2,957 matches
-
mișcarea zarului. În Mesopotamia, un alt strămoș al tablelor se numea "Jocul Regal al lui Ur". Iar în Iran, în orașul Shahr-i Sokhta au fost descoperite semne ale unui joc asemănător, datând în jurul anului 3.000 î.H. În urma unor săpături s-au găsit zaruri și 60 de piese. Cel mai apropiat strămoș de actualul joc de table a fost găsit în orașul iranian Jiroft unde s-a descoperit o masă de joc cu trei rânduri a câte 12 puncte, identică
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
1992-2001 s-au efectuat ample lucrări de restaurare și conservare, coordonate de arhitectul Virgil Polizu. Cu acest prilej, au fost reluate cercetările arheologice de către un colectiv de specialiști, sub conducerea profesorului Mircea D. Matei, fiind descoperite 32 de morminte. Rezultatele săpăturilor au fost publicate în 1995 într-un studiu intitulat ""Probleme care așteaptă răspuns de la cercetarea arheologică a bisericii Sf. Gheorghe (Mirăuți) din Suceava"", semnat de Mircea D. Matei, Gheorghe Sion și Paraschiva-Victoria Batariuc. La restaurarea din 1996-1997, aici s-a
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
distrus în mare măsură de cutremurul de pământ din anul 363 Ulterior arabi au pastrat numele de Antipatris sub forma arabizată "Abu Butrus", nume pe care l-au folosit și pentru rîul Yarkon sau Nahr al Audja din apropiere. În săpăturile arheologice efectuate la fața locului au fost degajate ruinele unei fortărețe, care a fost numită „Fortăreața Antipatris” sau „Antipatros”. Ea a fost construită, pe locul unei fortărețe mai vechi, mameluce, în perioada otoman în anii 1571-1574 și numele ei adevărat
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Tel Afek de lângă sursele Yarkonului. În anii 1934-1935 au avut loc aici excavații limitate din partea departamentului de antichități al guvernului mandatar britanic al Palestinei, ele fiind conduse de Yaakov Uri, apoi din nou la începutul anilor 1960 . Apoi au urmat săpături extinse în anii 1972-1985 din inițiativa Universității Tel Aviv in colaborare cu alte instituții din străinătate, sub conducerea arheologilor Perahya Beck și Moshe Kohavi.
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
înființat în anul 1934 de Constantin Mătasă, unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali ai județului Neamț. Constantin Mătasă a transformat localul Casei Naționale ‘Regina Maria’, ridicată în 1929 de către autor (în prezent monument istoric, ). Tot Constantin Mătasă arată că primele săpături arheologice au început cu mult înainte de anul amintit, iar confirmarea oficială de obiecte expuse a fost în 1938. Preotul Constantin Mătasă, care până în 1934, a publicat câteva volume și reviste de cultură importante , cum ar fi Călăuza Județului Neamț-1929, Petrodava-1931
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
i se acordă mai multe premii de arhitectură, pentru proiectul Facultății de medicină și farmacie din Bordeaux și pentru proiectul palatului de Justiție din Charleroi. Timp de 30 de ani a fost arhitect șef al Algeriei, unde a participat la săpăturile arheologice de la Tebessa și Timgad. S-a ocupat de restaurarea multor clădiri laice și bisericidin Franța Este autorul proiectului pentru Palatul de Justiție din București.
