4,056 matches
-
Ediciones Icaic, 1967. Baumgarten, Alexander Gottlieb, Reflexiones filosóficas en torno al poema [Reflecții filosofice despre poem]; în A. G. Baumgarten y otros, Belleza y verdad. Sobre la estética entre la Ilustración y el Romanticismo [Frumusețe și adevăr. Estetică între Iluminism și Romantism], Barcelona, Albă Ed., 1999. Blaga, Lucian, Geneză metaforei și sensul culturii, București, Humanitas, 1994. Botta, Emil, Poezii, București, Ed. Eminescu, 1979. Bousoño, Carlos, Teoría de la expresión poética [Teoria expresiei poetice], Madrid, Ed. Gredos, 1962. Bruyne, Edgar de, Estudios de estética
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
las bellas artes y de las letras [Despre principiile fundamentale ale artelor frumoase și ale literaturii]; în A. G. Baumgarten y otros, Belleza y verdad. Sobre la estética entre la Ilustración y el Romanticismo [Frumusețe și adevăr. Estetică între Iluminism și Romantism], Barcelona, Albă Ed., 1999. Morawski, Ștefan, Fundamentos de estética [Fundamente de estetică], Barcelona, Ed. Península, 1977. Nicol, Eduardo, Metafísica de la expresión [Metafizica comunicării], México, Fondo de Cultură Económica, 1974. Paraschivescu, Miron Radu, Poezii, București, Ed. Minerva, 1973. Paz, Octavio, El
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
p. 40. 17 Alexander Gottlieb Baumgarten, Reflexiones filosóficas en torno al poema [Reflecții filosofice despre poem]; în A. G. Baumgarten y otros, Belleza y verdad. Sobre la estética entre la Ilustración y el Romanticismo [Frumusețe și adevăr. Estetică între Iluminism și Romantism], Barcelona, Albă Ed., 1999. 18 Ernst Cassirer, Filosofía de la Ilustración [Filosofía Iluminismului], México, Fondo de Cultură Económica, 1984, p. 380. 19 Emmanuel Kant, Réflexions sur l' éducation [Reflecții asupra educației], Paris, J. Vrin, 1974, p. 119. 20 Max Frischeisen-Köhler, Philosophie
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel; că e vorba aici de pieirea unor talente, probabil strălucite, de complacere voluntară în propria tristețe, într-un cuvânt, chiar de un oarecare romantism, care nu este demn nici de mintea sănătoasă, nici de inima bună a Nastasiei Filippovna. Repetând încă o dată că lui îi e cel mai greu să vorbească, încheie spunând că nu poate renunța la speranța că Nastasia Filippovna nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum ce mai vrei? Ce mai speri? Dacă ți-ar mai fi rămas o speranță, atunci tărășenia nu te-ar fi arătat decât ca un martir în ochii ei. — De scandal i s-ar fi făcut și ei frică, în pofida romantismului. Totul până la o anumită limită, n-o veți depăși niciodată pentru că toate sunteți la fel. — Aglaiei i s-ar fi făcut frică? explodă Varia, privindu-și cu dispreț fratele. Văd că, totuși, mârșav ți-e suflețelul! Voi toți nu faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se face că am plecat de la all but dissertation și am ajuns la everything (sau aproape ...) about dissertation, în SUA și UE. ABRAMS, MEYER HOWARD (1912 ) Distinsul decan de vârstă al studiilor literare americane și deschizător de drum în interpretările romantismului, M.H. Abrams s-a născut acum un secol într-o familie evreiască dintr-un orășel din New Jersey. La optsprezece ani ajunge să studieze engleza la Harvard, un lucru la fel de nepractic pentru un american precum aproape orice activitate (cu excepția, probabil
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
curând în SUA). Abrams s-a întors apoi la Harvard, unde și-a obținut, pe rând, masteratul și doctoratul. După război a devenit profesor la Cornell, unde l-a avut ca student pe un alt viitor mare nume în teoria romantismului în special, în teoria literaturii în general, Harold Bloom. În 1953 publică volumul care l-a impus în studiile literare, The Mirror and the Lamp: Romantic Theory and the Critical Tradition, în care examinează rolul configurațiilor metaforice în crearea și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Harold Bloom. În 1953 publică volumul care l-a impus în studiile literare, The Mirror and the Lamp: Romantic Theory and the Critical Tradition, în care examinează rolul configurațiilor metaforice în crearea și receptarea textelor literare, definind teoriile expresive ale romantismului (lampa arzândă) în opoziție cu teoriile mimetice ale realismului literar (oglinda). Cartea, plasată în poziția 25 în clasamentul celor mai bune 100 de cărți de nonficțiune scrise în limba engleză în ultimii o sută de ani alcătuit de prestigioasa Modern
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
