6,157 matches
-
eu") și este structural legat de poziția unde sunt generate nominalele în propoziția redusă. Rămâne întrebarea: care este poziția unde ajunge GD sg. la cause della rivolta? Această ipoteză explică acordul din structurile specificaționale și este potrivită pentru limbi ca româna și italiana, unde acordul se poate face cu N2, dacă N2 are mai multe trăsături. Acest acord este ușor de explicat dacă analizăm N2 ca subiectul propoziției reduse de bază. Este firesc ca acordul să se facă cu acesta, și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în vedere" pentru acord ambele nominale, iar acordul se face cu nominalul care are trăsăturile cel mai puternic marcate morfosintactic, conform ierarhiei din (22). Această regulă a acordului cu termenul cel mai puternic marcat morfosintactic se corelează cu faptul că româna este o limbă cu marcare morfologică bogată. Într-o relație de echivalență, cum este cea din structurile copulative, ambele nominale sunt posibile surse de acord, iar verbul alege pentru acord nominalul care are trăsăturile phi cele mai puternice. Există o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord: (33) Acordul trebuie să ofere maximum de informație phi posibil. Dacă sunt două nominale disponibile pentru acord, acordul îl va alege pe cel mai marcat. Această ipoteză răspunde la prima întrebare de mai sus, referitoare la principiul acordului în română. A doua întrebare privește contrastul tipologic cu alte limbi, ca engleza, în care acordul se face cu N1, chiar dacă acesta este mai puțin marcat - vezi exemplele cu propoziții specificaționale de mai sus, (23) și (24), și exemplele cu ecuative (34
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordului. Verbul-predicat nu are acces la acest nominal situat prea sus, astfel încât caută alt nominal care să fie disponibil pentru relația de acord, iar acesta este nominalul postverbal. Se explică astfel de ce acordul se face cu N2 în limbi ca româna sau italiana. Dar de ce este diferită situația din limba engleză? Este de presupus că propozițiile specificaționale din engleză au aceeași structură, deci N1 ar fi tot într-o poziție de topic. Diferența de acord se poate explica prin ipoteza că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pre- sau postverbală a acestuia. Există o ierarhie a puterii trăsăturilor implicate în acord: persoanele I și a II-a au prioritate față de persoana a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. Pentru acordul din structurile copulative nepredicaționale din română, am adoptat ipoteza că acordul trebuie să respecte un principiu al maximizării informației phi pe care o oferă, astfel încât alege întotdeauna cel mai marcat nominal pentru acord. Acest tip de acord arată că în română nu este obligatoriu acordul cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din structurile copulative nepredicaționale din română, am adoptat ipoteza că acordul trebuie să respecte un principiu al maximizării informației phi pe care o oferă, astfel încât alege întotdeauna cel mai marcat nominal pentru acord. Acest tip de acord arată că în română nu este obligatoriu acordul cu nominalul din Spec,IP. (ii) În general, acordul se face cu cel mai marcat termen atunci când acesta poate fi interpretat ca subiect. Fac excepție unele situații cu pseudoscindare, în care termenul mai marcat este un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai apropiat conjunct este opțional, incompatibil cu legarea anaforică și limitat la predicatele non-colective (Badecker, 2007, Aoun et al., 1994). Aceste caracteristici le are acest tip de acord și în română. Vom face mai întâi o delimitare a fenomenului în română, apoi o trecere în revistă a analizelor propuse pentru acest tip de acord. În primul rând, se poate face o observație de frecvență: acordul parțial în ordinea VSO este mai frecvent în registrul oral (spontan). Neanticiparea mesajului, invocată pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca o propoziție redusă (Stowell, 1978, apud Avram, 2003: 446-447). Astfel, în propoziția There is a man in the room, sintagma a man in the room este o propoziție redusă (engl. small clause). Același lucru a fost propus și pentru română (cf. Cornilescu, 2008). Construcțiile existențiale cu a fi sunt construcții cu o propoziție redusă. În construcțiile existențiale cu dativ Experimentator (Mi-e foame, Mi-e cald), acesta apare prin avansare sau ridicare din propoziția redusă într-o poziție preverbală care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o strategie de reliefare a unuia dintre conjuncți, alături de utilizarea expresiilor de reliefare (mai ales, îndeosebi etc.). (E) Acordul predicatelor impersonale Utilizarea la singular a predicatelor impersonale, indiferent de structura sintagmei coordonate din poziția de subiect, trebuie corelată cu preferința românei pentru persoana 3 (persoana nemarcată) la impersonal. Exemplele din GALR (2008) sunt cu subiecte reprezentate de verbe la supin sau la infinitiv (E ușor de citit și de scris., A ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil). Acordul nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
