6,418 matches
-
corse, beneficiază acum de un statut special În ceea ce privește predarea limbii proprii; ă Și-a făcut apariția o nouă tendință: folosirea limbilor tradiționale s-a deplasat dinspre mediile rurale „tradiționale” Înspre noi pături ale populației, În special Înspre tineri, care Își revendică dreptul la diglosie; ă Oamenii nu mai contează acum pe transmiterea limbii prin intermediul familiei, de la o generația la alta, ci așteaptă din partea școlii să Îndeplinească acest rol; ă Graiurile istorice sunt considerate acum un „veritabil patrimoniu național” și exhibate ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pună pe același plan limbile de pe teritoriul metropolitan cu cele vorbite, după părerea lor, doar de câteva zeci de locutori din departamentele sau teritoriile de peste mări. Această atitudine, cât se poate de etnocentristă, este cu totul neașteptată din partea acelora care revendică recunoașterea propriei alterități și accederea limbii lor la statutul de limbă oficială. Sursă: Ministerul Culturii și al Comunicării, Delegația Generală pentru Limba Franceză și Limbile din Franța, 1999. Atlasele lingvistice și etnografice regionale După realizarea celor treizeci și cinci de fascicule din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că există, mai ales dacă nu este obligatoriu să fie explicită? Pe de altă parte, care este dovada unui poziții „nedominante”? De exemplu, afrikanderii pot să invoce o astfel de poziție, după căderea regimului de apartheid În Africa de Sud, pentru a revendica protecția ca minoritate? În al cincilea rând, și acesta este un punct crucial pentru o reflecție „interculturalistă”, evocarea unei „diferențe” În raport cu majoritatea ridică problema definirii referinței: ce este majoritatea și cât de stabilă este ea? De fapt, această referință nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apartenență este un astfel de bun, ea nu mai intră În categoria chestiunilor morale față de care este necesară neutralitatea statului. Totuși, numai culturile numite „societale”, cele care le oferă membrilor lor o gamă substanțială de opțiuni de viață, pot să revendice drepturi colective. Ceea ce Îl determină pe Kymlicka să facă distincție, lucru destul de dificil, Între minoritățile naționale care satisfac acest criteriu și cele provenite din imigrație, care nu-l satisfac (În ce clasă trebuie incluse Însă grupurile hispanice sau asiatice care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Așa cum remarcă Kymlicka, istoria a demonstrat de multe ori că „indivizii sunt capabili să conteste și chiar să refuze roluri sexuale, economice și sociale, oricât de profund Înrădăcinate”. El adaugă că „lumea modernă are drept caracteristică fundamentală faptul că indivizii revendică dreptul și responsabilitatea de a determina ei Înșiși dacă rolurile pe care le-au moștenit merită să fie respectate” (Kymlicka, 1996, p. 266). Ne putem Întreba dacă nu cumva, În viziunea comunitariană asupra identității, există o presupoziție culturalistă care constă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultural. Jean Leca a arătat cu claritate care este pericolul: „Multiculturalistul trebuie să afirme dreptul la recunoaștere necondiționată al culturii minoritare, ceea ce, În numele formulei «orice cultură este o putere», care justifică critica la adresa canonului liberal umanist, este echivalent cu a revendica pentru cultura ta o putere care nu se negociază: În numele criticii etnocentrismului, se afirmă o poziție etnocentristă” (Leca, 1996, p. 250). În plus, și acest punct ni se pare crucial, nu Îi atribuim oare culturii o eficiență cauzală care este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
practicilor culturale. Abordarea acestei chestiuni este extrem de dificilă, pentru că avem de-a face cu un obiect de studiu care implică pasiuni, gusturi și dezgusturi, apartenențe sociale sau naționale, ca să nu mai pomenim de proliferarea facțiunilor sau stilurilor. Fiecare generație Își revendică revolta „sa” prin instaurarea unei „stări de maximă reactivitate” originale, considerată mai adaptată la spiritul vremii. Suprapunerea, În fine lamele Întrepătrunse, a curentelor și modelor, În special Începând cu anii ’50 ai secolului XX, este strâns legată de apariția și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și semnificațiile sale Rock-ul ne pune de la bun Început o problemă prin ambiguitatea sa: este o muzică a săracului, sau a „băiatului rău”? Comercială, sauexpresie a minorităților? Menită să seducă, sau să transmită unmesaj puternic? Să manipuleze, sau să revendice? Mesajele reflectă indecizia și varietatea calificativelor și epitetelor acordate acestui curent. Rock-ul este astfel un stindard al minorităților de orice tip ce contribuie la diversificarea permanentă a stilurilor care Îl compun. Este de altfel și o cultură de masă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pericole, a tins să devină o școală ș...ț, o biserică...” (Kesteloot și Kotchy, 1973, p. 235). Am putea adăuga că, la fel ca În cazul Bisericilor, aderarea este liberă. Așa se face că François Duvalier, dictatorul haitian, s-a revendicat nu o dată de la principiile negritudinii. Influența În lume Negritudinea și-a pus amprenta pe o Întreagă generație de scriitori africani, caraibi sau afro-americani, dar și brazilieni, venezueleni, columbieni sau peruani, pentru a-i menționa doar pe cei care au ținut
