3,958 matches
-
figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă stradă, abia pe seară, așa că eram iar singure pe câmp. Săpam neîndemînatic, cu limbile scoase, și abia după ce făcuserăm o groapă îngustă, adâncă doar de vreo șaizeci de centimetri, am dat de o scândură străpunsă de rădăcini. O pupă roșie, umflată, era lipită de ea. Garoafa o tăie cu ascuțișul orbitor al sapei și din ea curse un lapte grețos. Am mai lărgit groapa până am putut să scoatem scândură și-am dat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am dat de o scândură străpunsă de rădăcini. O pupă roșie, umflată, era lipită de ea. Garoafa o tăie cu ascuțișul orbitor al sapei și din ea curse un lapte grețos. Am mai lărgit groapa până am putut să scoatem scândură și-am dat de un tunel cu trepte care coborau în adâncul pământului. Un abur răcoros, exhalat de borta aceea, ne suflă părul spre cer. Jos, foarte adânc, se vedea o dâră de lumină albăstruie. Toate am fost de acord
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l recunoască, îl însemnă cu o steluță violetă. Pixul a fost preluat apoi de Ada, care reuși un ou identic cu primul, la capătul aceleiași metamorfoze. Desenă cu creionul pe coaja zgrunțuroasă o steluță indigo. Peste nici o oră, podeaua de scânduri a camionului se curba sub greutatea a șapte ouă mari cât capetele noastre și însemnate cu cele șapte culori. Le mângâiam și chiar încercam să le clocim ghemuindu-ne peste ele. L-am suit până și pe Chombe în remorcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amestec de aur și umbre, am zărit o casă. Pe măsură ce rnă apropiam, contururile îi deveneau mai ferme: o hardughie de lemn, cu etaj, dreptunghiulară ca o ladă, fără acoperiș țuguiat, fără ferestre. De aproape era sinistră: o mare cutie de scânduri date cu smoală. Avea la mijloc o ușă deschisă, în pragul căreia sfârșea și cărarea mea. Umbra mea se proiecta într-acolo ca un ac indicator, negru și vibrând. Am înaintat șovăind până în fața ușii. Era o mare ușă stacojie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grăbit să și executăm sentința, cât timp Zizi, buimăcită, nu apucase încă să-și dea seama de situația ei mizerabilă și să înceapă să se jelească, pentru că astfel ne temeam că ar fi putut să ne înduioșeze. Am găsit două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am înfipt într-o crăpătură din parchetul smuls al clasei. Funia am făcut-o din sfoara unei planșe înfățișînd "Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un stress pronunțat, se crea avantajul ca o mare parte din București să se afle permanent sub umbrela de sunete emise de arhitect. Terenul pe care se aflase blocul, frumos nivelat, fu înconjurat cu un gard de beton și scândură, iar în incintă se plantară brazi. Muzica serială a lui Schonberg și Webern le pria, așa încît ramurile lor de cetină se lungiră curând, aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă. Ne delectam ceasuri întregi rostogolindu-le pe scânduri vajnice de campionat mondial, geluite până la catifelare, evitând cu grație ciocnirile ilicite, scufundându-ne, la sfârșit, aproape leșinați de plăcere, în bazine pline cu șampanii calde și aurii... etc. etc.“ BUCUREȘTI FAR WEST Fenomenul arghezian Daniel CRISTEA-ENACHE Ni se spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
niște galoși apucaseră să-și lase urma. Grădinița stăpânilor este murdară și neîngrijită. Din cauza zăpezii pe care toți locatarii o aruncaseră acolo, grădinița pare mai înaltă decât curtea, și copacii mai scurți. În această zăpadă stau aruncate în dezordine niște scânduri negre, în care cu un efort de imaginație poți recunoaște spetezele unor bănci. Matei lustruiește cu cretă minerul ușii, făcând cu mâna liberă mișcările pe care le execută mâna ocupată; când am ajuns în dreptul lui, a început să sune telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ajutoare, care mai mult stăteau și se uitau la el cu câtă îndemânare lucra lemnul. Ajutoarele așteptau mereu să li se dea de băut. Erau cu ochii după sculele lui, aduse de la București. Își comandase și tot felul de materiale scânduri pentru podele, stinghii, colțare... Văzând că încetul cu încetul îi dispare ba una, ba alta, renunță la cei doi flăcăi și încercă să-și rezolve de unul singur problemele casei întâi parterul, apoi etajul. Acolo era o verandă frumoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nici o mișcare. Bine că lăsase ușa deschisă. A început să strige, dar nimeni nu-l auzea. Nu știe cât a stat așa. Se înserase deja. Îl dureau toate, îi era frică să-și miște mâinile, ca să nu cadă și alte scânduri. Nu putea atinge nimic ca să-și dea seama ce e acolo, doar că mirosul îl amețea. A mai strigăt de câteva ori și în sfârșit, la un moment dat, în cadrul ușii apăru Carmen. Am văzut că nu ești în livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ori și în sfârșit, la un moment dat, în cadrul ușii apăru Carmen. Am văzut că nu ești în livadă, ușa era deschisă, lumina stinsă și am intrat să văd ce s-a întâmplat. Vezi ce s-a întâmplat! Ia două scânduri de la perete și împinge-le ușor spre mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că nu ești în livadă, ușa era deschisă, lumina stinsă și am intrat să văd ce s-a întâmplat. Vezi ce s-a întâmplat! Ia două scânduri de la perete și împinge-le ușor spre mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana cu țuică din beci a babei. Era vlăguit. Carmen începu să-i maseze ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
