16,244 matches
-
libertatea. Mulți muncesc toată viața și tot nu sunt liberi. Cu puțin înainte, tatăl lui Hans devenise deja tatăl lui Hans, dar nu prea a mai avut vreme să se bucure de asta. De fapt, orice om, indiferent dacă‑i sărac sau bogat, n‑are în viață decât câteva momente în care e fericit. Scurte, dar intense. După o suferință intensă, tatăl lui Hans moare sub un bloc de piatră desprins dintr‑o stâncă austriacă veritabilă. Cel puțin a fost scutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n‑o iubește. Își scuipă soțul și‑l dă afară când vine s‑o întrebe cum se simte; acesta provine dintr‑o familie destul de săracă și a studiat construcții de mașini, ceea ce a însemnat un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răspunde nimic. Sora care citește Bataille în original. Se pare însă că momentan a uitat cu totul de el. Peretele de la cotețul lui Rainer, care se numește cameră de tineret, e alcătuit, ca mai toți pereții acestei locuințe de oameni săraci, din lucruri adunate claie peste grămadă, fiindcă aici nu se aruncă niciodată nimic; tot felul de catrafuse care poate că mai au totuși vreo valoare sau ar putea s‑o aibă cândva, cine știe peste câți ani. Chiar în raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un arab care nu auzise de Bowery. Am repetat de vreo câteva ori numele cartierului, Încercând să-l pronunț cât mai clar. Însă arabul avea o pronunție și mai groaznică decât a mea. Probabil că avea și un vocabular mai sărac decât al meu. L-am Întrebat din ce țară era și mi-a zis că din Siria. Am coborât pe Fifth Avenue, printre aburii ce se ridicau din gurile de canal. Șoferul vorbea ceva prin stație cu colegii lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a decăzut cât a decăzut. Dar asta nu mă interesează pe mine, degeaba cârcotesc despre ce nu-mi convine. Însă cred că tocmai asta e cauza problemei. Asta mă face mereu să-mi aduc aminte de șoareci. Pe vremuri, oamenii săraci creșteau ca animale de casă șoricei albi. Ați văzut vreodată? Șoriceii se joacă În cușca lor cu o roată care se Învârte Încontinuu. Așa sunt și oamenii din jurul nostru, nu vi se pare? Nimic din ceea ce fac ei nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta dacă erau vreodată. După noroiul din tranșee, un pic de praf și câteva scame pe jos nu mă ofensează pe mine chiar așa. Și cu toate astea, văzusem destule cămine mai curate decât ăsta, chiar și în cele mai sărace părți ale cartierelor Neukölln și Wedding. Tuciuria mi-a deschis niște uși de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi s-a indicat, iar după vreo săptămână am primit nu un teanc de scrisori, cum mă așteptam, ci doar o singură scrisoare. Era însoțită de un alt bilețel anonim, care mă informa că autorul s-a răzgândit, că e sărac, că ar trebui să plătesc pentru fiecare scrisoare în parte și că în posesia lui se găsesc încă zece asemenea scrisori. De atunci am primit înapoi patru, care m-au costat aproape cinci mii de mărci. De fiecare dată îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plăcere cea mai mare impostoare. între extreme, el oscilează, evoluând în voia valurilor, legănat de verbul socratic - sau cel puțin platonician. Filosoful idealului ascetic își alege cel mai bun rol pentru a evita comunicarea, dialogul și dezbaterea. Alegând un personaj sărac conceptual, teza sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele! Socrate evoluează într-un decor în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai nostim e că Eudoxiu trece drept un prieten, un discipol al lui Platon. Dar să precizăm... Eudoxiu îi întâlnește mai întâi pe sofiști, căci nimeni nu-i poate ocoli în Grecia, unde ei deplasează mulțimile și nu trec neobservați. Sărac, originar din Cnidos îAsia Mică), Eudoxiu pleacă în Grecia pentru a întâlni filosofi. Prea lipsit de resurse pentru a locui în oraș, el stă la Pireu și vine zilnic la Atena pentru a urmări performanțele lui Protagoras și ale altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
loc sfânt într-altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Gadara, care consideră toate școlile ce au precedat epicurismul drept niște entități cărora încearcă să le pună în evidență coerența, evoluția, dinamica. Și chiar încărcătura polemică, îndeosebi în privința platonismului și a stoicismului... Philodemos inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest subiect, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de orice formă. Nici artă pentru artă, nici instrumentalizarea ei în serviciul unor cauze extrapoetice. Nici religia euforiei, nici defectul pedagogic, ci un savant echilibru între lucrul spus și modul de a-l exprima. O gândire corectă într-o formă săracă își ratează scopul la fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul său de abordare a retoricii găsim aceeași preocupare: punerea artei oratorice în slujba unor cauze juste și bune din punct de vedere filosofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai mult în reparație. — Femei aveți? — Nu-i o problemă, răspunse tractoristul. — Și cum trăiți? Cum sunteți organizați? — De trăit, trăim cum putem, dar de organizat suntem organizați foarte bine. Asta ne face să rezistăm, pentru că altfel solul e cam sărac. Episodul 6 Discuția continuă — Vasăzică, mediocri... medită comandantul Aciobăniței. Asta înseamnă că nu gândiți prea mult? — Nuuu, răspunse tractoristul. Cum să nu gândim?! Gândim de ne trec sudorile, dar gândim greșit. Înțeleg, spuse comandantul. Nu gândirea vă lipsește, ci finalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, în ce chip vei înlătura "placatul"? Nu e aici o necuvenită preocupare pictoricească, Lirica nu poate fi umplută de toată coloristica sau de toată muzica. E mai bogată, într-un fel, și mai săracă, într-altul, decât amândouă. Dar cuprinderea, și spirituală, nu se poate lipsi de elementele intelectuale, aritmetice, ale unei melodice simple, ale unei strângeri complimentare de culori. Aceste sunt esențe și ca atare trebuiesc asociate corpului liric. Astfel, d-l Blaga
