3,881 matches
-
OBȚINUT DEJA O AMÂNARE A PEDEPSEI PÂNĂ DUPĂ ȘEDINȚA DE MÂINE DIMINEAȚĂ. DE ASEMENEA, SPUNE CĂ NU ÎNȚELEGE CUM AR FI PUTUT CÂȘTIGA RĂZBOIUL JORGIAN UN TRASK DEGHIZAT ȘI CĂ VA CERE NEAPĂRAT O EXPLICAȚIE SATISFĂCĂTOARE. ASTA E TOT. LA REVEDERE. SE AUZI UN ȚĂCĂNIT. 34 MERGÂND PE STRADĂ, CU RIVA ALLEN LÂNGĂ EL, MARIN SE SIMȚI STRĂBĂTUT DE UN FIOR LA AMINTIREA VORBELOR SECRETAREI DICTATORULUI. ÎȘI CLĂTINĂ CAPUL NELINIȘTIT. APOI SE OPRI ȘI O PRIVI GÂNDITOR PE TÂNĂRĂ. FATA PETRECUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dorește un răspuns sau barem un cuvânt, dar îi fu frică să vorbească. Bologa aștepta cu ochii împlîntați în tăcerea căpitanului, apoi șopti: ― Adio!... Ordonanța lui Klapka aduse calul și Apostol încălecă și porni fără să mai întoarne capul. ― La revedere, Bologa! strigă căpitanul, văzîndu-l că se depărtează. Lui Apostol i se păru că și Klapka își bate joc. Dădu pinteni calului. Trebuie să ajungă în sat cât mai repede, să se pregătească și să sfârșească. În suflet i se zvârcolea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmă Bologa cu același zâmbet. ― Firește... negreșit... Dar eu te-am așteptat, nu știu de ce... așa... Îngână locotenentul de huzari cu o licărire în ochi. Hai, dă-i drumul, băiete! adăugă către vizitiu, întinzîndu-i mâna lui Apostol și zicîndu-i: La revedere... Am să te mai aștept, Bologa!... Fii sigur, am să te aștept... Căruța porni cu zgomot scârțâitor, în care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdură ca într-o prăbușire. Apostol Bologa merse pe urmele căruței, cu surâsul zugrăvit pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă ea, tulburat și el acuma, simțind în suflet o prevestire grea. Vru să-și ascundă însă neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui tău... Adică... da... el e chiar în Făget, da... Am să-i spun eu... Fii liniștită, micuțo... liniștită!... ― Ia seama pe acolo! murmură Ilona cu obrajii lăcrimați, rugătoare și înfricoșată. Dumnezeu să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cật mai lungi erau depărtările, cu atật dragostea mea devenea mai mare și, cu toate acestea, începusem să mă tem de dragoste mai mult decật de moarte. După atậta abstinență, sậnii mei împietriseră, coapsele mele tremurau...Așteptarea clipei unice, a revederii, îmi dădea fiori.Toamna se așternu curậnd covor de frunze galbene, roșii, verzui. Satul îmi lipsea din ce în ce mai mult. Nu mai era de acum un sat în spațiu, ci unul în timp, măsurậnd orele tainice care mă despărțeau de Yon. În
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ducea acum mai mult spre interior. Yon era deacum însăși ființa mea, inima nu mă înșela, devenise adevărata mea identitate, centrul unic al existenței mele, lumea satului meu, omul din mine. Îmi este foarte greu acum să redau sunetele bucuriei revederii satului pe tonul consacrat suspinelor...Satul, singura mea mậndrie, însăși ființa mea, adevărata mea identitate, centrul vital al existenței mele era pustiu fără Yon. Umblam singură pe meleagurile cerești, stelele mă însoțeau pe cărările acelea albastre și taina ochilor scậnteietori
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vis, mă doare cu fiecare secundă și simt cum sufletul începe parcă să-și caute drum către stele, către flori, către noapte... Tăcerea lui mă doare cu fiecare clipă și numai în taina ochilor lui negri mai găsesc uneori speranța revederii. De dragul tău, Yoane, aș trece zilnic munții, maș opri tainic la mănăstirea noastră, aș aprinde acolo toate lumậnările pentru ca dragostea noastră să ardă, pentru ca tu, dragul meu, să fii al meu și numai al meu! Purtată pe aripi de dor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
închinăm aceluiași Dumnezeu, pentru că purtăm în suflet amậndoi atậta suferință grea, noi doi trebuie să fim unul al celuilalt, un singur gậnd și o singură inimă. Numai pe tine te am, dragul meu, numai tu îmi mai poți reda speranța revederii satului meu drag! Gậndul că acolo ești tu, cu copiii tăi, îmi dă aripi, făcậndu-mă să zbor pậnă la tine! De oriunde aș fi, mă voi întoarce mereu la tine ca la un loc geometric al suferinței mele, căci numai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pământul Și sicriul în care te-au băgat, Arătai atât de rău când ai plecat, Nu am crezut că erai chiar tu Bărbatul puternic și mereu vesel, Tăticul meu cel drag și scump! Adio, deși aș vrea să spun la revedere, Tăticule, aș avea atât de multe a-ți scrie, Însă nu e timp deși tu mă auzi, Plânge parcă și pământul, Durerea nu pleacă, e puternică, e ca și vântul, Și nu mă lasă să înainteză Vreau să-ți mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară, s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi; era o atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară; stăteau tolăniți prin paturile aranjate... se râdea cu și fără motiv, se lua în glumă orice, se șicanau între ei, pe unii timizi mai mult, pe alții cu tupeu mai puțin cum se obișnuiește în asemenea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la fiecare aplecare câte ceva din sânul drept. Ce o să facem acum dacă aflăm că ne cunoaștem de optsprezece ani? Să-i spun să se dezbrace fără jenă, pentru că eu am mai văzut-o goală, sau să-mi iau politicos la revedere, trasmițtnd salutări familiei? Era apetisantă, îmi plăcea, și cred că și ea era hotărâtă, că nu mă chemase la ea doar așa, ca să ne răscolim trecutul. Ne sărutasem cu o seară înainte și am invitat-o să urce la mine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la schi în Poiana Brașov, care, în final de sezon, costa mai puțin decât cel mai ieftin dus-întors cumpărat de la TAROM sau Air France. Am avut mari emoții, poate din cauza faptului că situația era așa cum era, dar sigur și din cauza revederii cu părinții, prietenii și a locurilor în general. Ajungând în țară foarte târziu, de la Otopeni am plecat si eu cu ceilalți turiști către stațiune, pentru că la ora aceea nu mai era nici un tren către Brăila, unde locuiau ai mei, și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
