5,064 matches
-
îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii tremurând, urlete provocatoare pornesc dinăuntrul său ca din adâncurile pământului. Udi, ce se întâmplă, mă reped spre el, îngenunchez lângă el, ce îți mai fac ochii, vezi ceva? El suspină, ochii sunt bine, dar nu pot respira, îmi este greață, iar eu întreb, de ce ai ieșit, de ce nu m-ai așteptat în cameră, ți-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
S-a hotărât să păstreze copilul! Adevărat? Hava își strâmbă gura într-un gest de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut, doar am fost acolo cu ea, vocea ei se repede spre mine, scuturându-mi trupul cu putere, din tălpile late ale picioarelor, până în creștetul capului înfierbântat de razele soarelui, ți-a spus ea? Ți-a spus ea sau poate i-ai spus tu? Am discutat despre acest lucru, ocolesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are doar câțiva dinți și nu poate mânca lucruri tari. Doarme toată ziua în fața cafenelei și o ia la fugă pe alee numai când aude pași. Reiko scoase o bucată de brânză din rucsac și simțindu-i mirosul, câinele se repezi, fericit, la ea. Nu o să-l mai vedem pe copilul acesta multă vreme, spuse Reiko, mângâindu-l. Pe la jumătatea lui octombrie, vor încărca vacile și caii în camioane și-i vor duce la grajduri. Nu-i lasă să pască decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să vorbesc cu ele. Nu mai spune așa ceva. Fata are mult bun simț, e naturală și deloc afectată. Hai, Watanabe, întâlnește-te cu ea, măcar o dată. Nu trebuie neapărat să-i și faci felul, spuse Nagasawa. — În nici un caz! se repezi Hatsumi. E virgină. — Cum ai fost și tu cândva. — Exact, zise Hatsumi cu un zâmbet larg. Așa cum am fost și eu. Dar te implor, mi se adresă ea, nu-mi mai vorbi despre „sărăcie“, nu are nici o legătură una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
domnule. Aștept pînĂ diseară. Deschisesem sticla și tocmai i-o Întindeam cînd am văzut un pește mare și maro, cu un harpon Înfipt În el, mai lung decît brațele Întinse ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson. Atunci ține-o ca s-o prindă. Se repezise din adînc și n-o nimerise. Știam c-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson. Atunci ține-o ca s-o prindă. Se repezise din adînc și n-o nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește-te s-o slăbești imediat ce-o apucă. Apoi l-am văzut cum vine din nou pe sub apă. I se vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să văd spada, ochiul, fălcile deschise și capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi, palid la față și cu o privire sălbatică, trase o rafală generală, fărĂ țintă, către toți cei din bar. L-am văzut pe unul dintre cei trei repezindu-se spre el, și am observat și ce expresie avea. De data asta i se alăturară mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe pistolar Între două mese din stînga, În timp ce acesta se zbătea sălbatic, și cînd se auzi Împușcătura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mergea exact ca atunci cînd plecaserăm, doar că șunca și whisky-ul dispăruseră. — A venit Cheliuță! strigă unul dintre barbugii. Ce mai faceți, tovarăși? spuse Cheliuță făcÎnd o plecăciune. Ce mai faceți? Ce faceți? Jocul se Întrerupse și toți se repeziră cu Întrebările asupra lui. — Mi-am completat foaia de raport, tovarăși, spuse Cheliuță. Și v-am adus niște șampanie. Pe mine, unul, nu mă mai interesează decît aspectele foarte plastice ale Întregii chestiuni. — PĂi și colegii de patrulă unde dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta? se repezi furios extremadurianul. Nu-ți convine ceva la războiu’ Ăsta? — Taci! Îi spuse soldatul prietenos. Aici eu comand și acești tovarăși sînt oaspeții noștri. PĂi atunci nu-l lăsa să vorbească de rău despre război. N-o să se-apuce străinii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii. A trebuit să scoatem un tanc În față, care să tragă Întruna spre fereastră cît ne-am repezit noi la ultima mitralieră. Numai eu am pierdut opt oameni. Prea mulți. — Și unde s-a Întîmplat asta? — La Celadas. N-am auzit niciodată de locu’ Ăsta. — Nu, n-ai auzit. Operațiunea n-a fost deloc un succes. