KorAP: Find »[drukola/base=securist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...136 >

3,378 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872

grup vor fi condamnați la ani grei. Capverde va primi 25 de ani muncă silnică, confiscarea totală a averii, 10 ani degradare civilă, pentru "crimă de uneltire contra ordinii sociale". La anchetă, supuși torturilor, au recunoscut tot ce-au vrut securiștii. Ar fi semnat orice, după cum recunoaște, chiar și că l-au omorît pe tata, deși era în viață. La auzul sentințelor, pronunțate în ușa celulei în care se aflau, povestește Capverde, " ne-am uitat unul la altul și am rîs

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
rîs ca la circ: cum se poate ca pentru niște vorbe să primești 25 de ani de pușcărie? Cea mai mică pedeapsă a fost pentru Sandu Jaucă: 7 ani pentru omisiune de denunț; nu-l denunțase pe frate-său! Cometariul securiștilor: "Uite, bandiții, mai și rîd!"" Au apelat la una din formele de rezistență prezentată de Steinhardt. În 1963, va fi eliberat, în urma recursului. În libertate, ca să scape de securiști, care-i cereau să devină informator, îi refuza, declarînd că dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
pentru omisiune de denunț; nu-l denunțase pe frate-său! Cometariul securiștilor: "Uite, bandiții, mai și rîd!"" Au apelat la una din formele de rezistență prezentată de Steinhardt. În 1963, va fi eliberat, în urma recursului. În libertate, ca să scape de securiști, care-i cereau să devină informator, îi refuza, declarînd că dacă e nevoie, intru în închisoare și fac și ceilalți ani care mai rămăseseră pînă la douăzeci și cinci de ani. Ștefan Ciubotaru (n.1924), din Sulița, învățător, se aduna la un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
informat și îl ia cu binișorul pe Dragotă, convins, după ce i-a dat și ceva de mîncare, că va scrie tot ce a înșirat în celulă. Cînd revine, se înțelege, coala de hîrtie era tot albă, iar anchetatul îi spune securistului că și-a dat seama că are în celulă un turnător și și-a bătut joc de el. În consecință, după cum mărturisește Dumitru Dragotă: "M-au bătut de m-au înnebunit, și anchetatorul și informatorul". Pentru încercarea de trecere frauduloasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
1948. Ruchenștain, șeful Securității din Botoșani, i-a arestat și bătut. Vor fi judecați în martie 1949, fiecare fiind martor pentru celălalt. Au avut avocați și apărători pe Katz, Mîță și Timofte, care îi acuzau, iar asistența era formată din securiști îmbrăcați național. "Tribunalul Militar din Iași, își amintește Ganez, m-a condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Noi n-am avut arme. Un copil din sat se juca cu un cadru de pistol vechi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Horlești, Iași, factor poștal, căsătorit, cu cinci copii, între 4 și 14 ani, cînd este arestat în iulie 1958: "Am fost arestat la primăria din comuna susmenționată, după ce fusesem chemat acolo de un om de serviciu; am fost arestat de securiștii Grimberg și Zaharia, care m-au îmbrîncit într-o dubă plină cu arestați din comuna Lețcani-Iași. A doua zi, după cum mi-a relatat soția după eliberarea mea din detenție, s-a prezentat la domiciliul familiei mele locot. major de securitate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
de simpatia marilor democrații din occident. 8) Alături de legionarii incriminați, ca lucrul să pară credibil în fața străinătății, a început și o mică parte din oamenii Securității, conducerea închisorii de la Pitești și Gherla; numai că, în vreme ce grupul Țurcanu a fost executat, securiștii așa-ziși complici, de fapt intermediari ai marilor patroni care au generat crima, în speță partidul comunist și conducerea statală comunistă, au primit pedepse derizorii, nu mai mari de 8 ani; și nici aceste pedepse n-au fost executate în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
vara acestui an, în urma acțiunii de predare, în principiu, în totalitate a arhivei instituției de înfiorătoare amintire), începe să dea semne de oboseală și bagatelizare mai ales de către cei interesați. Nu mai e mult și, cum probabil și mizează foștii securiști și nomenclaturiști, acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de scoatere la lumină a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
n-aș vrea singur în proces. M-aș simți prost. N-am fost eu conducătorul acestei țări. Am fost eu conducătorul ei? Conducătorul acestei mîrșave Securități? De ce legile astea vor numai dosarele foștilor deținuți. Ei trebuie incriminați? De ce nu ale securiștilor. Nu veți găsi nimic, domnule, în dosare. Eu știu că plecam uneori cu o adresă, cu o hîrtie, dar alteori nu plecam cu nimic. S-a lucrat atît de conspirativ, încît n-ai cum să le mai iei urma. Decît

