2,989 matches
-
aplatizată rotunjită oblongă alungită Fructul: culoarea de fond a epidermei (cu brumă; la maturitate fiziologică) albicioasă (transparentă) verde verde gălbui galben galben portocaliu roșu violet albastru violaceu Fructul: culoarea pulpei (la maturitate fiziologică) albicioasă galbenă verde gălbui verde portocalie roșie Sâmburele: aderența la pulpă (la maturitate fiziologică) neaderent semiaderent aderent Sâmburele: mărimea față de fruct (la maturitate fiziologică) mic mediu mare Perioada de maturitate foarte timpurie timpurie medie târzie foarte târzie Prunus piersica (L.) Batsch Arbore: tip normal pitic Ramificație mixtă: pigmentare
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
cu brumă; la maturitate fiziologică) albicioasă (transparentă) verde verde gălbui galben galben portocaliu roșu violet albastru violaceu Fructul: culoarea pulpei (la maturitate fiziologică) albicioasă galbenă verde gălbui verde portocalie roșie Sâmburele: aderența la pulpă (la maturitate fiziologică) neaderent semiaderent aderent Sâmburele: mărimea față de fruct (la maturitate fiziologică) mic mediu mare Perioada de maturitate foarte timpurie timpurie medie târzie foarte târzie Prunus piersica (L.) Batsch Arbore: tip normal pitic Ramificație mixtă: pigmentare antocianitică absentă prezentă Perioada de început a înfloririi foarte timpurie
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
foarte târzie Floarea: forma rozacee campanulă Petalele: mărimea foarte mică mică medie mare foarte mare Pețiolul: nectariile inexistentă prezente Pețiolul: forma nectariilor rotundă reniformă Fructul: pubescența inexistentă prezentă Fructul: culoarea de fond a pulpei albă galbenă spre galben portocaliu roșie Sâmburele: aderența la pulpă inexistentă prezentă Perioada de maturitate foarte timpurie timpurie medie târzie foarte târzie Prunus salicina L. Fructul: mărimea foarte mic mic mediu mare foarte mare Fructul: culoarea de fond a pieliței albicioasă (transparentă) verde verde gălbui galben portocaliu
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
superstitio iudaica"creștinii. Acei creștini, existenți aici încă din secolul al III-lea, sunt veniți din Orient cu credințele lor de-acasă, ei nu au dobândit-o în Dacia, sunt puțini și singulari față de cei ce cred în zei. Un "sâmbure vechi creștin" (Pârvan), anterior anului 275, a existat cu certitudine în Dacia, însă el a fost numai credința unei minorități a daco-romanilor și n-a avut în el însuși puterea de a cuceri întregul popor.4 Pentru identificarea acestor creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza latină a limbii române-toate limbile romanice provin din latină, iar structura lor continuă structura acesteia. Acad. Al. Rosetti, în Istoria limbii române, a dat definiția genealogică a limbii noastre: "Limba română este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Panonia, apoi au trăit laolaltă cu ungurii. Izvoarele medievale arată ca secuii luptau în fruntea armatei maghiare, în avangardă-era un vechi obicei al nomazilor. Secuii fiind asociați cu ungurii aveau obligația de a lupta în fruntea trupelor. Originea turcică a sâmburelui comunității secuiești rămâne singura plauzibilă. Dacă admitem această origine a lor, sunt posibile trei ipoteze: 1. secuii sunt urmașii avarilor; 2. secuii sunt descendenții unei populații turanice; 3. secuii sunt succesorii triburilor cabare, desprinse pe la 830 din Imperiul chazarilor. Ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoriei politice românești. În Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, Gh. Brătianu spunea cu referire la Moldova: "...tradiția, păstrată de izvoarele istorice, are mai întotdeauna, la temeiul ei, fapte sau împrejurări reale". Dacă eliminăm "anacronismele și fanteziile", atunci rămâne "un sâmbure de adevăr ce nu poate fi nesocotit (ignorat), nici înlăturat". Brătianu preciza apoi, concret, că acesta este și cazul "introducerii la tradiția descălecatului, pe care ne-a păstrat-o cronica anonimă moldovenească ", scrisă la începutul secolului al XVI-lea. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la voievodul Petru". Deducem din textele (cronicile) citate, că domnul Moldovei, Petru Mușat, controla, în 1386, teritoriile din Podolia (dincolo de Nistru). Această informație din letopisețe poate avea un sâmbure de adevăr: contextul extern favorabil este acela ivit după 1382, moartea regelui Ludovic și criza politică declanșată în acești ani până la încheierea uniunii Polonia-Lituania (uniunea de la Krewo), din anul 1386. Este plauzibil să susținem că domnul Moldovei, Petru I, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prioritar. 2. Enumerați toate soluțiile posibile. Apoi determinați pacientul să înșiruie ideile de rezolvare a problemei. În cadrul acestei abordări de tip brainstorming, nu contează dacă unele dintre soluții sînt imposibil de aplicat: chiar și cele mai stranii propuneri pot conține sîmburele unei idei bune. 3. Evaluați consecințele posibile. Discutați principalele avantaje și dezavantaje ale fiecărei soluții propuse. 4. Cădeți de acord asupra celei mai potrivite strategii. De obicei, este clar că o anumită soluție va fi preferată. Caracterul practic și ușurința