română, în engleză sintagmele precum cea din (200) sunt posibile, cu lectură bireferențială. Astfel de sintagme impun verbului acord la plural, acordul verbului fiind de tip referențial: (200) a boy and girl (apud Holloway King și Dalrymple, 2004: 69) În română, exemplele cu lectură monoreferențială sunt ușor de format când nominalele coordonate sunt de același gen. Pentru referenți [+Animat], acest lucru este ușor de realizat, alegerea nominalelor fiind dirijată de genul natural al referentului. Totuși, și în această situație pot apărea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
spui altcuiva, că nu te cred). Această omonimie cu femininul contrastează cu situația de la substantiv, unde neutrul singular se comportă ca masculinul singular în ceea ce privește acordul. În acest tablou general, sunt două întrebări mai importante care se pun în legătură cu neutrul din română: (i) Este neutrul un gen aparte sau nu? Cu alte cuvinte, avem trei genuri în română sau două? (ii) De ce neutrul singular al substantivelor se comportă ca masculinul, iar neutrul singular al pronumelor este omonim cu femininul? În cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neutrul singular se comportă ca masculinul singular în ceea ce privește acordul. În acest tablou general, sunt două întrebări mai importante care se pun în legătură cu neutrul din română: (i) Este neutrul un gen aparte sau nu? Cu alte cuvinte, avem trei genuri în română sau două? (ii) De ce neutrul singular al substantivelor se comportă ca masculinul, iar neutrul singular al pronumelor este omonim cu femininul? În cele ce urmează vom descrie pe scurt ipotezele mai importante propuse pentru genul neutru, iar apoi vom prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genul neutru Unele dintre aceste analize sau ipoteze au fost propuse pentru neutrul românesc, mult discutat în lingvistica românească, altele au fost propuse în lingvistica generativă și pot fi aplicate neutrului românesc. (i) Ipoteza celor trei genuri Conform acestei ipoteze, româna are trei genuri: masculin, feminin, și neutru. Este ipoteza cea mai larg răspândită în lingvistica românească, adoptată în toate edițiile Gramaticii Academiei. Conform definițiilor curente ale acordului, valoarea unei trăsături care este implicată într-o relație de acord este aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cred" c. Nonne mauis illud credere [...] (Cicero, De Natura Deorum, III.12) - latină oare nu preferi illud a crede " Oare nu preferi să crezi asta [...]" Având în vedere datele de mai sus, pronumele neutre românești ridică două întrebări: (i) Dacă româna are trei genuri, de ce pronumele neutre nu au forme speciale măcar pentru neutrul anominal, așa cum au alte limbi? (ii) De ce pronumele neutre anaforice folosesc forme de feminin singular în contextele anominale, dar forme de masculin singular în contextele anaforice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aștepta ca ele să aibă aceeași formă, însă ele au forme diferite. O posibilă soluție a acestei probleme este să găsim alte caracteristici diferențiatoare ale celor două tipuri de pronume neutre (vezi infra, 4.). (iii) Ipoteza ambigenerică Conform acestei ipoteze, româna are două genuri, masculinul și femininul. Substantivele neutre sunt ambigenerice, masculine la singular și feminine la plural. Această ipoteză a fost propusă de mult timp în lingvistica românească și în studii străine referitoare la genul din limba română (Jacotă, 1905
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
