3,363 matches
-
ea însăși propria-i biografie“, poartă ochelari și haine bordeaux cu puțină broderie. E una din prințesele tălmăcite de Șerban Foarță chiar din franțuzeasca aceea care ne mirosea prea tare a brânză mucegăită săptămâna trecută. De data asta, cuvintele și rimele au șterpelit din rafinamentul ființelor despre care vorbesc, cunosc „alfabetul evantalic internațional“, fac reverențe și se parfumează cu esență de trandafiri. În primul rând, avem de-a face cu o carte mare, roșie, cu o copertă cartonată. Apoi, cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
o carte mare, roșie, cu o copertă cartonată. Apoi, cu o mulțime de ilustrații surprinzătoare și pline de imaginație: prințesele n-au chipul standard din basmele Disney, ci sunt ciudate, aventuriere, fistichii, fiecare cu metehnele ei. Poveștile lor, scrise-n rime, pot fi citite cu glas tare unui puști curios, căruia îi place teribil bilețelul din camera Amneziei („Atenție! A nu se uita să vă aduceți aminte că trebuie să vă amintiți“), iar fragmentele cele mai pe placul lectorului adult pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
instrumental, peste tot există cuvinte, peste tot sensul unui cântec se face din sunet și cuvânt. De fapt, foarte multe melodii nu ni s-ar mai părea la fel de geniale, dacă ar avea versuri proaste. Ce te faci Însă când, În loc de rime pline de miez, auzi silabe aiurea, fragmente de sunete Într-o limbă pe care n-o Înțelegi? Prima mișcare, provocată de disperarea unuia căruia Îi fuge pământul de sub picioare, e să cauți pe net traducerea. Dacă asculți Sigur Rós, senzația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
rană... De glonte... - Devușca n-avea nici o rană - ea n-avea rană de glonte. Eu nui-am văzut rana... - Foarte bine, nici nu trebuie, nu-i pentru copii. Și-acum, gata, mergem la culcare... - Cu mic, cu mare!, Îi dau eu rima, ca de obicei În ultima vreme...Mă las dus cu mult drag. Mama mea miroase a devușcă. NU MAI SÂNT ORFAN... Stau În calidor. Din calidor aștept parașutele, peste pădure. Și, pentru că parașutele Întârzie să vină, o aștept pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor. A trebuit să intru În casă - Moș Iacob se uita la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În versuri; mai degrabă: boscorodeală; și mai aproape: afuriseală - cu rimă și ritm. Un descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă ne-strâns, Moș Iacob: - Am scos-o la capăt, amândoi - de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și suprastructuri specifice fiecărui tip de discurs. Termenul de forme logice trimite la structurarea unui text pe anumite tipare, definite ostensiv ca silogisme, raționamente condiționale, inducții. Mijloacele retorice sunt acele tehnici care organizează textul prin formule și proceduri precum ritm, rimă, melodicitate, slogan etc. În sfârșit, termenul suprastructură este folosit de Van Dijk pentru a propune o schemă a compoziției textelor: "suprastructurile sunt forme convenționale care caracterizează un gen de discurs. Ele ordonează secvențele frazei și le atribuie funcții specifice"25
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
era ideea. În fine (citez, cititorul e rugat să nu confunde acest nominativ cu vocativul termenului fin!), parodia bate pornografia, like a virgin, mai ales în România. Așa că Mirele fără căpătâi le spune pe șleau și nu se dezminte de la rime. Merg mai departe prin poză, proză, roză Trecând la Mr. Clippit și compania, dau de chițcăituri familiare de mouse. Pe loc repaus, bag o poză pe post de Links, adică Râs care de misterios ce îs am un surâs de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ascult la umbra albumelor grele de arhitectură transparentă povești rimate și periate despre dragoni mai vechi și mai noi, despre timpuri încorsetate de putere, consum, prostie, alchimie și despre aceleași personaje balcanice, postromantice, veșnic vampirice. Continuând cu râsul și cu rima și auzindu-l pe Foarță vorbind despre era tehnologizată, îl iei de mână pe Mr. Clippit de la Curtea Veche și treci la Istoriile unui Matroz (sau marinar roz?) de la Brumar. Tună! Iar când fulgeră, se pare că ni se face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
46,(2) XLVII, Biblioteca Academiei RSR). În 1908 scrie poeme de dragoste dedicate viitoarei sale soții dar nu le publică, ci le păstrează în arhiva familiei. Le va valorifica, oare ? Târziu, târziu, când va cunoaște poezia lui Dante, Petrarca sau Rimele lui Michelangelo, femeia cântată de Voiculescu va avea trăsăturile “doamnei brune” culese poate din sonetele Shakespeariene, ale “doamnei-angelice” (Laura) dar și pe cele ale Vittoriei Colonna, celebra iubită a lui Michelangelo Buenarroti, cum avea să i se întâmple și lui
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
operă care lipsise” până atunci. „Vasile Voiculescu dezvoltă într-o formă originală, un mod de a înțelege lucrurile pe care îl întâlnim concretizat (cu diferențe specifice) în Vita nouva al lui Dante, și în Canzoniere al lui Petrarca, în unele Rime ale lui Micheangelo. Femeia cântată e și „doamna în negru” -, și - „donna angelicata” și Laura dar și Vittoria Colonna”, scria Aurel Martin. Mircea Tomuș spunea la rîndu-i: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