Albert Ballu () [Corola-website/Science/325510_a_326839]
-
Alba, România, și datate la circa 4000 î.Hr. Aceste inscripții sunt prea sumare pentru a putea fi descifrate. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar relativ recente, semnul distinctiv al culturii Indului fiind sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au fost descifrate nici până astăzi. Documentele scrise (în special aceste sigilii) prezintă o scriere de tip pictografic, foarte stilizată
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
K. Horedt este de părere că șapte dintre ele au reprezentat baza pentru formarea numelui „Siebenbürgen”. Cum numele de „Siebenbürgen” era deja omniprezent la începutul secolului al XIII-lea, dovezile arheologice ale lui K. Horedt nu corespund cazului studiat deoarece săpăturile efectuate au identificat construcții ridicate cel mai devreme în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Într-un mod similar colonizării germane în Transilvania, ungurii și secuii erau, în momentul stabilirii lor în Panonia, organizați în regiuni tribale și
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
secolul al IV-lea î.Hr.. La 17 decembrie 2000, mormântul a fost descoperit accidental de o mașină de terasament. Jefuitorii au intrat ulterior în mormânt, deteriorând o parte din frescele sale. În 2001, arheologul bulgar Georgi Kitov a condus o săpătură pentru salvarea mormântului, descoperind o cameră rotundă de aproximativ 3 metri în diametru, accesibilă printr-o anticameră mică și un tunel, de aproximativ 6 metri lungime. Atât anticamera cât și camera principală sunt decorate cu fresce bine conservate, care reflectă
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
loc pe 14 Februarie 1899, iar în următoarele zile la consiliul local din Hunedoara, pe răspunderea societății au emis verbal și autorizația de construire, iar construcția căii ferate a fost început odată cu începutul primăverii, pe 4 Martie 1899 cu prima săpătură ceremonială. Contractul de construcție și exploatare a fost încheiat cu societățile constructoare de căi ferate numine „Gfrerer”, „Schoch” și „Grossmann” și aprobat de ministerul de finanțe cu autorizația nr. 24089 din 15 Martie 1899. Caietul de sarcini creat cu ocazia
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
mai ales în partea de nord.Deasemeni trebuie iar menționat și faptul că pe dealurile unde în acest moment se află plantate vii , frații Rotaru din Jurcani au descoperit foarte multe relicve(vase,monezi,unelte) pe vremea când se făceau săpături pentru punerea spalerilor ,ulterior aceștia făcându-și acasă propriul lor muzeu cu obiecte găsite , pe aceste dealuri,probabil lucruri rămase în urmă incendierii satului Braitenii de jos, care se pare că era cu mult mai mare și mă răspândit. Ce
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
el urme ale altui strat de preparație, apoi scena Adormirea Maicii Domnului (din secolul al XVIII-lea). Aceste decorații exterioare astăzi sunt sacrificate, în afară de un mic fragment din scena Adormirea Maicii Domnului, care se află în muzeul parohial. În timpul unor săpături pe latura de sud, lângă zidul bisericii s-au găsit fragmente ceramice, ¾ sfeșnic roman, schelete în groapă comună, un sigiliu din plumb cu două bucăți de formă elicoidală, de dimensiuni diferite, suprapuse, iar pe cea mică (superioară) era reprezentată o
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
ca reședință voievodală, în Hălmagiu a existat și o viață religioasă intensă cu episcopi, protopopi și lăcașuri de cult proprii. Cea mai veche biserică ortodoxă existentă azi în Hălmagiu, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datează din secolul XIV, după cum atestă săpăturile arheologice efectuate între anii 1973-1975 de către Direcția Monumentelor Istorice București. Această biserică a fost luată de la ortodocși, cu toate bunurile ei, prin decret al împărătesei Maria Tereza și predată celor șapte persoane care trecuseră la Uniație, rămânând în folosința acestora
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de interes paleontologic - în speță un deal cu depozite de resturi fosilifere de pești, atribuiți perioadei Oligocenului. Deși existența la Agârcia a unor fosile de pești oligoceni este cunoscută de mai mult timp, săpături regulate aici au fost efectuate doar din 2002 cu sprijinul National Geographic Society. Compoziția sistematică a faunei piscicole marine locale diferă de cea ale celorlalte locuri fosilifere contemporane, din zonele Pietricica și Cozla. Astfel reprezentanții genului "Bregmaceros" sunt destul de abundenți
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
palat din epoca persana și „Templul Soarelui”. Asasinarea lui Starkey în anul 1938 a pus capăt excavațiilor. În anii 1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea Ebraica din Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare, în special în zona Templului Soarelui. Arheologii israelieni au studiat asemănarea acestui sanctuar cu templul israelit găsit în citadela de la Țel Arad. În anii 1973-1974 israelienii au continuat excavațiile sub conducerea lui David Usishkin. Ele s-au
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
au fost găsite două coroane de frunze de lauri din bronz aurit, dovedind că cel care fusese depus în sarcofag era cetățean de vază al Callatisului. La "Muzeul de arheologie Constanța" există un sarcofag de calcar, descoperit în timpul executării unor săpături de canalizare pe strada Cuza Vodă din Constanța. Partea superioară a capacului se afla la 45 cm sub nivelul actual de călcare. Arca sarcofagului are următoarele dimensiuni: lungimea 207,4 cm, lățimea 89,8 cm, înălțimea 83 cm, iar grosimea
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
Dealul La Spânzurători, în anul 1895, și mai apoi, s-au descoperit sarcofage romane. La Muzeul de etnografie universală "Franz Binder" din Sibiu este expusă o mumie egipteană cu sarcofag din lemn, având peste 2000 de ani vechime, provenită din săpăturile arheologice de la Gamhud.
