6,798 matches
-
clasicității este, în bună măsură, o creație modernă și că la ea au colaborat nu numai ploile, care au spălat vopseaua, și hoții, care au furat podoabele; au colaborat, ce ironie, și romanticii, prin capacitatea lor de a visa între ruine. Mai mult: acum nu ni-i mai putem reprezenta pe antici decât așa! Nu mai putem concepe statuile grecești decât albe. Și dacă ar avea cineva ideea să revopsească templele, să refardeze statuile, pentru a le reda aspectul inițial, am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că nu există glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor că totul este provizoriu, nesigur, precar, ei au descoperit că, dacă nu pot spera într-un timp fericit, nimic nu-i împiedică să-l plaseze în urmă. Parthenonul a ajuns, astfel, un loc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor l-a luat pietatea. Același romantism care ne face sensibili la farmecul muribund al Veneției hrănește și idealizarea antichității. Sau îi extinde limitele. Ulise nu acordă o importanță
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tot ce s-a furat sau a fost dus în muzee, vezi și acum prea multe pietre putrezite prin bălăriile împestrițate de maci și de flori galbene, prea multe cărări care nu mai urcă spre nimic, prea multe altare în ruină, pentru a nu te gândi, în cele din urmă, că însuși Apolo a fost excesiv. Când se împrăștie norii de deasupra Parnasului și ploaia se oprește, apar tot felul de insecte. Multe și ele... Porunca, atât de clasică după părerea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al lui Parmenide, Despre natură, s-au păstrat doar câteva sute de versuri... Nici o problemă, ne asigură specialiștii. Există un "spirit al Eladei" care respiră din tragediile ce nu s-au rătăcit, din statuile ce n-au fost distruse, din ruinele ce n-au ajuns la groapa de gunoi. Nici timpul, nici prostia omenească nu l-au putut anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie și numai cu o parte a operei lor, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși cu dificultate de solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu atenua duritatea ruinelor. Acesta a fost, deci, palatul lui Agamemnon? Războiul troian îmi apărea acum despuiat de orice aură; un conflict între regi provinciali și impulsivi care n-au cunoscut, se pare, altă lege decât aceea a forței. Ca pentru a-mi întări
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuia pentru a-i sili pe barbari să-și biruie complexele. Când Honorius s-a închis în Ravenna, unde amintirea imperiului era apărată numai de țânțarii mlaștinilor din împrejurimi, vizigoții au respirat adânc și au îndrăznit să se plimbe printre ruine, la Roma, îngroziți de îndrăzneala lor. Anul acesta, din pricina ploilor, cireșele au putrezit înainte de a fi culese. Fructele sunt scumpe. Mi-am permis, totuși, să cumpăr în piața din Neptun două kilograme de căpșuni. Pe drum, m-am întîlnit cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acestei comedii". Sunt gata să-l întreb de ce crede că așa ceva e o comedie, dar nu-mi lasă timp. Se lansează într-o filipică. După părerea lui, barbarii nu mai bat, acum, marea cu vergile. Se urcă pe Acropole, admiră ruinele, fac fotografii și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai sunt, devin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prisma resurselor. Pământul ei secetos e generos doar cu măslinii. Fără câștigurile obținute din navigație și din turism, s-ar descurca foarte greu. Multele magazine pe care le-am văzut în Atena ar deveni falimentare. Dar turismul e stimulat de ruine! Grecia antică, prin cultura ei, îi hrănește pe negustorii de azi! Filosofii, sculptorii și tragicii greci lucrează zi și noapte pentru agențiile de turism grecești. Și chiar faptul că armatorii s-au folosit de mitologie pentru a da o oarecare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne grăbim. Facem fotografii, sub cer vânăt, între coloanele albe, care nu mai sprijină nimic la bazilica "Sfîntul Ioan", în agora, unde se țineau și tîr-gurile de sclavi, la "Odeon", unde aveau loc reuniunile senatului (dar și reprezentații teatrale), lângă ruinele din sanctuarul închinat lui Cezar (deci, cu Cezar a început nebunia de a-i concura pe zei, nu cu Nero), la "Prytaneion" (un soi de primărie antică), pe strada principală din Efes, pavată cu mari bucăți de piatră lucie și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu apucături neroniene. Și, la urma urmei, cine ar putea jura că știe câte forme ia un germen de nebunie? Gerard de Nerval se plimba, în Egipt, prin bazare, îmbrăcat cu o mantie din păr de cămilă, refuzând să vadă ruinele antice, Iar Holderlin suferea că lumea e părăsită de zei. Theo pare să simtă și el lipsa zeilor. Absență care-l revoltă. Pentru a face realitatea suportabilă, zicea Proust, toți suntem obligați să întreținem în noi niște mici nebunii. Bate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
