KorAP: Find »[drukola/base=scaun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...1368 >

34,178 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

sar cu toții în sus, că ei, care au luat premii... Poftim, ei, premiații: "Ora solstițiului", un ciubuc al regizorului... Jumătate, ba chiar trei sferturi din actul întîi se joacă de-a cow-boy-ii, mă mir cum de n-ai sărit din scaun! Chiar așa-i de slab?! murmură Mihai. Putea fi mai bun face un gest ferm Săveanu. Lasă-l, Vic, în pace, omul lui Hristos, că mă-nfurii, zău! desface larg brațele președintele, apropiindu-se. O să creadă că pe scenă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune Doina ridicîndu-se. Alo, da se aude vocea ei. Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine. Mulțumesc! Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
moto, lucrării tale, e bine să pui o cugetare din Balzac: Femeia îi este bărbatului ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"." A considerat că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua, toarnă apa, zahăr și cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina azi la mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
excelent", iese în grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu el, te rog! Îl duc la uzină și-i găsesc eu un loc, eventual îl arunc în presa de îmbalotat deșeurile metalice. Mihai se ridică de pe scaun și-și înclină privirea: Îți mulțumesc foarte mult pentru masă! Aș vrea să te asigur că-ți rămîn același prieten... Da? rîde Doina, să împrăștie aerul solemn. Atunci, dă-mi două invitații, adică patru locuri, pentru familia Marcu; la teatru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbele fetei; dar imediat ce observă ochii ei, tot timpul vii, incandescenți, dincolo de asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd o să rămîi gol, să vezi cum spui cine m-a turnat; așa, să nu mor prost." În drumul lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cine m-a turnat; așa, să nu mor prost." În drumul lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de noaptea trecută, cînd n-au mai putut pleca spre satele învecinate din cauza întroienirii. Fetele din laboratorul de analize își văd de aparate, fără să-l fi observat cînd a intrat. Una singură, o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp cu privirea. Întîlnindu-i ochii mari, negri, expresivi -, Mihai înclină privirea în semn de salut, apoi își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde puteți fi găsit? În birou, deasupra tabloului de comandă. Femeia înclină capul, semn că a înțeles și se întoarce la scaunul ei. Mihai trece din laborator în atelierul de prelucrare și-l străbate încet, cu pas rar, atent la femeile care lucrează la mașini, încercînd, în gîndul lui, o comparație cu alte munci. În instalația de care se ocupă el, adjuncta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi s-a dăruit și prea violent a reacționat cînd, vrînd s-o feresc de un eventual necaz... Ia stai! Nu cumva... venise tocmai ca să aibă necaz, ce?, nu i-ar conveni o căsătorie cu un inginer?... Stupid!" Sare din scaun și începe să se plimbe, oprindu-se mereu lîngă ferestre, să potrivească mai bine pernuțele izolatoare. "Și totuși, cîtă trăire în fata asta, parcă lua foc, ardea!, cu fiecare vorbă, încălzea în juru-i numai cu privirea, iar gesturile ei..., atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să văd cum mi-ar sta ca inginer... Căutați-vă alt scaun, surîde Mihai, încurajat de vorbele lui Săteanu eu sînt fizician. A, da. Și ca fizician crezi că ai dreptul să ții sub sticla biroului tot felul de... Frumoase poze! Ai gust. Nu fă cafeaua prea tare că vreau să și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi o bucată de carne mare, fragedă, și o arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
imediat. Ca să stea treaz, tatăl copiilor începe să se plimbe pe lîngă ferestre, oprindu-se uneori în fața focului, întreținîndu-l cu cîte un lemn luat din stiva de alături. În bucătărie, profesorul își dezbracă haina de la costum și o aruncă pe scaunul de alături, peste servieta de care nu se desparte niciodată. Nu mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia apoi cărțile, începe să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le bate, iar trage patru, le bate încă o dată, le taie, plimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
azi, Maria, în furia cu care a ieșit de la el, ajungînd acasă, i-a relatat totul. Cînd ți-am prezentat-o pe Doinița, ai măsurat-o scurt cu privirea și-ai exclamat: "Leit Aglaia!" Asta șoptește Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la geam îl face să tremure tot mai tare. Îmbrăcat în întregime, cu toate hainele profesorului aranjate pe scaunul de alături, Lazăr exploatează fiecare posibilitate de a-l ține pe profesor dezbrăcat cît mai mult. Faină băutura asta! arată el spre paharele goale se topește repede. Ieșea cîntec mare dacă mă duceam la cucoană a doua zi? Ieșea... De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Să-i vezi pe băieții de la "Voința" la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă el, așezîndu-se pe scaun, răsfoind banii ieșiți pe jumătate din plic. E-abia ora patru. Și mai avem și ceva băutură. Eu zic să continuăm dansul, dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine? *** Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul de comandă, un operator se plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
monoton, egal, de-a lungul secției finale, unde zeci de femei sortează și ambalează marfa pentru expediție. Constată că totul este în regulă, termină de inspectat și se întoarce în birou, pregătindu-se să-și amenajeze un pat din trei scaune puse unul lîngă altul, să doarmă un ceas măcar. Bună... dimineața! salută o voce de femeie, la numai cîteva secunde după ce se aude o bătaie scurtă în ușa care se deschide puțin, cît să treacă un om și se închide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îl culcă tatăl lui la loc. Ham face nani. Am, nána? întreabă copilul încet, să se convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesorul înșiruind cărțile. Ful de dame saltă modest din umeri Lazăr. Un val de fericire, născut dintr-o ușurare profundă, trece peste chipul profesorului. Ți-o fi fost ție în gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dintr-o ușurare profundă, trece peste chipul profesorului. Ți-o fi fost ție în gînd să mă vezi gol... rîde profesorul Teofănescu ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]