10,767 matches
-
legii dieteticii, elegantele meniuri de la restaurantele lumii bune din Paris. Întreagul program de nutriție al dandysmului e conținut În aventura gastronomică a lui des Esseintes, de la cele mai sofisticat elaborate feluri de mâncare („supă de broască țestoasă, pâine de secară rusească, măsline răscoapte de Turcia, icre negre, butargă, caltaboși afumați de Frankfurt, vânaturi cu sos de culoarea miambalului și a cremei de ghete, sos de trufe” ș.a.m.d.) la cele frust sățioase, cerute de explozia unei sănătoase pofte de mâncare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
succesiv În Polonia, Suedia și Rusia. Lituania a avut o soart... mai norocoas.... Dup... ce a fost unificat... În secolul al XIII-lea, regii ei au pornit s... cucereasc... Belarus și Mică Rusie, luptîndu-se cu prinții moscoviți pentru dominarea principatelor rusești. În secolul al XIV-lea ei au acceptat s...-si uneasc... statul cu cel polonez pe baze de egalitate absolut..., dominînd astfel un imens teritoriu Întins pîn... la Marea Neagr.... De-a lungul secolelor, s-a ajuns ca, asemenea populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
spîndirii ziarelor (Sakala În Estonia, condus de K.R. Jakobson, Între 1878 și 1882; Balss [Vocea] În Letonia, Auszra [Zorii] În Lituania, fondat În 1883 de c...tre Jonas Basanavicius; tip...riț la Tilsit, În Prusia, el trece ilegal pe teritoriul rusesc). În plus, iau naștere asociații - de pild... Asociația leton..., În 1868 - și mai ales partide politice, Începînd chiar din zorii secolului XX, cum ar fi partidul marxist „Social-democrația din Regatul Poloniei și Lituaniei”, Înființat În 1901 la Vilnius. Revoluția din
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Bloc soviétique, Casterman Giunti, 160 p. Odile Jacob, Paris. Albania, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Uniunea statal... Șerbia și Muntenegru. Alt... denumire, devenit... Între timp desuet..., pentru Ucraina [n.t.]. Actualmente orașul rusesc Sovetsk, În enclava Kaliningrad [n.t.]. Denumirea german... a orașului lituanian Klaipèda [n.t.]. De c...tre politicianul francez Léon Gambetta [n.t.]. Vechea denumire (german...) a actualei capitale estone Tallinn [n.t.]. Lege adoptat... de Congresul Statelor Unite la 11
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și modelator, la orice experiență". Vezi și Ilie Bădescu, "Relații sociale. Spațiul dens. Noi teorii asupra relațiilor sociale", în Dumitru Otovescu-co., Tratat de sociologie generală, Editura Beladi, Craiova, 2010, pp. 282-283. 1083 Pentru o imagine cu privire la problemele interne al comunismului rusesc de a se structura într-un partid politic. Vezi V.I. Lenin, " Un pas înainte, doi pași înapoi", în Opere complete, vol. 8, Editura Politică, București, 1962, pp. 187-414. 1084 Friedrich Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, București, 1997, p. 26
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sărbătoare politică organizată În afara calendarului celebratoriu uzual, care, așa cum reiese din documentele vremii, Îmbină diferite tipuri de rituri, este aceea oferită În 1579 de judele Sibiului, Albert Huet, pentru a marca victoria de la Polatsk a principelui Ștefan Báthory Împotriva armatelor rusești: Magistratul (Sfatul orașului) i-a anunțat imediat pe cetățeni de o sărbătoare solemnă, mai apoi pe clerici să-l slăvească pe Dumnezeu cel Atotputernic În biserică, prin intonarea cântului ambrosian după cum e obiceiul. Breslelor li s-a poruncit ca În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lettre datant du 9 janvier 1944, adressée au critique littéraire Pompiliu Constantinescu : " Vreau să scot un volum de traduceri din poezia universală. Treizeci de poezii. Cred că au să-ți placă. Sunt poezii egiptene, chineze, grecești, germane, franceze, engleze și rusești și două de la primitivi. Unele sunt uluitoare. "961 L'une des amies de Blaga, Domnită, de Brașov, lui écrit , à propos de cette intention du poète: " S-a raspandit zvonul până dincolo de Carpați că ai apărea curând cu niste traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu neologismele încă nefixate lingvistic, coloratura unor turcisme și grecisme dau farmec limbii. D.E. a tradus, din slavonă, numeroase hrisoave domnești, acte și documente sau texte religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793). O muncă uriașă a depus la cele peste 30 de condici de documente și 22 de pomelnice adunate din mănăstiri și biserici, cele mai multe din Oltenia și Vâlcea, de la Episcopia Râmnicului și
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
