3,396 matches
-
s-a produs minunea...ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis Iubita mea, imaginea solară s-a ros de vânturi și furtuni, o recompun, aștept minuni acum când pleci ultima oară... Sicriu-n infinit coboară, îngândurat, printre genuni, aș vrea în mine să te-aduni ca-n vremea de odinioară. Era-ntre noi ceva opus De timpul ce te proteja; Ca tine alte fete nu-s Te chem, dar tu te-ai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl puseseră pe seama căderii de la înălțime a corpului. Neavând experiență, nu mai căutaseră și celelalte semne. Se mulțumiseră cu faptul că îl găsiseră spânzurat. Așeză cu multă grijă capul bătrânului înapoi pe perna din sicriu și își lăsă mâna dreaptă pe fruntea sa, rămânând așa un moment. Acoperi apoi trupul cu pânza albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu putere. Își făcu vânt și ieși din groapă. Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omorîse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. 31. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: "Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea. 33. Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, și a zis: "Să moară Abner cum moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
dreaptă, batistele deasupra lor, toate sunt aranjate așa cum trebuie. Nu puteam să scot niciun cuvânt. Doar atât am putut; să dau din cap, afirmativ. - Zaharia, tu să ai grijă ca, imediat ce-mi dau sufletul, după așezarea mea În sicriu, să fiu dusă la capela bisericii de care aparținem fiindcă aici no să fie loc pentru toată lumea care o să vină la priveghi. Apoi să mergi la cimitir să discuți cu groparii (deja aveau un loc de veci cumpărat mai de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
zăcea În mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau Împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce să facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul- să le examinez expresia fețelor. Socrul meu avea fața roșie - fiind
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de „acasă“, expediate cu mult înaintea plecării. Au fost „predate“ în absența destinatarilor, fără preaviz, lăsate fără milă în ploaie, în fața ușii locuinței noastre provizorii, cea mai tristă dintre toate. În cele două lăzi de scândură negeluită, simple ca niște sicrie de oameni sărmani, se aflau cărți, albume cu fotografii, tablouri, câteva kelimuri și broderii vechi, porțelanuri fine de familie trecute bucată cu bucată prin „comisii muzeale“ înaintea expedierii, pentru ca nu cumva, luându-le cu noi, să păgubim patrimoniul. În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ținându-și batistele la nas. Înjurau și mi-au spus ca altădată să le zic dacă mai moare bunicul. Apoi au plecat. S-au întors pe la prânz cu un medic, doi oameni în alb, alți doi în negru și un sicriu de serviciu. L-au băgat repede pe Eberhart în ladă, au început să dezinfecteze peste tot cu niște pompe manuale, medicul le arăta pe unde să mai stropească și între timp își lua notițe. — E epidemie. Abia acum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acasă, prima oară după zece ani, dar nu l-a căutat pe nici unul dintre cei vechi. A scos-o pe fiica lui din mormântul comun, iar asta l-a costat o avere, și i-a făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort, la aproape opt metri de locul unde ar fi trebuit să se găsească peretele. Asta ar putea fi capătul sicriului. Partea inferioară, translucidă, răspândea o lumină puternică. O serie de trepte mici duceau în vârful contrafortului. Secoh porni pe una din scări și-i făcu semn lui Gosseyn să urce pe cea care se găsea de cealaltă parte. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect ca atunci când era privit cu ochii lui Ashargin. Acum, grație creierului său secund, percepea pulsația curenților care acționau mașinile invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care nu prezenta decât infime variații de intensitate. Gosseyn urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile rămase neobservate de prinț. Sicriul cuprindea numeroase elemente. Corpul era menținut de o serie de brațe și clești în formă de menghină, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens. Își dădu seama de lucrurile rămase neobservate de prinț. Sicriul cuprindea numeroase elemente. Corpul era menținut de o serie de brațe și clești în formă de menghină, ale căror destinație o ghici: păstrarea supleții mușchilor. Dacă vreodată Zeul Adormit se va trezi din lungul său somn, nu va fi anchilozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lună de inconștiență la bordul distrugătorului Y 381 907. Pielea adormitului părea sănătoasă. Trupul ferm și puternic. Cei care realizaseră condiționarea sa dispuneau de mai multe mijloace decât putea să găsească Leej la bordul distrugătorului. Gosseyn coborî și examină baza sicriului. După cum se aștepta, treptele erau mobile și panourile soclului puteau glisa. Le manevră și descoperi o mașină. Aproape imediat, realiză că ajunsese la capătul unei piste. În toate călătoriile sale, pe cele mai puternice nave ale Celui Mai Mare Imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
au minunat de această veste și și-au făcut cruce. Erau deprinși ca în fiecare an să conducă pe cineva la cimitir, dar boierul li se părea etern. Toți repetau știrea, nedumeriți. Și dacă Pandele s-ar fi sculat din sicriul enorm în care încăpuse cu greu, nu s-ar fi mirat nimeni. I s-a făcut o înmormîntare magnifică, așa cum hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în floare. Pe dedesubtul florii albă-roz au purtat opt țărani asudând trupul de plumb. Când a atins sicriul pământul din fundul gropii, zgomotul a avut o nuanță ciudată: un plescăit special, prelungit și forte, ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu un kimono de mătase albă, zăcea deja cu fața în jos pe podea, îmbrățișând un șuvoi de sânge proaspăt. Ranmaru scoase ușile unui dulap scund și le depuse peste corpul neînsuflețit al lui Nobunaga, ca și cum ar fi alcătuit un sicriu. Închizând liniștit ușa la loc, se îndepărtă de alcov. Apucă sabia cea scurtă cu care s-ar fi putut să-și facă și el seppuku, dar ochii strălucitori îi rămaseră ațintiți spre trupul fără viață al lui Nobunaga, până când camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să cheltuim atâția bani când, oricum, știa că nu mai are prea mult de trăit? Dar în definitiv, de unde putea el să știe? Mama însă voia neapărat ca tata să mai trăiască. Deși era mult mai în vârstă decât ea. Sicriul din pod al domnului Popescu Deși respingea cu un soi de încrâncenare mai toate gesturile excentrice, în mod straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul casei un sicriu gata pregătit pentru propria sa înmormântare, astfel încât să mai reducă din povara grijilor pentru cei ai casei la moartea sa. Sicriul, vălul, pernița pentru cap, prosoapele, toate cele trebuincioase nimic din toate acestea mama nu găsea că ar fi fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]