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
termen cu un sens nou, pe care englezii Îl traduc, pe bună dreptate, prin heritage 1. Atunci când se referă În special la cultura populară, patrimoniul este un factor de educație, de conștientizare cetățenească, de integrare socială. În contextul mondializării, este revendicat ca element de identitate și de diferențiere. Instrument de descoperire și de Înțelegere reciprocă, el este În egală măsură o sursă de dezvoltare. Frumusețea, un interes public Sub Vechiul Regim, monarhia considera patrimoniul național o „moștenire de familie”. Putea dispune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și domenii practice. Luând drept ilustrare cercetările despre artă și creatori, cum am putea să nu vedem că aceștia din urmă sunt niște fabricanți de reprezentări? Unii dintre ei (vezi expoziția lui Dominique Gonzales-Foerster, din octombrie-decembrie 2002, la Centrul Beaubourg) revendică jocul cu simbolurile, cunoștințele sociale și imaginarul orașului ca mijloc de a aprofunda transformarea lumii În spectacol. Am putea da și alte exemple. Să ne gândim la domeniul managementului organizațiilor. Integrarea dimensiunii interculturale În Întreprindere repune În discuție sau modifică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
carității creștine” (Leroux, 1859, p. 254). Într-adevăr, Într-o lucrare din 1840, De l’humanité, el propune această Înlocuire, justificând-o prin necesara trecere de la sensul juridic la o semnificație politică și socială, aceeași pe care urmau să o revendice În mod explicit revoluționarii de la 1848. Totuși, un autor excelent informat, Célestin Bouglé, a contestat prioritatea lui Leroux și i-a atribuit lui Joseph de Maistre paternitatea termenului. Evocând importanța În opera școlii teocratice a noțiunii de păcat originar, el
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este nevoie de „un principiu științific și rațional capabil să stea la baza intervenției forței publice” (Boutroux, citat de Bouglé, 1906, p. 264), principiu științific căruia revoluția i-a schițat contururile. Solidarismul sau dreptatea consacrată Într-adevăr, Léon Bourgeois va revendica În mod explicit moștenirea revoluționară: „Cei trei termeni ai devizei republicane «Libertate, Egalitate, Fraternitate» sunt respectați, nu distruși de doctrina noastră. Pentru egalitate, este de spus un singur lucru. Orice introducere de contract În treburile oamenilor Înseamnă o sporire a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faptul că el constituie o „profeție care se Împlinește”, generând comportamente conforme cu conținutul său la „victimele” sau la „beneficiarii” săi, În funcție de polaritatea sa negativă sau pozitivă. Ne gândim În special la efectul stigmatizărilor asupra minorităților care, În anumite cazuri, revendică printr-o confirmare cinică, artistică sau activă, „insultele”, „ideile luate de-a gata”, etichetările sau „imaginile de-a gata” distilate de ceilalți În privința lor (Goffman, 1975). Acest tip de reînsușire parodică este foarte frecvent Întâlnit la muzicienii underground, pop, rock
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
totală” (Totale Mobilmachung, cf. Jünger, 1990). În aceeași perioadă (1931-1932), juristul german Carl Schmitt inventează conceptul de „stat total”, pe care Îl Împrumută de la Mussolini și Gentile care elaborau „doctrina fascismului”. Această noțiune nu se naște din nimic. Ea se revendică de la filosofia dreptului a lui Hegel, În cadrul căreia statul apare ca un tot organic. Însă ar fi naiv și nedrept să-l acuzăm pe Hegel că ar fi fost un strămoș Îndepărtat al totalitarismului. Motivațiile au fost diferite, iar recuperările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintre problemele majore ale statului african actual este legitimarea sa pe baza unui criteriu numit „democratic”: cel al reprezentativității, În special de natură confesională și religioasă. Proporțiile etnice din cadrul guvernărilor le conferă acestora adeseori un aspect pestriț, dar ele sunt revendicate de popor, iar autoritatea unui Înalt funcționar se bazează În parte pe reprezentativitatea sa locală. Loviturile de stat, ca și războaiele civile, aduc la lumină În mod destul de frecvent și de evident, pe lângă opozițiile dintre etnii, probleme cum ar fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În stadiul de experimentare. Deși, pe ansamblu, apariția unei adevărate identități comunitare este căutată și