cu glas frumos, face și pe țârcovnicul. După 1820, începe a se îndeletnici și cu negoțul. Acum se iscălește Ioan Dobrescu, dar mai înainte vreme, prin 1811-1812, își zicea „Ioan țercovnic sin Dobre cojocar” sau „Ioan dascăl”, iar în timpul ocupației rusești - Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui D., cuprinzând însemnări personale, acoperă perioada dintre 1802 și 1830, în Țara Românească. Sincer și nu lipsit de pătrundere, meșteșugarul e un martor onest, chiar dacă sensul unor evenimente îi scapă, iar alteori tălmăcește faptele în
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
e un martor onest, chiar dacă sensul unor evenimente îi scapă, iar alteori tălmăcește faptele în stil mistic. Foarte curios de tot ce se petrece nu doar în țară, ci și în afara ei, el consemnează felurite știri privitoare la nefericita campanie rusească a lui „Napoleon Bunăparte” (numit și „Reaparte”), la politica europeană și la aceea a Imperiului Otoman, vești despre lupta de eliberare a grecilor. Abuzurile și jafurile turcești, pe pământ românesc, îl umplu de amărăciune și de indignare. Pe boieri nu
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle d’un poète și À l’Inconnu), iar cele scrise în rusește, în placheta Zavitki hrizantemî (1937). D. este și autoarea romanului În ghearele vulturului (1937), iar în 1941 anunța că avea gata de tipar volumele Lacul himerelor, Cei de prisos și Cetatea lui Arald. A tradus versuri de Rabindranath Tagore. SCRIERI
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
Preferatul lui D. este Arcadii Avercenko. Din alte literaturi realizează, singur sau în colaborare, versiuni ale unor scrieri de Hervey Allen, Martin Andersen Nexö, Krishan Chandar, Upton Sinclair. Deși li s-a reproșat că păstrează întorsături de frază din originalul rusesc sau mai șchioapătă în folosirea timpurilor, versiunile lui D. au meritul fidelității și o anume acuratețe. A mai tradus cărți de muzicologie, arhitectură, pedagogie, medicină. Traduceri: Upton Sinclair, Iubire, ed. 2, București, 1926; Arcadii Avercenko, Povestirile unui cinic, București, 1937
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
nu se găsesc concordanțele lingvistice existente între albaneză și daco-română. Această constatare indică faptul că viitorii români se despărțiseră de viitorii "morlahi" (aromâni) la epoca aceea. Pe de altă parte, adăuga el, din mărturia hrisoavelor regilor Ungariei și din cronica rusească a lui Nestor rezultă cu claritate că "românii se aflau în Transilvania încă din secolul al X-lea și al XI-lea, ba chiar al IX-lea".8 În concluzie, F. Lot, istoricul francez, a adoptat, în linii generale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în plan social-politic și cultural-bisericesc au fost evidente. Evenimentele din Paristrion-ul dobrogean (vezi capitolul IX) au avut influență pe malul nordic al Dunării, în străvechea lume românească. Acestă lume dunăreano-dobrogeană se situa pe axa drumurilor de negoț ce uneau teritoriile rusești din est cu cele din sudul Dunării și Bizanț. În Paristrion-ul răsăritean se aflau centre urbane sau semiurbane (târguri) ce continuau vechile orașe romano-bizantine anterioare (secolele IV-VI), iar alte așezări, militare și civile, au apărut acum în jurul unor puncte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații cu cea a Kievului-expresie bisericească a relațiilor politice ale Dobrogei bizantine și ale Moldovei meridionale cu cnezatele rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea, după 1185, voim asista la noi mutații politice și bisericești în regiunea Dunării și Dobrogei.28 În părțile apusene ale Dunării de Jos, în Banat, deși nu avem o tradiție antică creștină romană, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
despre viața bisericească la est de Carpați. Au fost descoperite 20 de cruci-relicvar sau cruci-engolpioane, datând din secolele XII-XIII. Unele cruci sunt de factură bizantină, precum cea aflată la Bâtca Doamnei, lângă Piatra Neamț. Au fost descoperite cruci de origine veche rusească la Cândești-Neamț, Șipot-Suceava, Botoșani, Ibănești (jud. Botoșani), Băiceni (jud. Iași), Dănești (jud. Vaslui), Căbești-Bacău, la est de Prut, la Orhei și Soroca ș.a. Descoperirea acestor obiecte constituie o dovadă că în teritoriile est-carpatice trăia o numeroasă populație românească ortodoxă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jud. Iași), Dănești (jud. Vaslui), Căbești-Bacău, la est de Prut, la Orhei și Soroca ș.a. Descoperirea acestor obiecte constituie o dovadă că în teritoriile est-carpatice trăia o numeroasă populație românească ortodoxă, care întreținea legături cu lumea bizantină și cu cea rusească învecinată. Aceste cruci aparțineau unor preoți, călugări și ierarhi, ceea ce denotă existența unei biserici organizate în aceste teritorii.36 NOTE 1. Șt. Pascu, Demografia istorică, în "Populație și societate. Studii de demografie istorică", I, Cluj, 1972, p. 11-74; Istoria Românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
