3,846 matches
-
el, pusă pe harță. Ai fost doar la Mamaia, că acolo au avut ai tăi bilete. N-ai mers până la Mangalia și nici la Năvodari n-ai fost. Recunoști? Dar nu despre asta era vorba. Ce te bagi tu? a replicat Sandu întorcându-se cu spatele la Mihaela, abia salvându-și laptele din paharul ce parcă-și dorea să stropească picioarele Mihaelei, că tot începuseră să joace, parcă, hora pe loc. Hei! Ce aveți de împărțit, răilor? s-a răstit Laura la cei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-mi facă semn cu cotul (proiectând jumătate din sosul clocotit de friptură în poala nefericită a vreunui client) și să-mi șuiere ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cred. Da, a spus James privindu-și pantofii, apoi uitându-se la tavan, la sticla mea de Lucozade, la orice, numai în ochii mei nu. — Dar nu mă mai iubești? m-am trezit întrebându-l. — Nu știu. Nu cred, a replicat el. — Și copilul? am întrebat ca trăsnită. Era imposibil ca James să mă părăsească și era și mai imposibil să mă părăsească acum, după ce făcuserăm un copil împreună. —Trebuie să ai grijă de noi. Îmi pare rău, dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simți acum? m-a întrebat. — A, bine, am răspuns eu rugând-o în gând să plece. Presupun că soțul tău o să vină mai târziu să vă vadă, pe tine și pe bebeluș. N-aș pune pariu pe chestia asta, am replicat eu cu amărăciune. Asistenta mi-a aruncat o privire uimită și s-a îndepărtat rapid, jucându-se cu pixul și continuând să se uite la mine agitată. S-a dus la una dintre mamele drăguțe, civilizate și politicoase. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
abia am reușit să le fac să alunece. Am surprins-o pe Judy privindu-mă oarecum ciudat. E încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am zis nimic, a replicat Judy afișând o expresie inocentă. Eu și Judy ne-am înghesuit în lift, jonglând cu gențile, valizele, poșetele și un bebeluș de două zile transportat în portbebe. Asta e altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi se spusese, după cinci minute, omul a revenit cu toate bagajele mele. Astea sunt ale tale, iubito? m-a întrebat. L-am asigurat că erau bagajele mele. Și nu te duci la Boston? Nu mă duc la Boston, am replicat pe un ton cât mai egal cu putință. —Ești sigură? m-a întrebat omul neconvins. — Foarte sigură, am promis eu. —Ei, se pare că cineva a crezut că mergi la Boston, dar acum nu mai contează. Hai, fugi, a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oftat mama. Pe bune, Helen te epuiza. Cu toate astea, nefiind deloc atentă, dar absolut deloc, Helen s-a concentrat asupra altor lucruri. Hei, tata, mă duci și pe mine cu mașina până la Linda? —Helen, nu sunt șofer, i-a replicat tata cu o voce egală și destul de severă. —Tată, nu te-am întrebat ce meserie ai. Știu ce meserie ai. Eu nu te-am întrebat decât dacă mă duci cu mașina, a zis Helen pe un ton care însemna „sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dacă trebuie, mi-a răspuns ea cu o voce șoptită și resemnată. Dacă trebuie. Și poți să-mi împrumuți și niște bani? N-am decât lire sterline, am mai rugat-o. — La supermarket acceptă și cărțile de credit, mi-a replicat ea rapid. Mențiunea referitoare la bani o readusese în mod brutal la realitate, rupând-o de lumea umbrelor în care rătăcise în ultimele câteva minute. Nu că mama era zgârcită. Departe de ea. Dar anii în care te chinui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv. —E o plantă, i-am replicat eu răbdătoare. Biata mama! Înțelegeam cât de nesigură și de amenințată se simțea. —Ei, nu poate să fie cine știe ce de capul ei dacă n-au putut s-o pună la ghiveci, mi-a declarat