3,422 matches
-
tacâmurilor. Lingurile le-a uitat. —De lucrurile mele cine a răspuns? —Lenuș. —Draga de ea. Mi le-a adus pe toate, chiar și cursurile, cărțile, trusa de machiaj. Ce să mai spun de haine, pantofi, toate sunt aici. Căutând prin sertare, Cecilia a găsit o lingură de lemn pentru rântaș. — Am găsit soluția. Mâncăm pe rând cu lingura asta. —Lingură de lemn? — Ce dacă? Înainte vreme, oamenii nu mâncau din strachină cu lingură de lemn și mâncarea li se părea mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nici medicii psihiatri, nici psihologii de la Freiburg nu și-au putut explica această metamorfoză. Din pricina șocului produs În timpul deconspirării, din bărbat, Otto s-a transformat Într-o femeie. Făcând o criză de isterie, Emma a luat un foarfece dintr-un sertar, repezindu-se s-o taie În bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
corectă. Pentru că erau cele mai ieftine, și pentru că asta era politica de achiziții, a făcut comanda. Mai târziu, nimeni n-a întrebat de ce comandase păpușile astea. Când a sosit coletul, cutia de carton maro mare cât un șifonier cu patru sertare, când tipul de la livrări a adus-o pe o platformă cu rotile și a lăsat-o lângă biroul ei, când a pus-o să semneze de primire, atunci și-a dat prima oară seama că s-ar putea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sufletul deoarece cineva va primi acel zâmbet și ne va răspunde în același fel. Un zâmbet poate face mare diferență în viața noastră. Am punctat un pic despre acest minunat lucru, care este zâmbetul, deoarece majoritatea l-am uitat prin sertarele prăfuite de amărăciune. Consider un handicap sau mai bine spus o boală urâtă, lipsa zâmbetului de pe buze, nu costă nimic să zâmbești, este totul gratis și inepuizabil și nici nu poți ști vreodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înăuntru și închise ușa. Hedrock îi comandă: ― Ia dumneata în primire biroul, iar eu am să cercetez fișierele. Cu cît facem mai repede treaba, cu atît mai bine. Porția lui și-o termină în mai puțin de un minut, căci sertarele fișierului erau goale. După ce-l închise la loc și pe ultimul, se apropie de birou. Neelan cerceta sertarul de jos, dar Hedrock văzu imediat că și acesta e gol. Neelan îl închise și se ridică. ― Asta este. Acum ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cu cît facem mai repede treaba, cu atît mai bine. Porția lui și-o termină în mai puțin de un minut, căci sertarele fișierului erau goale. După ce-l închise la loc și pe ultimul, se apropie de birou. Neelan cerceta sertarul de jos, dar Hedrock văzu imediat că și acesta e gol. Neelan îl închise și se ridică. ― Asta este. Acum ce facem? Hedrock nu-i răspunse imediat. Mai erau și alte soluții. Probabil se puteau găsi alte piste de cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trecuse cu vederea tocmai ce era mai evident. AȘADAR, AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ȘI SĂ DESCOPERE. LA ÎNCEPUT NU ERA NIMIC. PLIMBÎNDU-ȘI PRIVIREA DE LA FEREASTRA DIN SPATELE BIROULUI ȘI PÎNĂ LA UȘĂ RESPINSE PE RÎND FIECARE OBIECT: BIROUL CU SERTARELE GOALE; FIȘIERUL, DE ASEMENEA GOL; SCAUNELE, CAMERA ÎN SINE \ GOALĂ, CU EXCEPȚIA UNUI MINIM INDISPENSABIL DE MOBILIER ȘI NICI O APARATURĂ AFARĂ DE TELEECRAN. SE OPRI ÎN DREPTUL ACESTUIA. ― Teleecran, zise el cu glas tare. A, firește. PORNI CĂTRE ACESTA ȘI APOI IAR RĂMASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de bacnote. Acesta îi primi, curbându-și gura într-un mod ironic, nescăpat lui Radu. -Asta e o treabă bună, privindu-i satisfăcut pe cei doi. Ramona îl rugă să-i numere. -Am încredere, zise el zâmbind, apoi deschise un sertar unde îi așază, netezindu-i. La plecare, Ramona îi invită la ei acasă. Oana, puțin încurcată în situația de față promise că-i va vizita în această iarnă. Eugen nici nu așteaptă până ce sora și cumnatul lui să urce în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