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
contemporană. Cele mai timpurii rămășițe au fost descoperite la 1,5 km la sud de marginea satului și la 0,5 km la nord de or.Vulcănești (astazi). Această așezare a fost descoperită de vestita savantă din Moscova, Tatiana Passek. Săpăturile au fost realizate împreună cu arheologul moldovean V.S.Beilikci în an.1969. Au fost descoperite lucruri interesante care ne dovedesc și ne vorbesc despre ocupațiile și meșteșugurile populației din valea rîului Cahul. Au fost găsite numeroase fragmente de amfore și ulcioare
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
Transilvania. În ziua de astăzi biserica se regăsește înconjurată de o grădină sălbatică cu arbuști și flori de câmp. În a șaptea decadă a secolului al XX-lea au început să se facă planuri pentru restaurarea biserici și se încep săpături în cadrul ansamblului fortificat de la Drăușeni. Toată mobila este scoasă și mutată la biserica fortificată din Șura Mare de lângă Sibiu. În momentul în care este eliberată și se puteau începe efectiv lucrările de restaurare, Nicolae Ceaușescu desfințează Direcția Monumentelor Istorice ca
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
de lângă Sibiu. În momentul în care este eliberată și se puteau începe efectiv lucrările de restaurare, Nicolae Ceaușescu desfințează Direcția Monumentelor Istorice ca urmare a cutremurului din 1977. Lucrările au fost sistate până în anul 1989, când, ca urmare a unor săpături arheologice s-a identificat vechea fortificație construită în secolul al XV-lea și se restabilește cronologia mormintelor din incintă. Se descoperă de asemenea și un șant de apărare în partea sud estică. Lucrările care s-au făcut au fost neprofesioniste
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
lui, se menține ca domn independent. Pe data de 2 februarie 1365 regele Ungariei, este nevoit să recunoască faptul că Țara Moldovei nu mai era stăpînită de el. Bogdan (care deținea o reședință fortificată la Cuhea sau Cuhnea - descoperită în timpul săpăturilor arheologice efectuate în deceniul 6 al secolului XX sub conducerea lui Radu Popa), făcea parte dintr-o familie de cnezi ce stăpâneau douăzeci și două de sate pe cursul superior al Izei (între Strâmtura și Bârsana), dar și pe Valea
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
află în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1840. Sala capitulară se găsește în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1875. Abația a fost construită în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pe situl unui vechi templu păgân. Săpături arheologice întreprinse în 1981 au scos la iveală prezența unui fanum galic de la sfârșitul secolului I î.Hr. și a unei capele funerare creștine din secolul al VII-lea. Biserica abațială Saint-Georges de Boscherville, văzută din exterior
Abația Saint-Georges de Boscherville () [Corola-website/Science/326475_a_327804]
-
Printre alte vile se numără Villa Carmiano, Villa del Petraro și Villa Capella di San Marco. Această vilă, care își trage numele de la o capelă aflată în apropierea sa în secolul al XVIII-lea, a fost prima explorată în cursul săpăturilor din perioada Bourbonilor între 1749 și 1754. Documentarea grafică și textuală a studiilor perioadei a fost publicată în 1881 de M. Ruggiero M. în cartea "Degli Scavi di Stabiae dal 1749 al 1782" („Despre săpăturile din Stabiae de la 1749 până la
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
fost prima explorată în cursul săpăturilor din perioada Bourbonilor între 1749 și 1754. Documentarea grafică și textuală a studiilor perioadei a fost publicată în 1881 de M. Ruggiero M. în cartea "Degli Scavi di Stabiae dal 1749 al 1782" („Despre săpăturile din Stabiae de la 1749 până la 1782”). Vila a fost reîngropată după ce s-a scos mobila și cele mai bine păstrate fresce. Săpăturile s-au reluat în 1950 de către Libero d’Orsi și O. Elia de la Superintendența Arheologică. Este una dintre
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
publicată în 1881 de M. Ruggiero M. în cartea "Degli Scavi di Stabiae dal 1749 al 1782" („Despre săpăturile din Stabiae de la 1749 până la 1782”). Vila a fost reîngropată după ce s-a scos mobila și cele mai bine păstrate fresce. Săpăturile s-au reluat în 1950 de către Libero d’Orsi și O. Elia de la Superintendența Arheologică. Este una dintre cele mai mari vile descoperite vreodată în Campania, având peste 11.000 de metri pătrați, are im atriu, o curte cu piscină
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]