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedeam mai bine dacă venea. — Și ce s-a Întîmplat? — Tre’ să fi intrat cumva În bucătĂrie, poate pe geam cumva, și a luat tot ce era de luat. — MĂnînci rahat. — Da’ tu ce-ai făcut tot timpu’ Ăsta? se repezi pădurarul local. — Am dormit, la fel ca tine. — Bine. Hai să nu ne mai certăm pe tema asta. Nu ne-ajută cu nimic. — Spune-i fetei Ăleia să vină Încoace. Fata veni și delegatul Îi spuse: — Spune-i doamnei Adams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plin de sînge, vino-ncoa’. Colții poa’ să mai aștepte, nu pleacă nicăieri. Ținînd În mînĂ coada lipsită de păr a elefantului, Juma veni rînjind către tatăl lui David. FĂcură o glumă porcoasă, după care taică-său Începu să vorbească repezit În swahili. CÎt de departe-i apa? CÎt e de mers pînĂ să dăm de niște oameni care să ne ajute să cărĂm colții? Cum Îți e, futangiu de porci și bun de nimic ce ești? Ai ceva rupt? Primind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă se Învîrtea. Biciclistul din spatele lui acceleră și imediat auzirăm focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în timp ce Barney își sprijină capul în mâini. E prea mult pentru natura noastră umană să stăm cu șampania în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că e cam brusc, începe el iar, și mi-am dat seama abia în seara asta... Ceea ce spune Jake în continuare mă uluiește prea tare ca să țin minte complet scena. Cel mai mult îmi pare rău că nu m-am repezit să pun o casetă și să înregistrez pe ea tot discursul lui Jake. Puteam să ascult caseta aceea la nesfârșit, de fiecare dată când mă simțeam singură, nesigură sau neatrăgătoare, și întotdeauna m-ar fi făcut să mă simt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu mai știu pe unde e camera mea, în ditamai căsoiul ăsta. Am nevoie de Finn să mă conducă să termin cu desfăcutul bagajelor. Imediat ce am sosit, la fel ca Daisy, am îmbrăcat costumul de baie și ne-am și repezit la piscină ca să profităm de soarele încă puternic al după-amiezii. Și, la urma urmei, imaginea Vanessei încremenită locului ca un stâlp de sare (adică imobilă și plină de amărăciune) e o priveliște mult prea dureroasă. Aproape că simt cum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
apoi bâlbâi un „Scuze... Am crezut că e Daise...“ Finn se zgâiește la mine. Mă simt complet despuiată. În cele din urmă, îmi vin în fire la gândul că port bikini, nu chiloți. Dar tot mă simt roșind. Dacă mă reped în camera mea, scena va părea și mai penibilă. Cred că cel mai bine ar fi să n-o iau chiar așa în tragic și să încerc să mă comport cât mai firesc cu putință: —Vii să înoți? Mergem cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați. La un moment dat, o minge portocalie răsare din mijlocul grămezii de trupuri. Toți urlă îngrozitor și se reped spre ea. Joacă un soi de polo. Urmăresc cu atenție mișcările corpurilor din apă, ca să mă asigur că nu s-a lăsat cu victime. O asemenea situație ar fi un subiect ideal pentru ziarele de scandal, care ar lua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prinși în flagrant delict. Se lasă o tăcere adâncă. Finn, tot în pragul barăcii, are o reacție la care absolut nimeni nu s-ar fi așteptat. Izbucnește în hohote de râs, în timp ce Daisy și Barney, revenindu-și din paralizie, se reped să se acopere. —Of, Doamne, abia aștept să țin discursul cavalerului de onoare la nuntă! reușește să îngaime Finn. Țipete de fiară sălbatică vin din direcția Vanessei, care aleargă în jurul piscinei și, spre surpriza tuturor (mai puțin a mea), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Da, păi... știi, poate că sexul a fost o greșeală... —O greșeală? A fost grozav, dar într-un fel am simțit că nu trebuia să facem ce-am făcut... ceva nu era tocmai bine... Dă-o-ncolo de treabă, îl reped de-a dreptul furioasă, dacă ieri nu te-ai simțit tocmai bine, atunci cum naiba te manifești când îți place? Jake nu poate răspunde la această întrebare, așa că tace. Schimbă tactica și mă atacă. — Știi, continuă el prefăcut, întotdeauna m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mințile. Mă duc acasă, îi spun fără chef. Poți să mă conduci la gară dacă vrei să mai rămâi. Nu, te duc cu mașina, îmi spune, în timp ce se ridică. Dar am crezut că... Nu pot să-l mai ascult. Mă reped sus în cameră, mă prăbușesc pe pat și fixez cerul prin fereastra de deasupra. Gândurile nu-mi dau pace. Prin minte mi se perindă imagini disparate și simt o tensiune psihică teribilă: Jake și cu mine, făcând dragoste lângă foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de valah ospitalier: sorry, do you have tickets in this compartment? Pekinezii mă fixează neimpresionați. O tânără din grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc trimis într-un compartiment de rasă europeană. Ne punem bagajele sub picioare și luăm loc pe un sac de cartofi plasat pe banchetă. Sabina, moldoveancă brunetă, cristalină, nu suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]