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
răi sau nedemni pentru că s-au comportat într-un anumit fel în timpul incidentului sau ulterior acestuia; se socotesc vinovați pentru cele întîmplate; cred că sînt slabi sau incapabili pentru că nu au făcut față mai bine. Uneori, aceste idei au un sîmbure de adevăr. Totuși, de obicei, ele sînt complet greșite sau cel puțin prea exagerate. Acest mod de a gîndi induce o gamă variată de emoții, cum ar fi depresia și vinovăția, anxietatea și teama, precum și mînia. Identificarea acestor concepții greșite
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
exploatării, în timp ce "viața religioasă e o necesitate aspră pentru spiritualitatea românească; și, în măsura în care spiritualitatea aceasta va fi românească, religiozitatea va lua formele Ortodoxiei. Sigur. Dar statul nu poate înființa un monopol, asigurând clerului ortodox concesiunea perpetuuă. Orice Biserică trăiește prin sâmburele ei de adevăr vecinic și prin râvna duhovnicească a slujitorilor ei. Adevăr închide Ortodoxia mai mult decât oricare altă Biserică. Ea e adevărul pur și simplu"26. Pornind de la principiul identificării statului cu Biserica Ortodoxă se ajungea la o confuzie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cel puțin 3 mese pe săptămână bazate pe pește (bogat în acid servonic) 3 - Se consumă legume verzi în fiecare zi (spanac) care conține acid alfa linoleic 4 - Se mănâncă în fiecare zi câteva legume crude, salate, cu ulei de sâmburi 5 - În fiecare zi se consumă câteva boabe de in 6 - Trebuie consumate fructe proaspete în fiecare zi 7 - De preferință alimentele să fie proaspete, evitându-se mâncărurile preparate 8 - Se alege numai carnea slabă 9 - Se evită grăsimile animale
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a i se încredința, influența binefăcătoare a aerului și a luminii. El trebuia dar înlăturat, pentru ca noua cultură să devie cu putință. Totuși copacul acum mort de bătrânețe, urmând legii vecinice ale naturii, aruncase poate pe când era în putere, în sâmburii roadelor răspândite în jurul său, sorginți de viață nouă, menite a reproduce sub altă formă tipul primitiv. Aceste odrasle erau de căutat, de îngrijit înainte de toate, între ele, una sau alta era poate plină de viață și nu aștepta decât un
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pot fi încurajate să prindă rădăcini în solul românesc. Replierea către realitate și abandonarea marilor scheme utopice reprezintă în același timp o direcție integrabilă gradualismului liberal conservator. Societatea românească nu poate fi trezită decât treptat din vechea ei letargie, iar sâmburele vieții locale este un motor al evoluției. Pasiunea cu care Maiorescu apără autonomia locală, în contextul camerei liberale de la 1878, nu este întâmplătoare. Viața celui mai important nivel al cetății nu se poate dezvolta organic decât dacă descentralizarea trece din
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și organicitatea sunt, în imaginarul politic junimist, indisociabile de preferința acordată moderației nespectaculoase. În contra direcției revoluționare, care face apel la modificările dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se poate observa în reflecția lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții locale, tendința de a acorda Centrului putere de decizie prin ucaz
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
neglijare a inegalităților de rasă, etnice, religioase și de gen. Autori postmoderniști și feminiști au dezvoltat forme noi ale teoriei sociale critice care datorează foarte puțin marxismului, iar mulți resping ideea emancipării universale pe motivul că toate proiectele cosmopolite conțin sâmburii unor noi forme de dominație. Ei aduc în sprijinul lor exemplul marxismului, odată instalat la putere. Au avut loc eforturi de reconstruire a materialismului istoric și de import de idei care se înscriu în alte tradiții, după cum o relevă dezvoltarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
