3,720 matches
-
o mână de trunchiul în care se legăna vâsla părăsită, s-ar fi izbit cu capul de pereții groși de bârne. Cu cealaltă mână, ajutîndu-se de pieptul său și de dinți, Iahuben înfășură strâns în jurul capului acestui nenorocit vâslaș pânza sfâșiată din cămașă. Îl trase pe Hunanupu la o parte și începu să vâslească el. Marea neagră urla. Din ea se ridicase un stâlp de apă neagră cu creștetul înspumat care venea amenințător spre corabie. O clipă, Iahuben lăsă vâsla din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu ca argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici zei, nici oameni. Auta privi încordat. Apoi se frecă la ochi, crezând că poate i se năzare din pricina oboselii. Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși turnul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el, lăsînd-o să se scurgă. Încercă să scrie pe mâna sa, de teamă să nu sfâșie foile subțiri, crezând că poate e băgat în acest bețișor vreun cărbune. Dar mâna rămase curată. Străinul i-l luă din mână și apăsă ușor, o clipă, capătul neascuțit. Auta auzi un foșnet neîntrerupt, foarte slab, venind din acel bețișor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-au urcat la cer! rosti Mpunzi. - Ne-au părăsit zeii! spuse și Utnapiștim cu mirare și tristețe. Corabia lor era când împinsă, când aruncată ca o găoace. Apa năvălea după ei, vântul îi lovea cu putere. Pânza lor era sfâșiată și ajunsese o zdreanță. Înaintară spre răsărit un număr neștiut de zile și de nopți. Iar într-o dimineață cârmaciul, care cunoștea bine aceste mări, scoase un strigăt uimit, uitîndu-se spre miazăzi: - Știți unde suntem noi? Pe corabie nu mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat. Cerul era și ziua și noaptea negru, iar din țărm marea sfâșia bucată după bucată. Și atunci Mahukutah a sărit iarăși în mare, având mai multă nădejde în apă decât în pământ. Când se depărta înotînd, a auzit o bufnitură surdă și întoarse capul, apucând să mai zărească țărmul de pe care plecase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mie mi-a făcut o pavăză. După aceea ne-am dus mai departe și am găsit o pădure mare în care ne-am oprit. Ne-am făcut colibă, și am trăit din vânat. Eram șapte. Dar pe unul l-au sfâșiat fiarele. Am rămas șase: eu, Ntombi, arămarul Valukaga, Mpangu, Mbembo și Felelva. Felelva spunea că tatăl lui a fost căpetenia neamului de lângă pădurile de miazăzi, unde este altă mare și un râu foarte lat. Felelva a vrut să fie el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise Auta. Planul bătrânului este să ne biruie prin mulțime. Nu se îndoiește că am putea omorî foarte mulți soldați, dar se gândește poate că dacă din treizeci și cinci de mii vor pieri treizeci, tot vor rămâne cinci mii să ne sfâșie... Hor se încruntă. - Și nu numai atât, Hor! urmă Auta. Toți robii din aceste ținuturi nu mai sunt lăsați prea mulți laolaltă, ca în Atlantida, pentru a nu fi primejdioși. Și sunt biciuiți zilnic ca să vadă în mâinile cui se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luna septembrie, oricare zi din această lună l-ar încurca foarte mult și hotărî să fixeze împreună cu Ramona una din sâmbetele lunii august. După ce stabili singur data, ascultă liniștit cântecul trist, un dor de la un moment dat parcă îi sfâșia sufletul. Acum în imaginea sa apăru chipurile părinților săi, îi apărură atât de vii, lacrimile îi ardeau fața, regretând că nu și-a putut ține promisiunea făcută tatălui său de a se întoarce acasă. El scoase o fotografie pe care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia inima, lacrimile îi inundau obrajii. Pentru moment, nu găsi altceva să se șteargă decât un fular alb, care se găsea pe spatele unui fotoliu. Apoi, ca o furtună ieși în stradă și opri primul taxi în care urcă, după care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Îndepărtez, cu Încheieturile degetelor albe pe marginea tăvii. Îl aud pe Donaldson cum mormăie din reflex un la revedere prin țiuitul din urechile mele. Mi-e greață și sunt amețit. Mă așez Într-un colț și Înfulec rulourile, rupând și sfâșiind carnea ațoasă cu dinții mei ascuțiți, dorindu-mi să fie gâtul sfrijit al lui Donaldson. Noua vedetă În ascendență a Laburiștilor, Conrad Donaldson. Când mă Întorc sus sunt deja calm, dar, ori de câte ori mă gândesc la Donaldson și la ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o cheamă... femeia lui Hurley... Brigitte... Sarah... Chrissie! — Chrissie... of Chrissie... uite... ca s-o primești trebuie să fii suficient de puternică... Îmi las vocea să tremure puțin, pentru că dacă o dau și n-o primesc Înapoi, asta mă va sfâșia În bucăți... Vine Gus și se duce la un capăt al biroului meu, ia cana mea cu Hearts aproape goală și arată Înspre ibric. Îi fac un semn de Încurajare. Cel puțin de data asta a luat cana care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un milion de dolari pentru un scenariu de rahat? O să-i punem În rolurile principale pe rahatu de Tom Cruise și pe rahatu de Nicholas Cage și ca regizor pe rahatu de Martin Scorsese... da, sigur. Vreau numa să-i sfâșii căcatu puțoiului, să-l ard n foc, fir-ar a dracu, ca să-mi țină de cald de Crăciun, nui bun decâdiașa ceva ce pizda măsii... Lângă el e o cheie. Pare identică cu cea din Încuietoare. O iau și Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ei, având mutre de hoți de morminte, ca atunci când a murit tipul ăla Colin Sim. Se uită la Inglis ca să-l vadă cum reacționează, iar el pare abătut. — S doar o grămade aiureli tâmpite, repetă el de mai multe ori, sfâșiat de dorința să lămurească lucrurile și fiind sincer confuz. Cum te-a făcut să te simți? Mă duc Înapoi la etaj cu Toal care-mi face semn să intru la el În birou și Închide ușa. — Ascultă Robbo, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din strânsoare, Îl Împingem și-l vedem cum cade În