ea triumfătoare. S-o fi simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama privindu-mă gânditoare. N-am spus-o cu răutate, i-am explicat repede. N-am vrut să zic decât că întotdeauna toată lumea e îndrăgostită de ea. Iar inversul situației nu se petrece niciodată. Toate au un început, mi-a replicat mama cu înțelepciune. Apoi amândouă am tăcut. Mama a spulberat tăcerea. —Oricum, a avut dreptate. În legătură cu ce? am întrebat-o încercând să înțeleg la ce se referea. —Ție chiar ți-a plăcut de el. — Nu mi-a plăcut de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nițel supărată. —Mai mult, a continuat mama. Și lui i-a plăcut de tine. Nu-i de mirare că pe Helen au apucat-o dracii. —Asta-i o prostie! am protestat cu vocea ridicată. — Nu e o prostie, mi-a replicat mama calmă. A fost limpede că i-a plăcut de tine. Deși, a continuat ea pe un ton dubitativ, mi s-a părut că i-a plăcut și de mine. Poate că e unul din bărbații ăia care face orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la duș și m-am șters. Ar trebui să-l sun, mi-am spus. M-am întors în cameră și-am început să mă îmbrac. — Sună-l, mi-am ordonat cu severitate. După ce-o hrănesc pe Kate, mi-am replicat singură pe un ton vag și cam incolor. Sună-l, mi-am ordonat din nou. — Vrei să moară copilul de foame? am întrebat încercând să par furioasă. O să-l sun după ce-i dau fetei de mâncare. —Ba n-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-am spus mamei: — Pe astea mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar... a bâiguit mama. Fără nici un dar, i-am replicat eu pe un ton liniștitor. Nu, Claire... a spus ea agitată. —Mamă, am insistat eu foarte mișcată de grija ei, dar ferm hotărâtă să mă adun și să fiu o fiică ascultătoare. Mă simt foarte bine acum. Și am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și să mă duc înapoi acasă. Dacă Bunul-Simț nu și-ar fi făcut apariția în creierul meu, probabil că exact asta aș fi făcut. —Ești ridicolă, mi-a spus Bunul-Simț. Iar tu e limpede că nu ești mamă, i-am replicat. Nu sunt, a recunoscut Bunul-Simț. Dar trebuie să înțelegi că nu vei putea să fii cu ea în fiecare secundă a vieții. Ce-o să faci când o să te întorci la serviciu, iar ea va trebui să stea cu o bonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
face că te-ai apucat de facultate abia acum? l-am întrebat. — Păi, înainte n-am vrut să merg. Când am terminat liceul, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voiam să fac. Așa că am făcut numai prostii, a replicat el trezindu-ne interesul. De curând mi-am pus viața în ordine. Am trecut printr-o perioadă cam haotică, a continuat el stârnindu-ne și mai mult interesul. Acum sunt gata pentru facultate. Chiar îmi place. Da? am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred că-și pierdea timpul încercând să facă apel la milostenia lor. Mă faci să plâng, i-a replicat, cu o ironie gravă, un tânăr destul de beat. — Termină-ți paharul sau ți-l iau, și-a lansat un alt barman amenințarea către o masă apropiată. Era clar că era obișnuit să joace rolul băiatului rău. Clientul a băut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Kate, îmi plăcea să merg la sală. Poate că asta era cea mai bună propunere pe care o auzisem de multă vreme. Păi... am început eu precaută, nu sunt deloc în formă. —Trebuie să începi de undeva, mi-a replicat el rapid. Și cine-o să aibă grijă de Kate? N-ar vrea mama ta? N-ar fi decât pentru vreo două ore. —Poate, am răspuns eu dubitativ. Ne mișcam cam prea repede pentru gustul meu. Măi să fie! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce-ai făcut cu ele? Păi, dacă nu le-ai fi lăsat pe frigider și le-ai fi pus la locul lor, atunci ai fi știut unde să le găsești, i-a răspuns mama. —Locul lor e pe frigider, a replicat Helen. Acolo îmi las întotdeauna lucrurile. Neața, am zis eu veselă. Toată lumea m-a ignorat. Fără nici un motiv aparent, ușa din spate se zbătea deschisă și rafale din aerul dimineții, venite parcă din Siberia, intrau în bucătărie. Era ridicol. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-au umplut de lacrimi. N-am făcut-o intenționat. Jur. Eram la fel de șocată ca și el de neașteptata mea umezire oculară. —Scuze, am spus trăgându-mi nasul. Nu fac asta ca să fii drăguț cu mine. Foarte bine, mi-a replicat el. Fiindcă n-o să-ți meargă. Nenorocit fără inimă, m-am gândit o clipă, dar apoi mi-am alungat din minte gândul nedemn. Nu răspund decât la lacrimile femeilor aflate sub vârsta de doi ani, a continuat Adam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ticălos îngâmfat, m-am gândit. —Claire, a continuat el cu voce mieroasă. Sunt în Dublin. —Știu, i-am răspuns eu nu prea amabilă. Mi-a spus mama că ai sunat aseară. — Da, nu mă îndoiesc că ți-a spus, a replicat el ușor ironic. Nu se putea spune că James era prost. Ticălos, da. Dar nu și prost. Unde stai? l-am întrebat. Mi-a spus numele unei pensiuni din centru. De pe o stradă care nu putea fi descrisă altfel decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
piept și, furioasă, am căutat cel mai scump fel de pe meniu. Presupun c-ar trebui să vorbim despre bani, am spus după ce chelnerul plecase. —E în regulă, a zis el. O să plătesc eu. O să plătesc cu cardul. — Nu, James, am replicat întrebându-mă dacă făcea pe prostul. M-am referit la faptul că trebuie să vorbim despre banii noștri. Adică ai tăi și ai mei, m-am referit la situația noastră financiară. Am rostit cuvintele rar și cu grijă, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-a răspuns el. Chiar așa? am rânjit la el. — Chiar așa, mi-a răspuns el ceva mai răbdător. Uite ce e Claire! Trebuie să vorbim. Nu mai e nimic de spus, am replicat automat. Hoopa! Iar începusem. Iar o luasem cu clișeele. Sincer, îmi venea să mor. Era așa de jenant. Și nu mi-ar fi păsat. Dar nici măcar nu era adevărat. Erau foarte multe de spus. Ho, ho, ușurel, ia-o-ncet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțeam foarte nasol din cauza asta. Dar James sărise la o nouă conversație, una despre ceva complet diferit. M-am strofocat să-l prind din urmă. —James, ce naiba se petrece aici? l-am întrebat nedumerită. —Ce vrei să spui? mi-a replicat el deloc amabil. Vreau să spun: de ce-ai devenit așa de ciudat dintr-odată? am zis agitată. — Ciudat, a repetat el gânditor, cu o voce gravă, privind în jur prin restaurant de parcă ar fi cerut ajutorul unui public nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Iar eu trebuia să fiu foarte atentă la tot ce zicea. — Tu nu făceai decât tâmpenii, a oftat el. Iar eu trebuia să repar oalele sparte. Nu-i adevărat! am strigat. —Ei, crede-mă că eu așa simțeam, mi-a replicat el cu răutate. Pur și simplu nu vrei să recunoști că e adevărat. La noi mereu era câte o tragedie. Sau o dramă. Și întotdeauna eu eram cel care trebuia să se ocupe de probleme. Tăceam. Eram complet șocată. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am făcut a fost corect“, m-am gândit destul de confuză, dar n-am spus nimic. Am crezut că-ți plăcea spontaneitatea mea, am zis timidă. Am crezut chiar c-o încurajai. Păi, da, tu așa ai văzut lucrurile, mi-a replicat el rânjind. Presupun că așa vrei să vezi lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu pas țanțoș. Dar s-a oprit, după care a făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]