culme, e exact ceea ce am presupus. Ziduri ruinate, din piatră ordinară și câteva coloane de marmură, în mod evident, "aranjate". Golurile au fost umplute cu ipsos. Capitelurile sunt aproximativ corintice, dintr-o epocă în care stilurile nu mai erau pure. Ruinele ― câte sunt ― au fost "sistematizate". Trecut, în bună măsură, contrafăcut, Printre pietre a crescut iarbă și se plimbă pisici. Pergamul e util doar industriei turistice. Văd că pe crengile multor arbuști sunt legate bucăți de hârtie. Tradiția zice că, procedând
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
legate bucăți de hârtie. Tradiția zice că, procedând astfel, ți se va împlini o dorință la care te gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sta puțin aici. Autobuzul ne așteaptă să ne ducă înapoi la Atena. N-am timp de reverie și nici chef după sfertul de oră pierdut la intrare. Mă mărginesc să privesc, să încerc să-mi aduc aminte și să compar. Ruinele mi se par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-ului, cu dezmățul său de reclame luminoase, care-ți zgârie nervii ca glas-papir-ul, sau a austerului, a britanicului Boston? Ne place să spunem că noi europenii semănăm unor tineri care se trezesc, uneori, în zori, bătrâni și obosiți, în mijlocul unor ruine ilustre, dar ce să zică atunci asiaticii? Ei sunt și mai bătrâni, și mai obosiți. Încât s-ar cuveni să fim mai prudenți, poate, când ne grăbim să simplificăm. Dar recunosc că nu-mi plac nici cei care se dau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cred că apropie și ce cred că desparte "noua Romă" de "vechea Romă". Mă gândesc la ce zicea Baudelaire că este civilizația: nu mașina cu aburi, ci diminuarea păcatului originar. Să mă explic. Europa își cam bate joc uneori de ruinele sale. Sunt multe și își poate permite. În America, așa ceva ar fi de neconceput. Protejarea lucrurilor "atinse" sau înnobilate de timp frizează acolo mania. În pădurile declarate "parc național" nu e permisă nici luarea unei crengi rupte. Totul trebuie să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Romei antice și a creștinismului. Și care "geografie"? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas "european", după ce unii (în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în Vest) s-au "americanizat"? Unde mai poate fi găsită Europa între aceste "dezeuropenizări
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu este de a se cultiva, ci de a părea contrariul "bunului sălbatec". Lipsa unui trecut propriu îl determină să preia tot ce se poate din trecutul altora. Aproape toate statuile celebre din Europa își au duplicate în America. Orice ruină care se vinde, orice vestigiu comercializat sau comercializabil găsesc în America ama-tori. Pe deasupra, e transformat în obiect de "muzeu" orice are, cât de cât, valoare istorică ori sentimentală. Din această cauză, America e plină de simulacre. Aproape toate muzeele au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de mult evoluția Americii încît a înlăturat tot ce ar fi putut s-o împiedice să ajungă la eficiența pustiitoare de azi? Învins, Sudul n-a mai putut să stânjenească progresul care a pârjolit psihologia americană? S-a cufundat în ruinele orgoliului său, lăsîndu-i pe învingători să transforme America într-o mare putere mondială în care civilizația pregătește cu febrilitate o nouă barbarie, dotată cu cele mai moderne mijloace de uscare a sufletelor? Sudul își ajungea sieși. Îi era de ajuns
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ajutat să refacă întreaga construcție, mai puternică și mai frumoasă. Mai mult decât atât, cavalerii cruciați au eliberat lăcașul de invadatori. După care, ducele de Bourgogne a avansat mănăstirea în ierarhia religioasă. La rândul lui, regele Jean a scos din ruină casa abațială și a fortificat întregul edificiu. Țăranii din zonă au fost obligați să participe la întreținerea lăcașului, primind în schimb dreptul de a se adăposti între ziduri în caz de primejdie. Datând de 15 secole, așezământul catolic este în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
mă ustură piciorul și vă duc dorul și vă trimit cioarelor în crucea hotarelor pentru că nu-mi scriserăți din câte s-a întîmplatără arih în dan tătară. Fiindu-mi teamă că, de lene și de frică de cheltuială mare și ruină, nu veți merge nici unul să cumpărați mărcuță (dedea-v-aș la Mărcuța), vă trimit una de cincisprezece bani, ca să-mi scrieți o scrisoare. Tu, Ronetti Roman, s-o scrii, că ești mai priceput și tu Caraiale să pui degetul în loc de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ministeriului pentru salariele învățătorilor pe trimestrul al III-le. Comitetul Permanent și cărțile lui Petrini. A se permuta la Andrieșeni Emanoil Tanasachi din Cârjoaia. Lemnele școalelor în genere. * Prisăcanii Școala acolo e asemene zidită de stat însă e aproape în ruină, încît chiar în prezent nu se poate ține școală în el. Învățătoriul nu și-a primit de 10 luni salariul pe care nu-l ia decât de la comună. * Școala de fete din Podul Lung N-o 5 umedă. Sărărie. Școala
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui Petru Șchiopu din 7092 (1594), luna aprilie, prin care voievodul a dăruit mănăstirii La Greci satul Silișteni de pe Bașeu și Nicoreștii. Această mănăstire a avut aceiași soartă ca și Galata din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]