3,007 matches
-
Europei. Descendenții lor sunt sârbii, trăind în statul național Șerbia și în țările de graniță, unde sunt încă de la venirea sârbilor albi. "Zerwisti/Serbiszcze", în polaba/poloneză (locuitori ai Sorbiei) "Surbi" și/sau "Zeriuani", "Serauici", conform Geographus bavarus. Numele statului sârb "Raška"/"Rascia" are legătură cu cuvântul ""Rus-"", iar, dată fiind zona numită Boyko, locuită de rușini sau ruteni, este posibil ca sârbii să fi avut o origine contemporană slavica în Ucraina.
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
Milos Obrenovici / Miloš Obrenović (în limba sârbă: Милош Обреновић; născut că "Milos Teodorovici / Miloš Teodorović") ( 7/18 martie 1780 - 26 septembrie 1860) a fost prinț al Șerbiei între 1815 - 1839 și 1858 - 1860. El a participat la Prima Revoltă Sârbă, i-a condus pe sârbi în cea
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Milos Obrenovici / Miloš Obrenović (în limba sârbă: Милош Обреновић; născut că "Milos Teodorovici / Miloš Teodorović") ( 7/18 martie 1780 - 26 septembrie 1860) a fost prinț al Șerbiei între 1815 - 1839 și 1858 - 1860. El a participat la Prima Revoltă Sârbă, i-a condus pe sârbi în cea de-a Doua Revoltă Sârbă și a fost fondatorul Casei Obrenovici. În timpul domniei sale, Șerbia a devenit un ducat autonom în cadrul Imperiului Otoman. El este considerat liderul care a început procesul de restabilire a
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Milos Teodorovici / Miloš Teodorović") ( 7/18 martie 1780 - 26 septembrie 1860) a fost prinț al Șerbiei între 1815 - 1839 și 1858 - 1860. El a participat la Prima Revoltă Sârbă, i-a condus pe sârbi în cea de-a Doua Revoltă Sârbă și a fost fondatorul Casei Obrenovici. În timpul domniei sale, Șerbia a devenit un ducat autonom în cadrul Imperiului Otoman. El este considerat liderul care a început procesul de restabilire a statalității Șerbiei, ca și cel care a pus bazele noii politici interne
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
numărat printre puținii lideri care au rămas în Șerbia, să facă față reîntoarcerii autorităților otomane. După asasinarea lui Karađorđe Petrović în 1817, Obrenović a devenit liderul de necontestat al sârbilor. În aprilie 1815 a organizat și condus a Doua Revoltă Sârbă. Până în 1817 autoritățile otomane au învins armata răsculaților sârbi. Miloš a reușit să negocieze încetarea luptelor cu guvernatorul otoman, Marașlı Ali Pasă. Ca urmare a negocierilor, Șerbia a căpătat un anumit grad de autonomie, dar a rămas sub suveranitatea sultanului
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
să facă față reîntoarcerii autorităților otomane. După asasinarea lui Karađorđe Petrović în 1817, Obrenović a devenit liderul de necontestat al sârbilor. În aprilie 1815 a organizat și condus a Doua Revoltă Sârbă. Până în 1817 autoritățile otomane au învins armata răsculaților sârbi. Miloš a reușit să negocieze încetarea luptelor cu guvernatorul otoman, Marașlı Ali Pasă. Ca urmare a negocierilor, Șerbia a căpătat un anumit grad de autonomie, dar a rămas sub suveranitatea sultanului otoman. Miloš Obrenović a ajuns la putere și a
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
un domnitor absolut. Sultanul a lărgit prin decretele din 1830 și 1833 controlul lui Miloš Obrenović asupra unor noi teritorii și a transformat Șerbia într-un principat suveran, iar pe liderul acestuia într-un principe ereditar. A fost înființată Mitropolia Sârbă a Belgradului, independentă față de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. Atât turcii cât și sârbii au recunoscut Imperiul Rus drept garant al autonomiei noului principat. Miloš Obrenović s-a tratat în stațiunea din comuna Vâlcele. Drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului cu apele
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
a intrat în Prekmurje și a dezființat republica. Tkálecz a fugit în Austria și comuniștii au declanșat o "teroare roșie" asupra opozanților. Pe 1 august 1919, Republica Sovietică Ungaria a fost abolită de către armata română, și imediat după aceea armata sârbă a intrat în Prekmurje. În 1920, Tratatul de la Trianon a fixat granița definitivă a Ungariei. Populația totală a republicii a fost de aproximativ 100.000, din care 20-22.000 maghiari; alte minorități semnificative erau germani, în număr de 8.000
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