scrise în limba engleză în ultimii o sută de ani alcătuit de prestigioasa Modern Library, a devenit un reper fundamental în raport cu care se definesc pozițiile teoretice ale specialiștilor în domeniu în ultima jumătate de secol. Pe lângă alte volume fundamentale asupra romantismului Natural Supernaturalism: Tradition and Revolution in Romantic Literature, The Correspondent Breeze: Essays on English Romanticism, The Milk of Paradise este editorul prestigiosului (și contestatului astăzi de unele voci revizioniste, mai ales din tabăra politicii identitare, feministe, marxiste, postcoloniale) Norton Anthology
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ca o reacție la formalismul și impersonalismul declarat al poeziei moderniste, pe de o parte, și la conformismul marcat al anilor cincizeci, pe de alta. Molesworth vede poezia lui Lowell, Berryman, Plath, Sexton, Snodgrass ca o ramură mai modestă a romantismului, în care poetul atrage atenția asupra vulnerabilității sale (Molesworth: 163). Era, în același timp, o luare de poziție care nu contrazicea decât prin mijloacele artistice speciale folosite atitudinea exprimată de William Faulkner în discursul ținut la Stockholm la 10 decembrie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu numai datorită faptului că marii proprietari erau de origine evreiască, ci și pentru că cerința era mare, inclusiv din partea statului, producția de film de război a fost considerabilă, producând pelicule memorabile, precum Casablanca (remarcabilă și pentru că l-a convertit la romantism pe Bogart, specializat până atunci în roluri de gangster). Chiar și studiourile Disney s-au implicat, devenind în timpul războiului și după aceea una din forțele majore ale fabricii de vise americane. Walt Disney s-a declarat un american tipic, iar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lui Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, în înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputându-se complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artei este o obsesie a modernismului, trebuie să i se pună capăt pentru totdeauna. Altfel zis, nu există motive ontologice sau de altă natură ca să distingem în istoria omului și a culturii epocile: primitivă, antichitatea, evul mediu, Renașterea, clasicismul, iluminismul, romantismul și toate celelalte -isme de până la modernism și postmodernism. Conform acestei sănătoase logici, oare ce argumente putem găsi spre a putea vorbi de modernism și de postmodernism, dacă sunt fără referent istoric? Evident, nici unul. Concluzia: dacă nu există istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
erezie", că ar fi "reintrodus lupul în turma de oi", cum se exprimă Alain Finkielkraut. Nu, lupul în turma de oi îl introduc întotdeauna ideologii, cei care ignoră că antitezele sunt viața. Națiunile nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversităților etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin. În duminica cincizecimii, Duhul Sfânt s-a pogorât ca limbi de lumină și apostolii au putut propovădui creștinismul în toate limbile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
totdeauna în demonizarea Celuilalt, ignorând cu seninătate că diavolul se pitește în fiecare dintre noi și că așteaptă să fie ignorat! Alții au încercat să fie mai subtili în tratarea naționalismului, distingând între trei tipuri: cel organic, herderian, moștenire a romantismului german; cel adoptat de națiunile occidentale, legat de contractualismul francez și asociat cu un cosmopolitism rațional; în fine, naționalismul estic și asiatic, cu o evoluție contrară celui occidental, și care a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
proiect neîncheiat, pe abandonul căruia a crescut postmodernitatea, se coroborează perfect cu viziunea "dialectică" a lui Jameson 210. Prima revoluție tehnologică (1848-1890), aceea a mașinii cu abur, are corespondent un capitalism de piață (națională), arcuindu-se, în plan literar, între romantism și realism (naturalism); a doua revoluție tehnologică (1890-1940), a motoarelor electrice și a celor cu combustie internă, aparține capitalismului monopolist. Literatura a intrat în faza ei modernă, de la simbolism până la modernismul interbelic, prelungit ca neomodernism, după al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noștri". Semnele prăbușirii erei moderniste ar fi următoarele: 1)sfârșitul familiei ca mod de conviețuire socială, prăbușirea mitului marelui oraș, moartea industriei grele, a birocrației, apusul patriotismului statelor-națiuni; 2)sfârșitul cunoașterii moderne, al scientismului, al pozitivismului, al materialismului filosofic, al romantismului și al umanismului secular; 3)abolirea sistemelor politico-economice: socialism, comunism, capitalism; 4)sfârșitul formelor artistice moderne. Cu siguranță, unele dintre aceste "sfârșituri" aparțin postmodernismului, acelui sfârșit al istoriei prorocit de Francis Fukuyama, care și-a abandonat destul de repede fantasmele. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