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați în aparatul represiv și ideologic al regimului comunist ar fi acceptat și însușit consecințele îndreptățite ale acestei acțiuni. Astăzi, cînd structurile s-au refăcut și mai toți foștii torționari sînt superîmbogățiți, unii prezenți în Parlament, guvern și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
guvern și alte structuri de putere, asanarea societății românești va fi dificilă și cu efecte morale sub așteptări. Din nou, în loc de o resurecție morală e posibil să asistăm la o devoratoare și antiproductivă resurecție a resentimentului, pentru că ceea ce nomenclatura și securiștii ar fi acceptat în anii '90 ca un fapt firesc, astăzi, bine poziționați, nu mai sînt dispuși să o facă. Asistăm la politici de aplatizare a vinei, prin generalizare și extindere la grupuri cît mai numeroase de presupuși vinovați, de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cu cea din 13-15 iunie 1990, sprijinită de mineri și forțe ale Securității; numeroasele mineriade din 1990, 1991, 1999; recunoașterea oficială a Proclamației de la Timișoara (din martie 1990) care, ne amintim, cerea declanșarea procesului comunismului și interzicerea foștilor nomenklaturiști și securiști de a participa la viața politică; continuarea la TVR a Memorialului Durerii emisiunea Luciei Hossu Longin. În ce privește memorializarea, propunerile sînt cuprinse aproape în totalitate în discursul prezidențial. La al treilea capitol, legislație și justiție, cred că se impunea să nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
împins în cele din urmă arbitrarul în cotidian. Prin '89, Securitatea era de mai multă vreme un rău banal. La fel a rămas pînă astăzi, cînd structurile ei continuă să impregneze societatea. Moștenitorii ei sînt clasa politică a foștilor activiști, securiști și informatori, care au tot interesul să păstreze în continuare, sub acoperirea unui discurs de subestimare a răului, cît mai puțin știrbite structurile și puterea ei. Voința politică a fostei Securități a fostului activ al partidului comunist, dominată în România

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
se admite o fabrică, o instituție să nu avem ochiul nostru acolo". În ce privește pe cei eliberați, atenționează că trebuie supravegheat, filat. Dacă socotim că este bandit (îi mai) dăm 10 ani de zile. Viața condamnatului depinde de decizia arbitrară a securistului. Despre recrutarea sculei mai dă alte sfaturi: Depinde cum îl recrutăm, poate îl plătim cu bani, sau poate îi facem un cadou. Dacă copilul lui este bolnav, avem grijă, îi trimitem o haină. Nu este numai așa, că îi plătesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Ministrului Forțelor Armate în anii 1950, generalul Nicolae Ceaușescu a condus personal războiul împotriva țăranilor din Vrancea. Aici a fost recunoscut de cei care, bătuți, secerați, așteptau să vină partidul ca să li se hotărască soarta. Însoțit de o echipă de securiști și procurori, Ceaușescu a întrebat, față în față cu autorii răzmeriței din Vadu Roșca, dacă este cineva rănit dintre soldați, dar morții și răniții erau numai în tabăra țăranilor" (L.H.L.). S-a tras în țărani fără somație și fără oprire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
lui, chiar și pe fratele său, cum s-a întîmplat la Pitești. Bineînțeles că aici sînt nuanțe, că sînt turnătorii din interes pentru că a vrut să-i ocupe postul sau să-i ia apartamentul... În sfîrșit. Însă vinovați sînt acei securiști cu mîinile curate care nu trebuie iertați cu nici un chip, pentru că aceștia, într-un fel, au făcut mai rău decît aceia care au luat ciomagul și te-au bătut la fund și te-au bătut la cap, te-au bătut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
a informației și a oamenilor. România semna orice act care consfințea drepturile omului, dar nu respecta nimic în interior". După arestare, este exclus din Uniunea Scriitorilor, iar în noiembrie 1977, împreună cu familia, Paul Goma părăsește obligat România. Matei Haiduc, fost securist, cu misiune, între alții, de a-l asasina și pe Goma și familia sa, afirmă că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea maternă este româna, scriu în românește pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
etc. Unul dintre anchetatori, Ristea Priboi, recunoscut pe cînd era în 2000 parlamentar, de un fost deținut din lotul Brașov, Werner Sommerauer, îl va tîrî pe acesta prin tribunale, negînd evidența, participarea sa directă, ca torționar, la anchetele din Calea Rahovei. Securiștii nu se dezmint. Doina Cornea, despre care istoricul britanic Dennis Diletant spune că este disidenta cea mai curajoasă și mai demnă de respect din România, va sfida opt ani regimul agresiv al lui Ceaușescu. Doina Cornea este trimisă în '65