proprietate a întregii sintagme coordonate. La o concluzie similară a ajuns și Sauerland (2003), care a propus că astfel de trăsături phi interpretabile sunt inserate într-un centru funcțional phi deasupra GD. Dacă numărul este întotdeauna fuzionat cu genul în română și în alte limbi similare, ajungem la concluzia că și atunci când este inserat deasupra Det, el este fuzionat cu genul și va avea aceleași proprietăți selecționale. Ceea ce este problematic este faptul că această proprietate selecțională trebuie să fie sensibilă la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de acord verb-complement164. Se poate remarca un mic paralelism cu româna: cliticul de dublare a complementului direct e folosit în contextele în care complementul direct are anumite caracteristici; în mare, acestea pot fi rezumate prin specificitate. Dacă un complement direct este +specific (+individualizat în context), este prezent și cliticul de dublare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
caracteristici a argumentului nominal, cum ar fi specificitatea CD. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord. (iii) Toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
IX.2008) - dezacord în persoană o balanță echilibrată, în echilibru cu sine însuși (B1 TV, 21.X.2007) - dezacord în gen și însăși materialele: mătase... (B1 TV, 28.X.2007) - dezacord în număr 1.4. Dezacordul numeralului Întâlnim frecvent în româna vorbită dezacordul în gen al numeralului cardinal compus. Este vorba, în special, de numeralele compuse terminate în unu și de numeralul compus doisprezece. Tendința este de folosire a masculinului și în contextul unui substantiv de genul feminin: (9) douăzeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pre- sau postverbală a acestuia. Există o ierarhie a puterii trăsăturilor implicate în acord: persoanele I și a II-a au prioritate față de persoana a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. Pentru acordul din structurile copulative nepredicaționale din română, am adoptat ipoteza că acordul trebuie să respecte un principiu al maximizării informației phi pe care o oferă, astfel încât alege întotdeauna cel mai marcat nominal pentru acord. Acest tip de acord arată că în română nu este obligatoriu acordul cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din structurile copulative nepredicaționale din română, am adoptat ipoteza că acordul trebuie să respecte un principiu al maximizării informației phi pe care o oferă, astfel încât alege întotdeauna cel mai marcat nominal pentru acord. Acest tip de acord arată că în română nu este obligatoriu acordul cu nominalul din Spec,IP. (ii) În general, acordul se face cu cel mai marcat termen atunci când acesta poate fi interpretat ca subiect. Fac excepție unele situații cu pseudoscindare, în care termenul mai marcat este un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a argumentului nominal, cum ar fi specificitatea complementului direct. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord; (iii) toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2005, "An HPSG Account of Closest Conjunct Agreement in NP Coordination in Portuguese", în S. Müller (ed.) Proceedings of the HPSG05 Conference, CSLI Publications (http://csli-publications.stanford.edu/). Vișan, Ruxandra, 2004, ,,Aspecte ale sintaxei construcțiilor afective N de N în română. Observații asupra acordului", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Tradiție și inovație în studiul limbii române, București, Editura Universității din București, p. 675-682. Vos, Riet, 1999, A Grammar of Partitive Constructions, Ph.D. Thesis, Tilburg University. Weschler, Stephen, 2002, Elsewhere in
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
alte limbi, cum ar fi engleza: (i) The team have to drag all their equipment with them... (http://kasperskycommonwealthexpedition.com) Diferența dintre română și engleză poate fi explicată prin poziția trăsăturii de număr în interiorul GD: acesta este pe determinant în română și în limbile romanice, iar în engleză, pe nume (la nivelul little n), conform ipotezei lui Dobrovie-Sorin (2009). 9 Dacă denotația verbelor și a predicatelor cu roluri tematice este cumulativă (de la bun început), se explică interpretarea cumulativă din propoziții ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de lei investite în această operațiune au fost risipiți. (Știri, Realitatea TV, 2006) 74 Vezi Vișan (2004), Matushansky (2002), Hulk și Tellier (2000), Doetjes și Rooryck (2003) și bibliografia indicată în aceste studii. Pentru o discuție asupra dinamicii tiparului în româna actuală, vezi Mihail (2009)b, iar pentru observații diacronice asupra acestei structuri în limba română, vezi Mihail (2009) a. 75 În engl. pure degree. 76 Construcțiile testate au fost: comoara asta de băiat, șarpele ăla de vecină, o hahaleră de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]