anul 1782. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Construirea actualei biserici a început în anul 1782, pe locul pe care a fost așezată vechea biserică. Finalizată în 1785, ea a fost sfințită de episcopul ortodox, de origine sârbă, Ghedeon Nichitici. Într-o perioadă de câțiva ani, el a sfințit mai multe biserici ortodoxe din Transilvania. Înainte de 1800, în parohia Mohu era reședința scaunului protopopesc al Sibiului. Este pomenit protopopul Ionașcu, destituit de mitropolitul Ioasaf în anul 1682, pentru că
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
regiment mecanizat adus din orașul Pančevo și, ca întăriri, Unitatea 211 Tancuri din Baranja, staționată în Borovo Naselje. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. În total, în timpul luptelor de la Vukovar, peste 1.300 de militari din regimentul lui
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
(n. 1907, Belgrad - d. 1936 sanatoriul de la Arco di Trento, Italia) a fost un pictor care a activat în România. S-a născut la Belgrad în 1907 din tată italian și mamă de naționalitate sârbă, dar ca urmare a consecințelor dramatice ale Primului Război Mondial a pierdut urma părinților. Nu se știe cum a ajuns în Transilvania, dar în anii '20-'30 a studiat și creat în special la Cluj, cu Catul Bogdan și Aurel Ciupe, profesori
Tasso Marchini () [Corola-website/Science/324494_a_325823]
-
Paštrovićii (Alfabetul chirilic sârbesc: Паштровићи) a fost un clan sârbesc de coastă în Muntenegru. Oamenii și teritoriul Paštrovićilor au fost menționate pentru prima oara în 1355, cănd împăratul sârb Ștefan Uroš IV Dušan a Șerbiei (Dušan cel puternic) a trimis un nobil, pe "Nikolica Paštrović" într-o misiune diplomatică în Dubrovnik. Membrii acestei comunități au fost de confesiune ortodoxă, dar ca rezultat a catolicizării, o minoritate catolică încă există
Pastrovici () [Corola-website/Science/327022_a_328351]
-
(Томислав Николић) este actualul președinte ales al Șerbiei, ales în această funcție în urma alegerilor din 2012. El este, de asemenea, și președintele Partidul Progresist Sârb. Nikolić este un naționalist. A fost membru al Partidului Radical Sârb, un partid extremist de dreapta, fiind, un timp, conducător al grupării. El a militat împotriva independenței Kosovo, prin proteste de stradă. Dar, în urma certurilor dintre membrii PRS, Nikolić și
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
(Томислав Николић) este actualul președinte ales al Șerbiei, ales în această funcție în urma alegerilor din 2012. El este, de asemenea, și președintele Partidul Progresist Sârb. Nikolić este un naționalist. A fost membru al Partidului Radical Sârb, un partid extremist de dreapta, fiind, un timp, conducător al grupării. El a militat împotriva independenței Kosovo, prin proteste de stradă. Dar, în urma certurilor dintre membrii PRS, Nikolić și Aleksandar Vučić, cu câțiva radicali au ieșit din grupare și au
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
de dreapta, fiind, un timp, conducător al grupării. El a militat împotriva independenței Kosovo, prin proteste de stradă. Dar, în urma certurilor dintre membrii PRS, Nikolić și Aleksandar Vučić, cu câțiva radicali au ieșit din grupare și au format Partidul Progresist Sârb (PPS), deoarece acesta s-a declarat în favoarea aderării Șerbiei la UE. Nikolić a candidat, în 2000, pentru președinția Iugoslaviei, și în mai multe rânduri, pentru cea a Șerbiei (în 2003, 2004 și 2008). În 2003, el a obținut cele mai multe voturi
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
Kragujevac, în calitate de șef al Departamentului de Investiții și de întreținere. Nikolić a fost, de asemenea, directorul tehnic al companiei Utility Services în Kragujevac. El și soția lui Dragica, au doi fii. În anii 1991, Nikolić a intrat în Partidul Radical Sârb. A fost, curând, ales vice-președinte al grupării, si la ultimele trei congrese ale radicalilor sârbi, a fost reales în această funcție. El a fost deputat în Adunarea Națională a Șerbiei din 1991, singurul care a fost ales în mod continuu
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
directorul tehnic al companiei Utility Services în Kragujevac. El și soția lui Dragica, au doi fii. În anii 1991, Nikolić a intrat în Partidul Radical Sârb. A fost, curând, ales vice-președinte al grupării, si la ultimele trei congrese ale radicalilor sârbi, a fost reales în această funcție. El a fost deputat în Adunarea Națională a Șerbiei din 1991, singurul care a fost ales în mod continuu începând cu acel an. În timpul regimului Milosevic și al Partidului Socialist din Șerbia, el și