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
vorba de crimele comunismului, devine și mută și surdă. Comunismul nu a dispărut ci s-a privatizat și, mai grav, sistemul s-a reprodus pe sine. Spre exemplu, "copiii de milițieni au făcut Academia de Poliție, sînt polițiști, copiii de securiști au făcut Academia Națională de Informații și sînt în Serviciile Secrete, copiii de procurori au făcut Dreptul și sînt procurori". Acești tineri, în genere, perpetuează, conservă mentalitatea părinților. "Avem o declarație a președintelui român, Traian Băsescu, care a condamnat comunismul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
comunismul. Pe 18 decembrie 2006, în România, comunismul a fost declarat criminal și ilegitim de la tribuna Parlamentului. Eu mă așteptam ca a doua zi după ce comunismul a fost declarat criminal și ilegitim președintele să retragă măcar gradele și medaliile foștilor securiști pe care îi avansase cu cîtăva vreme în urmă... Nu s-a întîmplat. Totul a fost, dacă vreți, doar un joc politic și mediatic, care a prins de minune. În genere, în toate țările fost-comuniste avem aceeași problemă. Faptul că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
ani grei de pușcărie pentru lectura unei cărți primite din străinătate, la Pavlovici crima a fost lectura unor volume existente inclusiv în biblioteca facultății pe care o urma. În februarie 1959, la miez de noapte, după bunul lor obicei, doi securiști bat în ușa familiei Pavlovici și au somat să deschidă în numele poporului. Precum în Simfonia a V-a, bătăile în ușă ale celor doi mesageri ai infernului îi vor schimba pentru totdeauna destinul lui Florin Constantin Pavlovici. Nu altfel s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
mergînd pînă la nuanță. Cine nu și-ar fi dorit o asemenea ținere de minte? Filip făcea un inventar al lecturilor mele, al preferințelor literare, dar numai al acelora ce se abăteau de la linia partidului. Așadar, selecția presupunea și contribuția securiștilor. Din această colaborare, orice student care ar fi citit o singură carte în afara bibliografiei școlare obligatorii și ar fi avut ghinionul să-l cunoască pe Filip și să-i spună părerea despre acea carte ar fi putut să-mi împărtășească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații delirante, toți aceștia pot avea sentimentul că își fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ținut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
a fost avansat la gradul de general abia după Revoluția din 1989. Am cunoscut un profesor de limbă rusă, Ruha, parcă, ucrainean de prin Rădăuții Bucovinei, care, într-o situație oarecum asemănătoare cu a tatălui meu, nu a cedat. Cînd securiștii i-au cerut să le dea examenul prin telefon, a spus Net; îi rugase omul să învețe măcar alfabetul. Urmarea a fost că i s-a înscenat un proces politic și a fost condamnat la ani buni de închisoare pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
vreodată. Serile, ținea conferințe. Ne-a vorbit despre filosofia lui Bergson și, încercînd să demonteze mecanismele rîsului, ne-a familiarizat cu comicul absurd al teatrului lui Eugen Ionescu. Scrisese cîndva un eseu despre poezia lui Ion Barbu, dar exceptîndu-i pe securiști, care aveau o copie completă a manuscrisului, adnotat, probabil, și cu pasajele reacționare subliniate, doar noi, tinerii din jurul lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]