loterie. Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de noapte. Am găsit un toc de ochelari gol, o unghieră, un flacon de tutun și o medalie cu fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să existe pe undeva o cheie de la camera asta, am zis. — O fi avînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de tip consolă, Închis și surmontat de un trio de crucifixe din metal. L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înainte mi-ați spus că, la puțin timp după ce Julián a plecat la Paris, a venit o scrisoare pentru el, Însă taică-su v-a spus s-o aruncați... Portăreasa șovăi o clipă, apoi Încuviință. — Scrisoarea am pus-o În sertarul de la comoda din antreu. Dacă cumva franțuzoica s-o Întoarce Într-o zi. O fi tot acolo... Ne-am apropiat de comodă și am deschis sertarul de sus. Un plic portocaliu zăcea În mijlocul unei colecții de ceasuri oprite, nasturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-o aruncați... Portăreasa șovăi o clipă, apoi Încuviință. — Scrisoarea am pus-o În sertarul de la comoda din antreu. Dacă cumva franțuzoica s-o Întoarce Într-o zi. O fi tot acolo... Ne-am apropiat de comodă și am deschis sertarul de sus. Un plic portocaliu zăcea În mijlocul unei colecții de ceasuri oprite, nasturi și monede ieșite din uz În urmă cu douzeci de ani. Am luat plicul și l-am examinat. — Dumneavoastră ați citit-o? — Auziți, drept cine mă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
supărați. Ar fi fost normal, date fiind Împrejurările, cînd vă gîndeați că bietul Julián murise... Portăreasa ridică din umeri, coborîndu-și privirea și retrăgîndu-se spre ușă. Am profitat de moment ca să vîr scrisoarea În buzunarul interior al jachetei și să Închid sertarul. Vedeți dumneavoastră, să nu cumva să vă faceți o idee greșită, zise portăreasa. — Sigur că nu. Ce spunea scrisoarea? — Era de dragoste. Ca alea de la radio, dar mai tristă, da, fiindcă suna de parcă era de-adevăratelea. Să știți, cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
băiatul cel mic, în timp ce Zinzin încearcă să se ridice din pat. E o tâmpenie să te scoli la cinci dimineața, să mergi pe orice vreme și în orice condiții la serviciu, chiar dacă acolo tragi mâța de coadă sau tricotezi în sertar. Nici postcomunismul nu e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău, dar de cele mai multe ori
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci ▪ Anton Marin, Eu, gândacul Librării în care puteți găsi cărțile colecției INOROG ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l aici, încuviință ea zâmbind, fără ca degetele ei să piardă din viteză. Tomoe rezolva documentele îngrămădite pe biroul ei, unul câte unul. Făcea câte o pauză de cinci minute la fiecare jumătate de oră. Scotea o sticluță cu picături din sertar și și le picura în ochi. Se odihnea puțin, privind pe fereastră. Înlătura astfel oboseala instalată din cauza încordării prelungite asupra literelor mici. Lupta, în felul acesta, împotriva miopiei, dușmanul de moarte al tinerelor preocupate de cum arată. În plus, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu cu murături. A pus-o în fața lui Gaston. Nu vreți să mâncați ceva? Ca să-l încurajeze să servească, a luat și el o murătură în palmă și a băgat-o pe toată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
una după alta, și ea le rezolva repede și le trimitea șefului ei. După fiecare jumătate de oră își punea negreșit picături în ochi și își masa degetele. Când se apropia ora prânzului, arunca o privire ceasului și scotea din sertar un radio cu tranzistori. Își punea casca pe urechi și asculta buletinul de știri. O interesau știrile. În timp ce asculta, își făcea o listă în minte cu ce să-și mai cumpere. Domnișoară Higaki, sunteți liberă sâmbătă? întrebă tânărul Ōkuma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
usturoi când vine primul-ministru în vizită, învață să nu-și sufle nasul în pumni la Externe, în timpul cursului scurt de Strategie, și-l trimiți la post, că e bun, de viitor, ne reprezintă. Și tot are el undeva într-un sertar, lângă documente importante, borcanul cu untura de-acasă, „să nu strâce banii...”. Avea grijă să-mi spună de fiecare dată cât costă costumul pe care-l poartă, cum l-a comandat, ce material e. - Ăsta-i englezesc, uită-te ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub scară. A scos o sticlă din sertar, și-a umplut ceașca. S-a scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la piciorul mesei. - O să-l conving că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-am... - Credeam că suntem prieteni, că-ți pasă de viața mea... Eu nu te-aș fi lăsat la nevoie, doar știi... Știu. Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-a băut și aftershave-ul din baie. - Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun, ia o sută, să ai și de-o dușcă... - Mulțumesc, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar, băgă o coală de hârtie în mașina de scris și începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B. Matekoni i se tăie răsuflarea. Inelele aveau monturi cu diamante: o piatră mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]