6,494 matches
-
cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu ce să-l Învelească, așa că doar dădeau zăpada la o parte, odată la cîteva zile, ca să nu-l lase să dispare. Poate pentru a face lucrurile mai puțin sinistre, savanții care supraviețuiseră au țesut o mitologie amuzantă În jurul meteorologului mort, care avea să devină, printre altele, un fel de părinte confesor. Nu era neobișnuit să dai peste cîte unul din ei purtînd o convorbire intimă cu cadavrul, deși nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
experimente, unice În felul lor, eșuate. Dar cum de ajung bogații bogați și rămîn așa? Exact ca și poeții. Bogații găsesc ceva care funcționează și o fac iar și iar, pînă cînd lucrul acela nu mai aduce profit. Cum descoperă savanții ceva? Repetă, iar și iar, experimentul. Numai soții și soțiile lor știu cît de mult se repetă pe ei Înșiși. Cunoașteți expresia aceea plictisită, disperată, nevrotică, În-pragul-crizei-de-nervi pe care o au nevestele de oameni bogați În telenovele? Ei, bine, motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chinurile facerii, doamna Telescu vedea cum o bombă cade din cer și face una cu pămîntul Biserica Imaculatei Concepțiuni unde Își căutaseră adăpost vecinii ei și ea dădu naștere unui prunc care avea să supraviețuiască războiului comunismului să devină un savant cunoscut În toată lumea și cît pe ce avea să supraviețuiască și secolului al douăzecilea! O pală miraculoasă de fum l-a asistat la naștere! și preotul bisericii distruse care supraviețuise și el ca prin minune a botezat copilul În ritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913, semnat Ion Eug. Vinea). La fel ca și N. Davidescu, B. Fundoianu sau Perpessicius, Vinea e un simpatizant al lui Rémy de Gourmont („arătare bizară și doctă de artist și savant, de cugetare conservatoare și totuși paradoxală și dizolvantă”). Într-un articol din 1922, îi combate pe „criticii zilei”, care deplîng dispariția autorității magisteriale: „E foarte vădit că cei ce confecționează lucruri și flori pe catafalcul severei matroane care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrise dinainte, eu tot mai credeam că lucrează într-un institut secret de cercetări, așa cum îmi spusese el, pentru că citisem că nici atunci când americanii au făcut bomba atomică, la Los Alamos, nu era voie să se știe locația unde lucrau savanții, eu știam, însă, că tata o să vină acasă, o să vină după mine și o să mă ia cu el la mare, și mai știam că dacă el nu m-ar recunoaște, l-aș recunoaște eu pe el, pentru că purtam mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
paiață În mîinile tatălui tău! Flutură cu ferocitate mingea pe sub nasul lui. - Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă-i drumul! Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cea mai mică idee. Nu știe nimic. O, Doamne. Trebuia să-i fi spus. De ce nu i-am spus ? De ce nu i-am spus ? Tu ce mai ești ? zice Trish, întorcându-se spre el cu ochii scoși din orbite. Un savant aeronautic de elită ? Un agent guvernamental secret ? — Poftim ? Nathaniel îmi aruncă o privire interogativă, dar nu reușesc să-i zâmbesc. — Nathaniel... Amuțesc, incapabilă să mai continui. Nathaniel se uită de la unul la altul și pe frunte îi apare o cută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Grielescu constituie una dintre erorile mele tipice... - Credea că Grielescu avusese relații cu ucigașii? - Exact. Susținea că ar fi trebuit să‑mi dau seama. - Dar crima asta a avut loc după moartea lui Ravelstein. - Da. Și totuși a intuit just. Savantul ăsta faimos, Grielescu, spunea el, a fost, la urma urmei, un nazist. Încercând să mă extragă din caruselul Grielescu, Rosamund m‑a Întrebat: - Ce domeniu comun ați Împărțit voi doi, tu și Ravelstein? - Obișnuia să‑mi ofere citate din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dedicat, Drumlin Woodchuck), Stern s‑a Întâlnit și Împrietenit cu Mircea Eliade, căruia Îi păstrează și azi, aproape Împotriva tuturor celor din anturajul comun de altădată, o frumoasă amintire, desigur afectată (dar nu anulată) de revelațiile privind trecutul politic al savantului român. Așa am citit capitolul publicat În revista cu apariție neregulată și de circuit relativ restrâns News from the Republic of Letters, editată de Însuși Bellow și de Keith Botsford 3. Textul, plasat În cronologia romanului după moartea eroului titular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Platon și chiar presocratici. În roman, Leo Strauss e prezent sporadic sub numele de „Felix Davarr”, profesor al lui „Abe” și al altor câtorva. În realitate, Leo Strauss, care adusese din Germania În Statele Unite (trebuise să emigreze, asemeni altor eminenți savanți evrei, la instaurarea regimului nazist) o erudiție unică și o originalitate inegalabilă, a fost profesorul, mentorul și inspirația mai multor generații de politologi americani, dintre care unii (ca Bloom Însuși) i‑au continuat opera academică, iar alții (ca Francis Fukuyama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează că Îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fragmente din Jurnalul inedit al lui Mihail Sebastian În periodicul de limbă română Toladot. Bellow auzise cu siguranță de aceste articole, sau cel puțin de scandalul din jurul lor, fiindcă era coleg În Committee on Social Thought, alături de Eliade Însuși, cu savanți evrei ca istoricul și teoreticianul istoriei Arnaldo Momigliano și istoricul relgiiilor Gershom Scholem. Momigliano - În tinerețe, membru În partidul fascist italian, la care