niște scaune. Toate vechi, de care vroia să scape. Își dorea lucruri și soluții simple, practice și care să nu-i îngreuneze casa și buzunarul. Într-o zi, mergând pe ulița principală către primărie, văzu într-o curte mai multe scânduri de diferite mărimi, frumos rânduite și un bărbat, care lucra cu două ajutoare, la fațetat niște materiale. Stătu la gard ceva timp, privind munca lor, până fu observat de "meșter". Bună ziua. Bună ziua. Spor la treabă. Mulțumesc dumitale. Văd că lunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Putem vorbi puțin? Poftim în casă. Intră, casa era mare, bine rostuită, curată, casă de om gospodar! Trecu printr-un culoar și ajunseră, în spatele casei, într-un atelier, cu tot felul de scule și mașinării, unde se respira miros de scândură, de rumeguș, de lac... Bade Ioane, îi zise Petre. Aș avea trebuință de câte ceva prin casă, acu' că am cam terminat de rânduit interioarele și fațada. Și cam ce v-ar trebui? Ceva mobilă. Casa-i mare, o să-mi vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
care șerpuia o vreme pe lângă apa Teleajenului. Ar fi poposit puțin pe acolo, dar treburile îl zoreau. Întors la Bucura, merse direct la badea Ion, îi plăti acontul, împreună cercetară mai multe mostre de lemn, în final oprindu-se la scânduri bine coapte la soare, netede, fără prea multe noduri. Alese pentru unele piese de mobilă scânduri de brad, care răspândeau un puternic parfum de rășină, de proaspăt, de pădure, imaginându-și ce plăcut va fi aerul în locurile pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
zoreau. Întors la Bucura, merse direct la badea Ion, îi plăti acontul, împreună cercetară mai multe mostre de lemn, în final oprindu-se la scânduri bine coapte la soare, netede, fără prea multe noduri. Alese pentru unele piese de mobilă scânduri de brad, care răspândeau un puternic parfum de rășină, de proaspăt, de pădure, imaginându-și ce plăcut va fi aerul în locurile pe unde le-o aranja. Hotărî, cu badea Ion, să nu se grăbească, să lucreze în liniște, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
idee! recunoscu cel întrebat. Sute, poate mii. Dar nu cred că are vreo importanță numărul lor. Sunt de-ajuns două duzini de fanatici dispuși să îndeplinească ordinele Sfatului bătrânilor, pentru ca jumătate din concurenții noștri să se întoarcă acasă între patru scânduri. — O imagine scârbos de plastică! — Dacă vrei, o împodobesc cu o fundă, că oricum asta mi-e meseria, dar cred că în cazul ăsta demagogia nu servește la nimic. Dacă Fiii Vântului, care au fost stăpânii deșertului secole de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
continuare o adevărată sală de concert, demnă de o asemenea selecție de muzicieni cum sunt cei pe care i-au reunit exemplar organizatorii anul acesta. FILM „Nu te supăra, dar eu te-nțeleg... Iulia BLAGA Un om stă pe o scândură și aruncă pietre de la stânga la dreapta. Stă înconjurat de pietre, în stânga și-n dreapta, și nu se uită în jur. Trebuie numai să nu plouă, altfel ordinea lumii i s-ar prăbuși în cap. Altul mătură niște scări înalte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
nopții de Înviere, anunțând Nașterea Domnului Iisus Hristos. De la zece până la 14 ani, am fost direct angrenat în desfășurarea serviciilor religioase, de bunicul Ioan, pălimarul, pe care-l ajutam la trasul clopotelor și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de mărăcini, putregaiuri, gunoaie și resturi menajere, aflate totuși în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur, sau în hangarul morii, unde se găsea roata mare cu diametrul de opt metri, având paletele din scânduri groase din lemn, pe care ne urcam și prin greutatea noastră o puneam în mișcare. Inventaserăm un joc foarte periculos, ca o spirală a morții, cu toată atenția noastră încordată la maximum și, din fericire, nu s-au întâmplat accidente
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în urma unei concluzii trase împreună cu Lala, referitoare la necesitatea unei bărci pentru pescuit, să stăm mai comozi și mai protejați de valuri, decât în camera de cauciuc de la roata unui tractor, dăruită de generosul Buciu. Socotind noi că 20 de scânduri de patru metri ar fi suficiente, ne mai trebuia sursa, care, din pură întâmplare, se afla în stiva din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n filme, într-o noapte fără lună, când Rică lucra
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n filme, într-o noapte fără lună, când Rică lucra în schimbul trei. Împreună cu Lala și cu cei trei frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care a inventat o poveste, cum că alții au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care a inventat o poveste, cum că alții au fost la furat și au dus scândurile în grădină la noi, astfel că un timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță, căci prejudiciul fusese recuperat. Cu puțină sinceritate și diplomație, poți ieși din încurcături, adesea cu „hapy end”. La căsoaie venea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]