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simt ca pe-o rudenie de-aproape Încorsetată-n haina suferinței ... Prin dreptul tău a trebuit să treacă, Cum trece spre victorie o oaste, Autostrada poeziei noastre ... Căci Geniul nostru nu putea să-ncapă Decât în lumea cea sublimă și săracă. Profilul tău de coafură, chipul tău Cumpănă dreaptă face staturii de Luceafăr ... Ai înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga lui icoană
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
poetul Ioan Alexandru a ținut un vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini", îmi spune Părintele Isidor Berbecar. În curtea noii biserici veghează veșnicia biserica veche, monument istoric adus aici în vremea în care botizenii erau foarte săraci. În anul 1889 li se dărâmase o biserică de peste 400 de ani, neavând unde să se mai roage. Atunci, cei din Vișeul de Jos și-au construit o monumentală catedrală și drept mulțumire lui Dumnezeu au dat de pomană botizenilor
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
-ne cu alții... Să fim ca și cutare, de ce numai el poate!? Cine este el sa facă cutare lucru? Se spune că un băiat curta două fete deodată. Una era foarte bogată, dar nu așa frumoasă ca celalată care era săracă. Stătea în cumpănă pe care să le aleagă. Într-o zi, luă trăsura, se urcă și dădu bice cailor. „Doamne, spuse, unde se vor duce caii cu aceea mă voi însura". Trăsură o luă în direcția unde locuia fata cea
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
Stătea în cumpănă pe care să le aleagă. Într-o zi, luă trăsura, se urcă și dădu bice cailor. „Doamne, spuse, unde se vor duce caii cu aceea mă voi însura". Trăsură o luă în direcția unde locuia fata cea săracă. Atunci cu o ușoară intervenție la frâie, caleașca o luă înspre casa celei bogate. Cântarul nostru nedrept! Și... intervenția noastră subtilă și... ne mințim pe noi înșine. Dacă e să ne comparăm cu cineva atunci ar fi bine să o
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
de la el, ci numai atât îi cerea: - Roaga-te pentru mine, părinte, ca să fiu izbăvit de chinul cel veșnic! CAPITOLUL 9 DESPRE MINUNATĂ DRAGOSTE A UNUI SFÂNT PĂRINTE Tot în lavra Turnurilor locuia un alt călugăr bătrân. Deși era foarte sărac, el avea totuși harul milosteniei. Într-o zi a venit un sărac la turnul lui, cerându-i pomană. Bătrânul nu avea decât o singură pâine, pe care a dat-o săracului. Săracul însă a zis: - Nu vreau pâine, ci o
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > MAGDALENA ALBU - ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEȘTI Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului „Să se arunce totul câinilor! Totuși... suntem prea săraci. Astolf, ca ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înșine suntem niște câini flămânzi.” (LEONID ANDREEV) Specia umană nu a învățat să trăiască în armonie nici cu ea însăși, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
nicicum să nu apară Altele, mereu. Multe fapte de-omenie Sfanțul a făcut, Reușind astfel să fie De neîntrecut. Cunoscută-i o-ntâmplare Când a dăruit Două pungi cu bani, prin care El a reușit Să ajute spre-ndreptare Trei sărace fete Date pentru desfrânare Și, pe îndelete, Ar fi-ajuns chiar la pieire. Bunul Domn i-a dat Sfanțului, spre mântuire, Darul minunat De a face o minune Când și cum ar vrea. El minuni și fapte bune Permanent făcea. Comportarea
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
a fost un amvon, a fost o tribună, a fost un prieten, a fost o punte de legătură între preot și credincioșii săi, între preot și cititorii săi. A fost altceva decât predica propriu-zisă. A fost una din cele mai sărace publicații din ultimii ani, dar a înglobat în paginile sale mult material, care se poate constitui ca o cronică a vremurilor noastre și a celor trecute. Alte surate sunt bogate, mari, frumoase, cu multe poze frumos realizate. A noastră e
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
în trecut, nici vorbaă de a te atinge..iar, Tu, șireata îmi împlineai un vis ce m-a ucis, omorât, reînviat și resuscitat..mă sărutai prelung, eram în al noulea cer..și, totuși mii de legături și sinapse se legau .. săracele sinapse franțe și-au găsit izbăvirea.. Mi-am deschis ochii și ai tăi erau închiși. Păreai că într-o meditație prelunga, ca într-o tranșă, Doamne..alți mii de fiori... că într-un spasm contracții aproape necontrolate ale mușchilor au
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât te îndrăgesc!! Cum barcă tot se ducea, De vâsla puternic tot zbătea, Izbind ghețarii rând pe rând, Barca săracă tot plângând.. Mi-am dat seama c-o să-i iasă zeama, iar după un ocol mare de lac și după o insulița artificială, realizând că nici spațiu pentru asta nu-i, plus că e și pericolul de a se sparge
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]