care aparținea doar șefilor misiunilor diplomatice, ambasadorilor și miniștrilor. Aceștia, de regulă, nu primesc scrisori de acreditare de la guvernul lor, ci simple scrisori de recomandare, adică de "atestare"* și nu își pot exercita funcțiile decât după ce guvernul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ambasadorii, guvernele trebuie să aibă grijă ca aceștia să fie bine primiți. Este o regulă aceea de a nu numi un ambasador fără să fi obținut, în prealabil, acordul suveranului pe lângă care el va fi trimis. Acest acord este rareori refuzat, însă este bine ca, înainte de a-l cere, să tatonezi bine terenul. Odinioară, atunci când un ambasador își lua în primire postul, el era primit cu o ceremonie; își făcea astfel "intrarea". Toți ceilalți ambasadori, în trăsuri, îl însoțeau până acasă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
brâu spada lui și l-a îmbrățișat. I-a mai făcut și alte cadouri constând în veselă din argint, precum și portretul său, încrustat cu diamante. Pretutindeni se considera foarte gravă impolitețea de a nu face cadouri sau de a le refuza pe cele care îți sunt oferite. Cardinalul d'Ossat, părăsind Veneția, a afirmat că ar fi dorit să "rupă cu uzanțele"; i s-a răspuns atunci că prin aceasta nu putea face nimic altceva decât să aducă o insultă Republicii
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
misiunea sa eșua, se ajungea, evident, la război. 127 "Războiul de Secesiune", sau războiul civil din S.U.A., s-a desfășurat în intervalul 1861-1865, între statele puternic industrializate nord-americane, antisclavagiste, aboliționiste, și cele 11 state din sud, sclavagiste, secesionste, care au refuzat să accepte abolirea sclaviei negrilor care lucrau pe plantațiile de bumbac. Victoria a aparținut taberei nordiste. 128 Alexander Hamilton (1755-1804). Om politic și revoluționar american, filozof politic, economist, avocat, unul dintre "Părinții fondatori" ai S.U.A. 129 Thomas Jefferson (1743-1826). Om
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să ceară executarea obligaŃiei în cauză. ObligaŃiile părŃilor trebuiesc executate conform cu clauzele contractului. IV.1 ExcepŃia de neexecutare ExcepŃia de neexecutare constituie o metodă prin care atât cumpărătorul cât și vânzătorul se pot apară. Oricare dintre cele două părŃi poate refuza să iși execite obligaŃia proprie atâta timp cât cealaltă parte nu și-a executat-o pe a ei, deoarece avem de-a face cu un contract signalagmatic se aplică „excepțio non adimplenti contractio”. Invocarea execepŃiei de neexecutare de către vânzător se poate face
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]