alți munți V de la noi din țară, bine împăduriți, care parcă se cred capete, de poartă băștile alea de floci, junglă, nu alta, imposibil de ajuns cu mâna, mai ales dacă ea poartă blugi modelul strâmt, ne-am luat la revedere, stabilind ora 8 seara, oră de întîlnire telefonică, adică ea să stea la poartă lângă telefonul căminului și eu să o sun. Parcă plecam în armată, așa promisiuni de nedespărțire ne făceam, ca să nu-ți vorbesc despre de câte ori ne-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sinuos din fiecare pat înjurîndu-l încă o dată în gând pe Militaru, că nu m-a lăsat singur o oră cu Valeria și acum trebuie să-mi schimb chiloții, lărgiți de atâtea erecții și stropiți la final, când, la ultimul la revedere, ea și-a pus mâna pe tocul cel mai fierbinte dintre picioarele mele și i-a masat de câteva ori. Nu de multe ori, că eram sub presiune deja de câteva ore, așa că nu sunt sigur dacă a depășit trei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din somn, abandonîndu-și până și bagajul în camera de hotel în care mai dormi puțin, pentru că ești convinsă că se va întoarce, deoarece nu poți să crezi că-i atât de mitocan, încît să plece fără măcar să-și ia la revedere. Acum ai înțeles de ce am sunat-o? Dar stai să vezi cum, pentru că nu aveam numărul de telefon. După ce am abandonat paiete pe Champs Elysees m-am rostogolit spre casă, așa de tare mă pilisem de la berea aia, dar și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
seară, când încercam să-i bag mai mult decât limba în gură, că ne-am put vedea a doua zi, înainte sau după ce se întorcea de la aprov zionare. Și când am sosit, eu i-am trezit, ca să-mi iau la revedere. Acum plecam cu coada între picioare. Mi-am pus rucsacul în spate și m-am îndreptat spre pasarela de care se ținea J.P., fără să uit nici în dreapta, nici în stânga, hotărât să dispar cât mai repede și când am ajuns
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
hindi, După care am luat-o eu cu mine, că tot plecam din marină către hotelul meu. Oricum aflasem cel mai important lucru îri ceea ce mă privea. Vero era singură și disponibilă pe deasupra. Am simțit când ne-am luat la revedere. Mi+a șoptit să vin a doua zi să o iau la 10 ca să mergem la plantații împreună, doar noi doi. Gândul că, clacă tot o iau pe țigancă cu mine cu taxiul, să o sui puțin și călare pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mea vroiam de la viață? Doar să nu rămână cu el? Altfel, nu-mi explic de ce, când a cedat presiunilor lui, nu m-am târât ca magarul în ceață, ci m-am dus ca prostul la ea să-mi iau la revedere. Vero s-a ridicat și ea și când am văzut-o că se duce la Bea să-și ia la revedere, am înțeles că traducerea semnelor ei către mine fusese total eronată. Pentru o secundă am crezut că nemernicul de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
m-am târât ca magarul în ceață, ci m-am dus ca prostul la ea să-mi iau la revedere. Vero s-a ridicat și ea și când am văzut-o că se duce la Bea să-și ia la revedere, am înțeles că traducerea semnelor ei către mine fusese total eronată. Pentru o secundă am crezut că nemernicul de J.P., după ce a convins-o să nu mai plece, i-a dat papucii ca să fie el cel care are ultimul cuvânt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din scenă la fel de spectaculos și de nonconformist, cum am și intrat în această poveste cu Vero. Doream cu orice preț să scap de ea. Aș fi putut foarte bine să mă întorc, să-mi iau bagajele, să-mi iau la revedere de la ea, să-i spun în față că totul între noi s-a sfârșit și măcar să-i urez succes în viață. Nu am avut curaj. Am ajuns la ghișeul de îmbarcare și am cerut un bilet pentru Constanța. Mi s-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de el, Puarem îl făcuse ajutor de sutaș în ziua când își cercetă oastea înainte de pornirea pe mare. Încă mirat de a-l fi găsit aici pe sclavul Marelui Preot, după ce-și veni în fire de la întîia tulburare a revederii, îl întrebă cum a ajuns împreună cu el. - Te-a trimis să te păzesc eu? - Nu! Urma să fiu pe altă corabie, cu Tefnaht. Puarem i-a cerut să mă trimită oriunde, numai ca să nu fiu în ochii lui. Am întrebat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gândurile despre apariția lui triumfală, în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în mișcare, dar și o strângere de inimă când îl zărise, în spatele mamei care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de aici. Femeia se ridicase de deasupra covățelei în care spăla rufe, își șterse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]