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
singurul care a fost ales în mod continuu începând cu acel an. În timpul regimului Milosevic și al Partidului Socialist din Șerbia, el și Seselj au fost condamnați la trei luni de închisoare. Cu toate acestea, în martie 1998, Partidul Radical Sârb a format o coaliție cu Partidul Socialist din Șerbia, Nikolić devenind vice-președintele guvernului sârb și, până la sfârșitul anului 1999, și al celui iugoslav. În 2000, el a început primul tur pentru președinția Șerbiei. În alegerile prezidențiale iugoslave din 2000, Nikolić
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
2008, Nikolic a câștigat din nou primul tur, cu 39.99% din voturi. Nikolic a pierdut din nou în fața lui Tadic, care a acumulat 35.39% din voturi. Nikolić a demisionat de la conducerea Partidului Radical la 6 septembrie 2008. Mass-media sârbă a citat diferențele dintre Nikolic și ierarhia Partidului Radical, mai ales liderul Partidului, Vojislav Seselj, despre modul în care partidul ar trebui să reacționeze la aderarea propusă Uniunii Europene pentru Șerbia. În următoarele zile Nikolić a format un grup parlamentar
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
ar trebui să reacționeze la aderarea propusă Uniunii Europene pentru Șerbia. În următoarele zile Nikolić a format un grup parlamentar, cu o serie de alti radicali, reprezentanții partidelor fiind numiți "Napred Srbijo". Nikolić, a declarat presei că "vechiul Partidul Radical Sârb nu mai există". La 11 septembrie 2008 Seselj, s-a adresat tuturor membrilor Partidului Radical. El l-a numit pe Nikolic și grupul său "trădători". El, de asemenea, a solicitat tuturor membrilor PRS să rămână loiali ideologiei de "naționalism sârb
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
pro-rusă". La data de 12 septembrie 2008, Nikolic și grupul său au fost expulzați din Partidul Radical. În replică, Nikolic a anunțat că va forma propriul partid. Nikolić și grupul "Napred Srbijo" au format, pe 24 Septembrie 2008, Partidul Progresist Sârb. Primul congres al noii grupări a avut loc la 21 OCtombrie 2008. La 5 februarie 2011 în fața Adunării Naționale, Nikolic și susținătorii săi politici - Milanka Karic (Mișcarea de Rezistență din Șerbia), Velimir Ilic (Partidul Nouă Șerbie), Aleksandar Vulin (Mișcarea Socialistă
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
Nikolić a organizat un protest mai mare, cu aceeași cerere. El a început, de asemenea, greva foamei în dimineața aceea și mai tarziu s-a mutat în parlamentul național. El a declarat sau scopul a fost de a forța guvernul sârb să organizeze alegerilor parlamentare anticipate. Pe 17 aprilie, Tadic a venit să-l viziteze pe Nikolić. Tadić l-a sfătuit pe acesta să se oprească, pentru binele lui. căci starea sa s-a agravat și a fost dus la un
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui inamic extern mai puțin important. După vremurile de glorie sub domnia lui Ștefan Dușan, disoluția Serbiei de după moartea despotului în 1355 a fost dramatică. Puternicii nobili feudali sârbi nu au respectat autoritatea urmașului lui Ștefan Uroș al V-lea. Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să profite de această situație și au fragmentat statul sârb
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
sârbi nu au respectat autoritatea urmașului lui Ștefan Uroș al V-lea. Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să profite de această situație și au fragmentat statul sârb. La început, au ieșit de sub controlul sârb provinciile grecești Tesalia și Despotatul Epirului, urmate de regiunile locuite de albanezi. În Macedonia de sud și vest au apărut o serie de principate independente. În același timp, Regatul Ungariei a cucerit teritorii
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Ștefan Uroș al V-lea. Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să profite de această situație și au fragmentat statul sârb. La început, au ieșit de sub controlul sârb provinciile grecești Tesalia și Despotatul Epirului, urmate de regiunile locuite de albanezi. În Macedonia de sud și vest au apărut o serie de principate independente. În același timp, Regatul Ungariei a cucerit teritorii sârbești în nord. Uroș a reușit să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]