interdisciplinară, semn al modernității, e că nu s-a închis în nici un canon poetic (nici chiar în propria formulă lirosofică). Ce-i drept, Ninge la o margine de existență ar putea fi revendicată de postmoderniști, dar la fel de bine și de romantism, și de suprarealism, și de expresionism, și de modernism. Volumul pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cum este, dar nici asta n-a fost tema mea. Și m-am gândit că misiunea mea nu este de a vedea lumea cum este, ci de ce este"389. Se rezumă aici toate vârstele moderne ale literaturii (inclusiv ale filosofiei): romantism + iluminism, care au dus la teza lui Marx că lumea trebuie schimbată/răsturnată); realism (a vedea cum este lumea); modernism + postmodernism (de ce este). Această ultimă întrebare l-a dus, de fapt, la transmodernism, pentru că poetul nu acceptă prizonieratul nici în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vise și fotografii. Apoi, prin jocul alianțelor tematice care coagulează în jurul opoziției schilleriene anunțate în titlu un întreg „sistem cioranian de ficțiuni compensatoare”: transfigurarea, ratarea, spațiul mitteleuropean, relația între culturile minore și culturile majore, Spania, românitatea, crepuscularul, dandysmul, donjuanismul, regresiunea, romantismul, sinuciderea, fragmentar(ism)ul, statutul de Privatdenker, mansarda ș.a. În fine, prin multitudinea și îndrăzneala paralelismelor, fie și numai „complexul lui Fiesco” („arhetipul impetuos al tânărului genial care se sufocă în cadrele meschine ale unui spațiu mărginit”) îl incită pe
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
literaturii și al celorlalte arte, în paginile revistei întâlnindu-se Mihail Dragomirescu (cu secvențe din Știința literaturii ori cu „dialoguri”), Tudor Vianu (Psihanaliza și morala), Lucian Blaga (Polivalența estetică a naturii, Weltliteratur și Daimonion), Scarlat Struțeanu (Arta nouă, Clasicism și romantism, Hedonismul estetic, Este arta un joc?), F. Aderca (Mic tratat de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu (Instinctul artistic, Conceptul estetic al lui Auguste Comte, Considerațiuni asupra catharsisului aristotelic, Despre
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
și pe o interpretare personală a textului literar, ilustrând pregnant preocuparea pentru o exegeză în spiritul comparatismului modern. Cartea Byron și byronismul în literatura română (1977) pornește de la definirea lui Byron - poet cu apartenență dublă, la tradiția neoclasică și la romantism - și a byronismului ca fenomen european „între modă și necesitate”. În situația în care omul și opera au exercitat fascinație în epocă, poetul și mitul creat în jurul său sunt încadrate din punct de vedere istoric, ca și într-un plan
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
definește particularitățile și etapele de manifestare ale unui „comprehensiv byronism românesc, cu o pluralitate de nuanțe”, începând de la Gh. Asachi și Barbu Paris Mumuleanu, constatând că în perioada pașoptistă, când trăsăturile naționale modelează atitudinea estetică, acesta se conturează ca un romantism civic, pentru a deveni apoi „genul proxim al poeziei românești postpașoptiste” prin autori care au vibrat la tipul de sensibilitate ilustrat de Byron, dar și la poza și deprimarea lui elegiacă. Este reliefat faptul că prin „coincidența idealului la model
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
de sensibilitate ilustrat de Byron, dar și la poza și deprimarea lui elegiacă. Este reliefat faptul că prin „coincidența idealului la model și adepți”, dar și datorită afinităților elective ale unor scriitori români, byronismul a jucat un rol important, „deschizând romantismului românesc orizonturi europene”. În acest context, Mihai Eminescu și Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică” în relație cu poetul englez, conferind byronismului de la noi „un punct de rezistență și de glorie”. În ecuația Eminescu - Byron, cercetătoarea urmărește
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
discontinuitate, printr-o regulă de succesiune care spune că fiecare generație trebuie să se revolte Împotriva autorității coercitive a părinților săi, punând sub semnul Întrebării constantele oricărei tradiții. Renașterea s-a ridicat Împotriva Evului Mediu, Iluminismul a criticat Vechiul Regim, Romantismul a rupt-o cu Clasicismul, Pozitivismul și Realismul s-au detașat de Romantism, iar Comunismul a contestat Capitalismul cel putred al burgheziei. În fine, curentele de avangardă din secolul XX au accelerat ritmul negației până la un nivel extrem, care a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]