spate, prăbușindu-se peste geamurile putrezite, Încă rezistând, dar nefiind În stare să se redreseze și Încercând să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfâșie În mâini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sânge scurgându-i-se din limba retezată din gură, pe când alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mână și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfâșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormânt sfărâmicios verde și jegos, unde În sfârșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu suntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne Întreabă cine suntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. Suntem sfâșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să recunoaștem că ar putea avea dreptate. Mă rănești și mă faci să plâng Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a fost prina ta iubire dar de fapt n-ai cunoscut-o niciodată atât de bine Eape cât ți-ai fi dorit. Îi plăcea muzica, arăta și plăcea zile lmirosea bine, purta o proteză și inima ție ăștia cândse tot sfâșia În trecut și Încă ți se mai sfâștie, dacă ești sincervandalisme cretinefață de tine, de fiecare dată când te gândești la ea.te așa ca un rahat de genul ăstaCâteodată nu poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lucru este valabil pentru sfera publicului în statele-națiune delimitate, granița între cunoscuți și necunoscuți cu privire la minciună este mult mai relativă în alte contexte. Acolo unde statul-națiune este irelevant, ca în cazul populației Navajo, sau în dezordine, ca în țările moderne sfîșiate de diviziuni etnice și religioase, tranzacțiile publice sînt guvernate de categorii înguste. În sfera vieții private, membrii familiilor și prietenii apropiați sînt uneori tratați altfel decît necunoscuții. În general, mincinoșii consideră că nu au obligația de a evita să înșele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face cel care Îl cultivă și Îl trăiește așa cum se cuvine. Tot Nichita este Însă nevoit să afirme: eu nu admir misterul, Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul faustic al occidentalului. Sfâșiat de accese acerbe de individualism, omul Înstrăinat simte că totul, lumea Întreagă, Îl neagă. Este adevărat, uneori, În clipe de adâncă reverie, până și Camus, care teoretizează omul absurd, resimte acea blândețe fără de margini a unui peisaj care Îl neagă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de nas și-l scuip cu muci cu tot, în Dumnezeul mă-sii. Ca un turbat mă voi arunca și, zgâlțind stâlpii telegrafici și rozând cu măselele din garduri și din zăbrele de fier, mă voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe ai lui, de burtă, și să mă înfășor cu mațele lui puturoase, ca să mă zmucesc în ele și să le rup"231. Aici, revoltei explicite i se suprapune o plăcere ludică (infinit mai mare decât revolta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
purtător al unei triple semnificații devalorizante (demasculinizarea, vidul și senilitatea), care transformă victima într-un adversar insignifiant, într-un învins, încă dinaintea luptei. Apoi, acumularea de performative ale agresiunii fizice extreme (să mă răpăd, îl mușc, îl scuip, să-l sfâșii etc.) sau de calificative injurioase ("porcii", "gheșeftarii", "pungașii", "fleoarțele financiare", "șantajiștii", "teroriștii", "bestiile" ), deformarea onomastică ("Chichifor Trainic"), înjurătura, amenințarea, precum și re-semnificarea polemică a funcției dialogice, prin dinamitarea pasivității lectorului ("Ai priceput, cititorule, blegule, care rabzi toate?"), sunt, deopotrivă, mărci ale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
creației lui Dumnezeu. Pe măsură ce papalitatea își scăpa din mână turma, Biserica Catolică a încercat să respingă conceptele de zero și neant cu mai multă înverșunare ca oricând, însă zero prinsese deja rădăcini. Chiar și cei mai pioși intelectuali - iezuiții - erau sfâșiați între vechile moduri aristotelice de gândire și noile filozofii, care includeau noțiunile de zero și vid, infinitate și infinit. Fiind pregătit ca iezuit, René Descartes a fost și el sfâșiat între vechi și nou. A respins neantul, însă l-a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deja rădăcini. Chiar și cei mai pioși intelectuali - iezuiții - erau sfâșiați între vechile moduri aristotelice de gândire și noile filozofii, care includeau noțiunile de zero și vid, infinitate și infinit. Fiind pregătit ca iezuit, René Descartes a fost și el sfâșiat între vechi și nou. A respins neantul, însă l-a așezat în centrul lumii sale. Născut în 1596, în sudul Franței, Descartes îl va aduce pe zero în centrul șirului numeric și va căuta dovada existenței lui Dumnezeu în neant
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vrednică de nebunia lor, osânda lor ușor de cunoscut de către toți”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 92) „Căci li s-a făcut (ereticilor) limba sabie cu două tăișuri și brici ascuțit care sfâșie sufletele și le trimite în închisoarea iadului și în prăpastia întunericului și le golește de Hristos prin învățătura lor rătăcită despre Hristos”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 98) „... gurile viclene ale ereticilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
chipul lui Foinix pentru a-l îndemna pe Menelau să salveze leșul lui Patrocles, pe care Atena-Foinix îl numește „prietenul credincios al lui Ahile“. Menelau îi răspunde că va face tot ce-i stă în puteri: moartea lui Patrocles îi sfâșiase inima. Mai târziu, când, după moartea lui Patrocles, aheii vin la Ahile cu daruri, și după tânguirea Briseidei, Ahile îi concediază pe toți în afară de atrizi, de Odiseu, Nestor, Idomeneu și, alături de ei, bătrânul Foinix. Apoi, când Ahile pornește cu trupele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]