aderau inițial și evreii! - și Scholem i-au cerut explicații lui Eliade. Acesta din urmă a scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să contribuie la afirmarea internațională a unuia dintre posibilii lor inamici (sau, pentru a folosi termenul comunist clasic, „gropari”). Ajuns În Statele Unite la jumătatea anilor cincizeci ai secolului recent Încheiat, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea În fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, Încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu Înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, În ultimul pasaj În care vorbește de altminteri pitorescul savant român, sugerează oportunismul, ceea ce poate nici nu este incorect: „Grielescu” nu era un malign antisemit, ci doar a votat astfel când a fost să voteze, s-a declarat ca atare când a trebuit. Celelalte pasaje relevante sunt Însă fără acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
problema dacă Eliade a fost sau nu sincer În pledoariile sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - În cazul În care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ediție americană, după protestul public al lui Leon Volovici, acordă eminentului istoric literar israelian de origine română reparația citării. Cei mai mulți români au continuat să ignore trecutul politic al lui Eliade, iar alții mai Încearcă să‑l disculpe și astăzi pe savant. Dintre eliadizanți, americanul Mac Linscott Ricketts a fost cel dintîi care a citit articolele pro‑legionare În discuție, printr‑o ciudată Îngăduință a autorităților românești (care Însă i‑au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937; Ricketts l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Toată securitatea, în cap cu Goncea, pe capul lui și el, țuști. S-a ridicat la cer și a dispărut. Chicoti înveselită. - S-o întrebi pe tanti-ti Horcița, candelăreasa. Ea le știe de pe când era studentă și trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei. - Ce tot vorbești mamă! Mai bine, spune ce făceai dacă nu te vedeam? - Ce să fac?! Dădeam acatist și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
relaționat la împreunare a prins să vină și la noi în oraș de a strâns toate poveștile alea cu Chiru din Baltă, eu i le spuneam când stăteam și ne uitam la stele, ce altceva să-i spui, era ditamai savantul, trebuia să discut și folclor cu el, nu puteam să stau cu el numai la colcăială și s-o fac numai pe flămânzica și i-a plăcut și a venit de-atunci p-aici, la noi în județ, mai an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oalele sparte și gropile pă deal la Cetatea Nouă, mai discutau de-ale lor, a fost odată sau de două ori și Tomnea în Baltă, n-a vrut să spună Păstrămaț ce și cum, numai zicea de Tomnea că e savant la săpăturile lui, dar nu prea are nici el noroc, că descoperă ce nu vrea partidul, adică atunci era cu dacii, cu Decebal și Buribista, da el dădea de alte chestii, cu rușii, cu tătarii, și-l punea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru ca o asemenea grădină, paradis de vânătoare al omului primitiv, să devină, cu trecerea timpului, cea mai dezolantă regiune a planetei? Poate că s-a schimbat clima, poate că omul a distrus pădurile sau poate că - așa cum dau asigurări mulți savanți - marele fluviu Niger și-a modificat cursul, a încetat să mai curgă spre Mediterana și s-a înfundat singur, ca să meargă să moară în golful Guineei. Fără acea irigație, copacii mari au murit, rădăcinile lor au încetat să mai țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dacă yubani-i nu sunt buni în calitate de cetățeni și nici selvele, ca terenuri cultivabile? Ce facem? Le distrugem...? — Selvele pot da lemn mereu... — Și când își vor fi dat tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine din Amazonia. Da, am mai auzit această teorie. Cu toate astea, alți savanți dau asigurări că e complet ridicolă; Amazonia nu produce mai mult oxigen decât oricare altă zonă verde de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și când își vor fi dat tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine din Amazonia. Da, am mai auzit această teorie. Cu toate astea, alți savanți dau asigurări că e complet ridicolă; Amazonia nu produce mai mult oxigen decât oricare altă zonă verde de pe Pământ. Încă nu știm suficiente lucruri despre asta. — Dar, fără să știm, riscăm. E ca și cum am juca la ruleta rusească. Apăsăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe când în toți cei patruzeci de ani anteriori, a fost doar de 5. Asta înseamnă că epuizăm resursele cu o viteză devastatoare. În secolul nostru, până acum am cheltuit mai multă energie decât în cei 2000 de ani dinainte și savanții calculează că aceste cheltuieli cresc în proporție geometrică. Consumul nostru se dublează la fiecare cincisprezece ani. Dacă eu o să mor de bătrânețe, la acea dată societatea noastră va produce de treizeci și două de ori mai mult decât produce azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de cherestea... Se făcu o lungă tăcere. Fiecare încerca să cântărească argumentele pro și contra. Preotul a fost primul care vorbi. — Este o soluție atât de simplă, încât sperie prin stupiditate... — Nu e atât de stupidă, spuse Inti Ávila. Majoritatea savanților care au studiat posibilitățile de supraviețuire a speciei umane sunt de acord asupra faptului că drumul de fier va recăpăta rolul primordial pe care l-a avut odată... Goldsmith, Allaby, Davoll, Allen... Pentru toți este limpede că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]