farmec, spirit, prilej de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai ca și sarea În bucate”.) „Spiritualul: ...e cel ce are destul spirit pentru a se abține de a avea prea mult.” (A. Maurois) În fiecare glumă este și un sâmbure de adevăr. (Glumele și-au câștigat, Într-adevăr, meritul de a fi considerate vorbe cu subînțeles, deoarece, sub aparența râsului nevinovat, ele ridiculizează un lucru ce se impune a fi Îndreptat. Așa se explică faptul că oamenii care se simt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe elementele universului. Comun, au lumina care învăluie ochiul cunoașterii și dorința de a suprinde sensul, știut, dar încă nedescoperit, al lumii"95: "Boala este mai aproape de mine,/ Decât am fost eu vreodată./ Așa cum putrezirea/ E mai aproape de fruct/ Decât sâmburele lui./ Așa cum sâmburele așteaptă./ Numai trecerea verii,/ Să se desfacă din fruct,/ Eu trebuie numai s-aștept/ Viața să treacă" (Trebuie numai să aștept) De altfel, "patosul candorii devine la Ana Blandiana o condiție a poeticului, ipostaziere lirică, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Comun, au lumina care învăluie ochiul cunoașterii și dorința de a suprinde sensul, știut, dar încă nedescoperit, al lumii"95: "Boala este mai aproape de mine,/ Decât am fost eu vreodată./ Așa cum putrezirea/ E mai aproape de fruct/ Decât sâmburele lui./ Așa cum sâmburele așteaptă./ Numai trecerea verii,/ Să se desfacă din fruct,/ Eu trebuie numai s-aștept/ Viața să treacă" (Trebuie numai să aștept) De altfel, "patosul candorii devine la Ana Blandiana o condiție a poeticului, ipostaziere lirică, într-o stare de echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aibă douăzeci și patru de ore./ Pot doar spune Iartă-mă pentru durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,/ Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru flutiri,/ Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi/ Și sâmburii pomi;/ Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii/ Și fluviile mări și oceane;/ Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți/ Și nou-născuții singurătăți, și singurătățile iubiri./ Nimic, nimic nu pot să împiedic,/ Toate-și urmează destinul și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de ore./ Pot doar spune Iartă-mă pentru durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,/ Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru flutiri,/ Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi/ Și sâmburii pomi;/ Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii/ Și fluviile mări și oceane;/ Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți/ Și nou-născuții singurătăți, și singurătățile iubiri./ Nimic, nimic nu pot să împiedic,/ Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așterne valul de cerneală democratică devine În mod paradoxal refugiul consistenței artei.” Cu alte cuvinte, În simpla posibilitate de a scrie orice - care reprezintă de fapt libertatea - stă și „refugiul consistenței artei”, eventualitatea ca ea, arta scriiturii, să cuprindă un sîmbure metafizic, ceva din specia eternității. Sau adevărul. Jacques Rancière nu e teoretician literar și poate tocmai de aceea cărțile lui despre literatură reușesc mai bine. Pe de o parte, din afară, contradicțiile literaturii pot fi formulate cu mai multă relevanță
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a limbajului autoficțiunii. Trebuie Început cu o fenomenologie a eului În autoficțiune. Nu orice scriere la persoana I e o autoficțiune, și asta ține seama nu numai de protocolul nominal, convenție strict formală. Eul autoficțiunii nu are interior, este un sîmbure gol. El este În mod explicit irepresibilitate, expresie incontinentă, energheia ("forță În acțiune"). Eul autoficțional nu are ierarhie sau ordine expresivă, el se exprimă indiferent de conținutul avut la Îndemînă, pentru că Își apropriază orice conținut Îi cade sub mînă și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
împiedica să aruncăm o privire asupra formelor prin care se exercita odinioară și care marchează încă imaginarul nostru de spectatori, de supraviețuitori ai secolului XX. Pentru generațiile actuale, percepția supravegherii e diferită, dar niciodată complet diferită: va persista întotdeauna un sâmbure de neliniște, un anume disconfort, o suspiciune. Căci memoria funcționează, ea se constituie într-un depozit de amintiri ce nu dispar la prima schimbare tehnologică. În accepțiunea clasică, supravegherea începe prin a mina limitele spațiului privat, liniile lui împrejmuitoare, menite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
zilele vin cu brumă, aurăriile se sparg, se topește bântuirea de grauri, totul subordonat sentimentului belșugului. "Coșarele sunt pline. Din grajduri iese fum/ Și un miros de țuică se întinde până-n drum/ Vin carele din sate vecine cu borhot/ Și sâmburii de prună se aruncă peste tot/ E-o fierbere în focul unui îndemn ocult/ și nimeni în comună n-a mai murit demult". Evocarea satului la Ion Horea dă sentimentul permanenței, viața aici este o permanentă ardere: orele sunt fierbinți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]