efemeră a lui Rostislavici în teritoriile din sudul Moldovei nu implică apartenența acestora la statul Halici. Nici acordarea de posesiuni la Dunăre unor cneji ruși de către împărații Bizanțului nu poate fi interpretată ca o dovadă a extinderii teritoriale a cnezatelor rusești. Localitățile menționate, în letopisețele ruse, nu se aflau în teritoriile est-carpatice, ci erau supuse autorității Haliciului. Cele mai sudice urme de proveniență haliciană, în Moldova, se întâlnesc în bazinul superior al Prutului, pe cursul mijlociu al Nistrului și în bazinul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la preluarea, în 1206, a titlului de "Galiciae et Lodomeriae rex" (rege al Haliciului și Vladimirului) de către Andrei II (1205-1235), implicarea Ungariei a fost tot mai pronunțată. Ea s-a amestecat tot mai mult în problemele interne ale țărilor (cnezatelor) rusești, ceea ce a avut ca rezultat recunoașterea suzeranității ungare asupra cnezatului Haliciului. Pentru protejarea hotarelor de est și sud ale regatului, Andrei II a adus, în 1211, pe teutoni în sud-estul Transilvaniei. După îndepărtarea acestora, în 1225, regalitatea ungară a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timp, Igor i-a îndemnat pe pecenegi să prade Bulgaria. În secolul al X-lea, pecenegii se aflau în apropierea Dunării, în sudul Moldovei-în vremea campaniei lui Sviatoslav în sudul fluviului, aliații săi au fost pecenegii și ungurii. Conform cronicilor rusești, cetele pecenege au ajuns în dreapta Dunării, după ce au străbătut regiunile extra-carpatice. Aceste teritorii fuseseră folosite de pecenegi și ca loc de trecere spre Panonia, unde căpeteniile ungare îi foloseau ca trupe auxiliare. Unele cete ale turanicilor (pecenegilor) au ajuns în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
triburile pecenege au mai sălășluit o vreme în stepele nord-pontice, apoi, pentru a nu fi nimicite de cumani, în înaintarea lor, au intrat în serviciul cnejilor ruși și s-au așezat în sudul Rusiei, împreună cu uzii și berendeii. În letopisețele rusești, ultima atestare a pecenegilor datează din 1169, dar ei erau deja incluși alături de alte popoare în uniunea de triburi a "tichiilor negre", subordonată cnejilor din sudul Rusiei. Uniunea aceasta a supraviețuit până în secolul al XIII-lea, mai precis, 1239, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituiau ramura vestică a kinnekilor, de care s-au desprins în secolul al X-lea. Ei au pătruns în teritoriile Europei răsăritene spre mijlocul secolului al XI-lea-în 1055, cumanii sunt semnalați în stânga (la est) Niprului, în imediata vecinătate a cnezatelor rusești. În această perioadă, după mijlocul secolului al XI-lea, cumanii erau angajați într-o confruntare decisivă cu uzii, pentru stăpânirea stepelor nord-pontice, încheiată cu victoria lor. În anul 1061, în timp ce uzii se deplasau spre regiunile dunărene, are loc prima invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bărăgan. Mai mult, deducem din împrejurările acestea că marile expediții cumane de la sfârșitul secolului al XI-lea, orientate spre Bizanț sau Ungaria, și care treceau prin regiunile românești extracarpatice, aveau ca punct de plecare nu spațiul nord-dunărean, ci teritoriile estice rusești. În această perioadă, a doua jumătate a secolului al XI-lea, în fâșia de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
folosite, în 1097, în apusul regiunilor balcanice, împotriva grupurilor de cruciați aflați în drum spre Locurile Sfinte. După incursiunea din 1094, timp de o jumătate de secol, prezența cumanilor în regiunile dunărene este amintită rareori în izvoare. De pildă, letopisețele rusești îi semnalează la Dunăre, în 1106, fără alte amănunte. În anul 1114, ei trec Dunărea, în apropiere de Vidin, dar la intervenția promptă a împăratului Alexe I, prevenit din timp de autohtoni (vlahi), ei s-au refugiat pe malul nordic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un teritoriu întins, de la Marea Aral până la Dunărea de Jos, dar acesta era lipsit de unitate politică; au fost identificate 5, 6 sau 8 grupuri cumane, unul din ele fiind și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]