chiar dorită, În marea majoritate a cazurilor, se pare, aleșii Își afișează În mod deschis profundul atașament față de păstrarea entității comunale. În plus, aceasta este revendicată În numele unei necesare diversități Într-o lume amenințată de monotonie și uniformizare, ca o reflectare a afirmației lui Claude Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1973, p. 422): „Diversitatea culturilor umane se află În spatele nostru, În jurul nostru și În fața noastră”. M. V. & CAPUL Jean-Yves și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Cadrul general al apariției teoriei dublei constrîngeri îl constituie cercetările clinice de după 1950, cînd s-a făcut trecerea de la psihanaliza lui S. Freud la cercetarea formelor psiho-afective și comportamentale surprinse în relațiile interumane. Pe de altă parte, această etapă este revendicată și de cercetătorii din domeniul comunicării interpersonale. În ordine cronologică, se remarcă două etape de cercetare, ambele fiind conturate în jurul unor lideri ai grupului. 1) Prima etapă este marcată de G. Bateson și Don D. Jackson, ale căror studii se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de "teritoriu". Plecînd de la un paralelism între comunicare și jocul de scenă, acest cercetător vorbește despre fața pe care fiecare vorbitor o afișează în momentul interacționării, definind-o ca "imagine a eu-lui, valoare socială pozitivă pe care o persoană o revendică prin linia sa de acțiune". Dar, avînd în vedere că păstrarea acestei imagini nu depinde numai de vorbitor, fiind un rezultat al interacțiunii, ea este potențial "amenințată" cu fiecare schimb comunicațional, comunicarea avînd ca scop, din acest punct de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impunerea și menținerea unei identități enunțiative. Dar, pentru a fi operatorie, noțiunea denumită astfel trebuie atent particularizată în funcție de tipurile de discursuri vizate. De exemplu, în discursul religios sau în cel filozofic, poziționările corespund în general școlilor și mișcărilor care se revendică dintr-o doctrină, dar acesta nu este cazul general. V. analiza discursului, cîmp discursiv, formație discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PRACTICĂ DISCURSIVĂ. Folosită la singular, sintagma practică discursivă denumește activitatea discursivă în general, adică procesul de a realiza discursul. Deseori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează, în aceeași viziune, pe efectuarea a patru operații: ancoraj referențial, prin intermediul unei teme, aspectualizare, punerea în relație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
filozofie, sociologie, utopia este văzută drept un vehicul de idei, în timp ce literatura urmărește forma și tehnicile literare specifice. Așadar, discursul utopic folosește ficțiunea pentru a pune în circulație convingeri, teze și idei, împrumută cîte ceva de la fiecare disciplină care o revendică, de la filozofie, metoda ipotetico-deductivă, de la literatură, poncifele, de la istorie, politologie și sociologie, problematica. Ca atare, utopia este un gen literar, dar și un proiect care nu are nici o șansă de a se transforma în realitate. În plus, se mai vorbește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
66, 309 WIENER Norbert / 191-192, 411 WILSON D. / 181-183, 209-210, 272, 294, 318, 410 WITTGENSTEIN L. / 191, 233, 320 Z ZAFIU Rodica / 282, 344-345, 406, 411 LISTA NUMELOR DE REFERINȚĂ MENȚIONATE ÎN ARTICOLELE DAD. BIO-NOTE Jean-Michel ADAM (n. 1947) își revendică filiația de la viziunea integratoare a lui E. Coșeriu, așa cum puțini lingviști ce publică în franceză o fac, atunci cînd își propune conturarea propriei lingvistici textuale, recunoscînd că aceasta nu este o gramatică transfrastică, ci trebuie să constituie o teorie a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apostolul Andrei e în mod aparte important pentru români, dar din alte pricini: sursele istorice spun că el ar fi circulat prin Scytia Minor și ar fi încreștinat locuitorii din aceste teritorii. În acest sens, tradiția bisericii ortodoxe l-a revendicat, cel puțin pentru zona dobrogeană, ca fiind cel care i-a creștinat pe locuitorii din Dacia, deși mai degrabă acest lucru este o legendă, decât un fapt viu. Totuși, el a fost acceptat ca atare. Drept care, în mileniul trei, Sinodul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
esențial, deși ascuns, o istorie a împlinirii și salvării în termenii economiei sociale 113. Marx este de acord cu Feuerbach că Dumnezeu nu este decât o proiecție infinită a omului finit și că esența teologiei este antropologia. Prin urmare, el revendică întreaga istorie, dar nu vede în ea revelația lui Dumnezeu, ci revelația omului 114. Ideea mesianică a evreilor ca popor ales al lui Dumnezeu este transferată unei clase, adică proletariatului 115. Această trăsătură îl îndreptățea pe Berdiaev să afirme: " Cred
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]