4,629 matches
-
costișe ce duce la Vaslui Venea un om cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând piciorul, încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Gazeta Transilvaniei, 31 ianuarie 1859) „Principatele Moldovei și Valahiei, constituite de acum înainte sub denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, rămân sub suzeranitatea sultanului.” (Din Convenția de la Paris, 1858) „În stare de război, cu legăturile (cu Imperiul Otoman) rupte ce suntem? Suntem independenți; suntem o națiune de sine stătătoare.”( Din Declarația privind proclamarea independenței citită de Mihail Kogălniceanu, la 9 mai 1877) „În numeroasele lupte care au inundat cu sânge vecinătățile Plevnei, românii s-au condus cu un eroism
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pământul, au dispărut fără urmă. Trei zile la rând au găsit crucile întoarse cu susul în jos. Trei zile la rând au găsit pe pereții bisericii și zidurile mânăstirii înscrise slogane ale Satanei. Trei zile la rând au muncit pe rupte măicuțele în lupta cu diavolul. Munceau aproape toate, înafară de trei care erau asociate lui Machedon și Belzebut. -Fetelor spuse măicuța Anastasia, să-l chemăm pe preotul Gherasim din sat, să facă aghiasmă mare și slujbă de sfințire, să-i
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
măsurile luate nimic nu s-a schimbat în situația mea. Dimpotrivă. Fenomenele bizare se amplificau. Apariții stranii, turbulente și foarte agresive au început să-mi bântuie casa. Pahare și farfurii sparte peste tot. Mobila desmembrată și ciopârțită, lenjeria și hainele rupte, împrăștiate peste tot. Zeci de luminițe galben strălucitoare, de mărimea unei nuci mari survolau interiorul casei, lovindu-se de mine, soție și copii. -Nu se mai poate tolera această situație. Casa este bântuită, să chemăm un preot-strigă la mine nevasta
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în dimineața aceea. Ce i se întîmplase?... Îmi aminteam că după aceea într-o zi scara noastră de la prispă, care avea doi stâlpi jos, lângă ultima treaptă, fusese ruptă de un cal. Trecuseră zile și săptămâni și ea rămăsese așa ruptă. Nici tata, nici frații mei mai mari n-o dreseseră. Curând pierise cu totul. Ce se întîmpla în familia noastră când nici o ulucă nu era, până atunci, uitată? Stâlpii aceia nu foloseau la nimic, ne puteam lipsi și de scară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care se anastomozează cu A. nazală, ram din A. oftalmică (ram din A.C.I.). 2. A. faringiană ascendentă, care dă: 1-2 ramuri meningeale sub numele de arter(a)e meningee posterioar(ă)e care pătrund(e) în craniu prin gaura ruptă anterioară și-artera timpanică inferioară. 3. A. occipitală, din care se desprind: două ramuri terminale (lateral și medial), numeroase colaterale musculare, un ram meningeal și mai multe ramuri mastoidiene. 4. A. auriculară posterioară, din care are originea, uneori, artera stilomastoidiană
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la trup, cu părul schimbător în bătaia soarelui vara, când deschis, când mai închis, cu zâmbetul dulce și ochii mari rotunzi ca două boabe de strugure negru. Fata
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un arbitraj și recuperarea zilelor de grevă prin ore suplimentare. Hotărâseră să înceapă lucrul. Bineînțeles, făcând încă pe grozavii, zicând că nu se dau bătuți nici în ruptul capului, că mai au încă un cuvânt de spus. Dar oboseala care-l cuprinsese în acea dimineață avea gustul amar al înfrângerii iar în locul obișnuitei fripturi, știa că va mânca la prânz doar o bucată de brânză; nici o iluzie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
oceanul atât de apropiat și această mare vegetală, mâna de oameni care plutea la acel ceas pe fluviul sălbatic părea pe veci pierdută. Când pluta se izbi de un nou debarcader, ai fi putut crede că ajunsese, cu toate odgoanele rupte, la țărmul unei insule învăluite în întuneric, după zile întregi de navigație înspăimântată. Când coborâră pe pământ, se auzi, în sfârșit, și glasul oamenilor. Șoferul îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tinerei studente asupra acestei replici, peste timp, date lui Piero. „Forfecare de jumătăți care nu-și mai găsesc suprapunerea“, astfel definise, iritată, studenta, răspunsul lui Braque. Decupaj nocturn, lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o dublură scindată a tabloului Simonettei, construită prin fracționarea planurilor ? Figura detașată pe fundalul tulbure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe zidurile umede ale celulei, vulnerabilitatea secretă, depărtarea de semeni și de ea însăși. Dacă fiul ar exista sau dacă există cineva dornic să se considere fiul ei și dacă ar vrea s-o regăsească, s-o reimagineze ? Din fire rupte și pierdute. Ar începe ciudata experiență prin a-și propune un reper ? Cosimo, de pildă ? În raport cu care, treptat, prudent, s-o renască, s-o oblige a se dezvălui, una din căile de a se căuta și a se înțelege pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann Caspar. După-amiaza senină și toridă aparținea, însă, altor vremuri. Tânărul cu chip prelung și bucle blonde nu se afla la Zürich, ci pe peronul gării Eforie. Copilul unui veac rupt, aglomerat și grăbit. Din trenul pe care îl aștepta, n-ar fi putut coborî vestitul fizionomist elvețian, cu atât mai puțin bătrânul Aristot. Aștepta de aproape jumătate de oră. Avea o privire albastră și mare. Pleoapele puțin înroșite, gâtul înalt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata. 19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. 20. Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă pînă va face să biruie judecata. 21. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." 22. Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut, și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo și nici n-ar mai vrea să intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânză de fum și de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ar fi bine să renunțe la favoarea legii militare, să se întoarcă peste un an în haină de ofițer și să-i arate Martei că poate fi și el ca "cellalt"... În orice caz, nu va lăsa nici în ruptul capului să fie izgonit din iubirea Martei. Tocmai fiindcă e așa, el o iubește mai mult. Are să lupte și s-o cucerească definitiv. Dacă ea nu e în stare să se ridice până la el, se va coborî el la ea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au fost aproape complet nimicite, și chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales în cursul contraatacului, când a primit și el schija care era cât pe-aici să-l lase șchiop, fiindcă un doctor cam smintit a umblat în ruptul capului să-i taie piciorul. Locotenentul de huzari clocotea de revoltă că bătălia, în care au pierdut peste două mii de oameni și în care era să-și dea ortul popii, nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război. Se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici în ruptul capului nu voia să deschidă gura. ― Ne pierdem vremea de pomană, domnule locotenent, zise în cele din urmă Vidor cu dispreț. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o scoți nici cu șase boi... De altminteri, ce să mai lungim vorba
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de soldați... Și pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel, și oamenii, din ogradă, din ferestre și chiar din uliță, se opriseră în loc, uitîndu-se la ofițerul între baionete, cu hainele murdare și rupte, cu fața tăbăcită de osteneală și de emoții... Apostol simțea toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu să bolborosească: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o apărare împotriva rușinii grele ce-i moleșea întreaga ființă. Avea privirile țintite spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Geoană nu-și mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă și acu’ a rămas doar doamnă, Gușe - consigliere, nu? - nu mai poate Înghiți gălușca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător În tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat În draci, au votat și morții din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeași adresă, Îți dai seama ce Înghesuială era la ei acolo, nu se mai cunoștea om cu persoană
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ori, da’ la noi ar trebui să fie furați, furați, furați... Ai aprobarea și respectul nostru... Sandu dă din cap a mulțumire. Și acu’ Începe balul, că Băselu’ l-a sunat pe Tăriceanu. Gata cu iubirea, să vezi bătaie pe rupte. Că nici Crin nu suportă. Da’ să vezi că uită de Geoană și de Johannis și trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii și o să urle precum lupul la lună
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că nu numai curvele au suișuri și coborâșuri, toate femeile au, asta numai dacă tu nu te-ai Însurat cu vreo șipcă și aș zice că nu, fiindcă o știu din copilărie pe nevastă-ta, dar nu vreau nici În ruptul capului să marjez la o astfel de discuție vulgară. Gata, mucles, mă refeream la politica asociată cu acelea care fac trotuarul sau centura. Fiindcă așa este ea, politica, curvă. Dar tu, ăsta de stai noaptea și privești la posturi tv
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cum spuneam noi când eram bagabonți și umblam după fete mari prin cartiere. Asta era grija ta, că nu doarme Băsescu de grija țării? Doarme, intervine și Gore, doarme oricum opt ore, așa că e În grafic. S-a scos. Cade rupt, nici nu visează după alea șaișpe ore de muncă În care iese pe posturi și se ia de toți. Dar tot doarme. Dacă nu dormea deloc eu eram mai mulțumit, vroiam să-l văd cu scobitori sub pleoape, precum Prâslea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și cea mai îndrăsneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor teribili, înnalte, sgomotoase A unui rău, ce nu-l vezi. - Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână ruptă, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Dar pârghia aceea, ce desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută Vai! cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Pe când de-asupra, streșina antică, Codrul cel vechiu fremea îmflat de vânt. O vale-adîncă ce-ngropa în codri, Vechi ca pământul, jumeta din munte, Mâncând cu trunchii rupți scările negre De stânci, care duceau sus în palat - O vale-adîncă și întinsă, lungă, Tăiată de un fluviu adânc, bătrân, Ce pe-a lui spate văluroase pare A duce insulele ce le are-n el - O vale cât o țară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]