sau un adjectiv - citând în acest sens o frumoasă expresie poetică a lui V. Voiculescu „semințiile gândului” (p.278). Sonet Poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, împărțite în patru strofe: 2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
publicat postum - intitulat „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale lui Michelangelo. Concluzionând, sunt folosite inspirat spusele lui Mircea Tomuș care reliefează corect universalitatea temei din sonete și felul magistral în care este tratată: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
aceste preaîncâlcite sentimente și stări împleti-vom scripeți, pârghii și scări pe care să urce și să coboare timpul pierzându-se în legănare până dincolo de dincolo și peste Vrednic este? Vre-e-e-e-dnic e-este vre-e-e-dnic e-este vre-e-e-e-e-dnic e-e-este-e CĂZUT ÎN RIMĂ, LA PARIS Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan. / La fiece mansardă e masca lui Cioran. / E tristă seara, rece o ceață luminoasă. Criza-mi zvâcnește-n unghii, adusă de acasă. / Stau la taifas cu zeii teraselor, îi rog / Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Rouge. / Frumos chiar și urâtu-i. (Dar frumusețea ce e? / O doamnă stafidită iubită prin muzee). / În jur e-un șarm de chintă roială. Și mult fum. / Iar Sena curge, curge în ochii mei de-acum. / Și cad (din nou!) în rimă, în "joc secund, mai pur". / (Bonjour, tristesse! Cancanuri și vechi iubiri, bonjour!). Scriu scurt, pe șervețele. Iar în Lapin Agile / Invit bătrâna Artă la ultimul cadril. / Și ora este șapte, și ora este nouă, / Și timpul în oglinzi poartă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
SPINI 264 SĂ FUGIM PE MARE? 265 ALT POEM TRIST 267 POEM TRIST 268 ARCADIE SUCEVEANU 272 MÎNA CARE SCRIE 272 ALTE VIZIUNI LA CERNĂUȚI 273 ARCA DIES (VIZIUNEA RÂULUI ROȘU) 274 NOUA DANEMARCĂ 275 CHIAR AȘA 277 CĂZUT ÎN RIMĂ, LA PARIS 279 VASILE TĂRÂȚEANU 280 ȚARA FAGILOR 280 DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL 282 RUGĂ ÎN TREI 285 LECȚIE DE GEOGRAFIE 288 UN MUNTE-NGENUNCHIAT 291 UN BOCET NESFÂRȘIT NI-I CÂNTAREA 292 SPOVEDANIE 293 LUCIAN VASILESCU 295 [ieri am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o relevanță deosebită în ceea ce privește portretul intelectual al scriitorului. 1. „Titus (Maiorescu) îmi propune să-mi editez versurile și am luat de la el volumul 1870-1871 din «Convorbiri» unde stau «Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
versurile mele nici nu mi-ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția asupra încercărilor inovatoare în materie de versificație. Autorul avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o relevanță deosebită în ceea ce privește portretul intelectual al scriitorului. 1. „Titus (Maiorescu) îmi propune să-mi editez versurile și am luat de la el volumul 1870-1871 din «Convorbiri» unde stau «Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
versurile mele nici nu mi-ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția asupra încercărilor inovatoare în materie de versificație. Autorul avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
piele și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă, minunându-se, coincidența riguroasă a ambelor elemente. Textul lui Prici constă, verbi gratia, numai din vorba Prici. Fabula, epitetul, metafora, personajele, așteptarea, rima, aliterația, pledoariile sociale, turnul de fildeș, literatura angajată, realismul, originalitatea, servila imitare a clasicilor, Însăși sintaxa au fost din plin depășite. După socoteala malignă a unui critic, mai puțin versat În literatură decât În aritmetică, opera lui Loomis constă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
argentinian, autor al poemului epic El gaucho Martín Fierro (1872), urmat de La vuelta de Martín Fierro (Întoarcerea lui Martín Fierro, 1879). Silva. Poem scris În endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene, 1900), Los éxtasis de la montaña (Extazurile munților, 1904-1907), Sonetos vascos (Sonete basce, 1906), Los parques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de-al doilea, femeia Își adaugă (În general) primul nume de familie al soțului, precedat de particula de, marca genitivului, și nu a nobleței, situație care rămâne valabilă și În cazul văduviei. Ovillejo. Strofă de zece versuri: primele șase au rimă Împerecheată (un octosilab cu unul mai scurt) a-a, b-b, c-c, și sunt urmate de o redondilla (În general, patru versuri octosilabe, cu rimă Îmbrățișată, a-d, b-c), ce reia rima ultimei perechi și al cărei ultim vers este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care rămâne valabilă și În cazul văduviei. Ovillejo. Strofă de zece versuri: primele șase au rimă Împerecheată (un octosilab cu unul mai scurt) a-a, b-b, c-c, și sunt urmate de o redondilla (În general, patru versuri octosilabe, cu rimă Îmbrățișată, a-d, b-c), ce reia rima ultimei perechi și al cărei ultim vers este format din cele trei versuri scurte. Paladion. Termenul generic cu care era desemnată orice imagine a lui Pallas Athenea. Palermo. Fostă mahala, În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]