6,584 matches
-
cu o ordine democratică de factură consensualistă, ideologia ca integrare se manifestă prin prezervarea diverselor identități și interese de grup în condițiile aplicării unui principiu al cooperării sociale care se bazează pe ideea participării tuturor acestora la jocul politic. Caracterului singular al ideologiei, de regăsit în cazul democrațiilor majoritariste, i se constituie ca alternativă dezvoltarea sa plurală, în forma diferitelor ideologii ce se manifestă în cadrul cooperării specifice democrațiilor consensualiste. În ambele situații însă, conceptul de ideologie oferă atât posibilitatea înțelegerii mecanismelor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
caz, gândirea postmodernă implicit cea care se exercită asupra socialului și politicului se remarcă prin analiza critică a categoriilor modernității, încât se poate spune că, "dacă proiectul iluminist al modernității se bazează pe încrederea în posibilitatea existenței unei lumi organizate singular în jurul principiilor rațiunii universale, raționalității și adevărului, atunci postmodernitatea semnalează nu atât un sfârșit radical al erei moderne, ci mai curând o conștientizare și o recunoaștere a limitelor politice și epistemologice ale acestor principii (...)"439. Parte integrantă a cunoașterii sociale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
condamnând astfel cele mai multe dintre eforturile lor la sterilitate practică și invizibilitate publică" (Michael Freeden, "Ideology and political theory", în Journal of Political Ideologies, nr. 11 (1), februarie 2006, p. 9). 404 Idem, p. 14. 405 Ibidem. 406 Ideea îmbinării utilizării singulare și a utilizării plurale a conceptului îi permite lui Freeden să afirme că "studiul ideologiei devine studiul asupra naturii gândirii politice: cărămizile sale și mănunchiurile de înțeles cu ajutorul cărora conturează lumea politică pe care o populăm. Și un lucru pe
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
statului tampon”, rezultat prin unirea Moldovei cu Țara Românească, ca soluție la “problema orientală”. o datorită opoziției Austriei și Turciei, dar și poziției indecise a Angliei Tratatul de Pace de la Paris (18/30 martie 1956), a prevăzut doar: înlăturarea protectoratului singular al Rusiei țariste; menținerea suzeranității otomane; punerea Principatelor sub garanția colectivă a celor 7 mari puteri: Franța, Anglia, Austria, Rusia, Prusia, Sardinia, Imperiul Otoman; retrocedarea către Moldova a celor 3 județe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail, Bolgrad; consultarea populației din
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Imperiului; Austria a respins unirea Principatelor considerând-o un avertisment teribil, temându-se de consecințele sale asupra Transilvaniei și Bucovinei. -La 18/30 martie 1856 a fost semnat Tratatul de Pace de la Paris, care stabilea: o scoaterea Principatele de sub protecția singulară a Rusiei Țariste și așezarea lor sub garanția colectivă a celor 7 marilor puteri: Anglia, Franța, Austria, Prusia, Sardinia, Rusia Țaristă și Imperiul Otoman (orice măsură referitoare la români nu putea fi luată decât cu acordul tuturor puterilor garante); o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele: pe de o parte, are cu totul altă mentalitate decât toți ceilalți, pe de altă parte, comportarea lui pe câmpul de luptă este excesivă în raport cu toți ceilalți și cu atât mai mult cu sine însuși. Este excesiv de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele: pe de o parte, are cu totul altă mentalitate decât toți ceilalți, pe de altă parte, comportarea lui pe câmpul de luptă este excesivă în raport cu toți ceilalți și cu atât mai mult cu sine însuși. Este excesiv de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și la Diarus; nu simțurile noastre externe sunt afectate în mod direct de vreunul dintre acești indivizi particulari, ci puterea cognitivă care îi percepe în mod esențial este vis cogitativa sau rațio particularis: (ÎI.1.6.) Și vero apprehendatur în singulari, utputa cum video coloratum, percipio hunc hominem vel hoc animal, huiusmodi quidem apprehensio în homine fit per vim cogitativam, quae dicitur etiam rațio particularis, eo quod 39. A se vedea și ARISTOTEL, De anima (III, 425, a 29-30). est collativa
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
întoarcere a intelectului către ima ginile sensibile create de puterea cogitativa, imagini fără de care orice cunoaștere ar fi imposibilă: (ÎI.3.12.) Unde intellectus noster directe non est cognoscitivus nisi universalium. Indirecte autem, et quasi per quandam reflexionem, potest cognoscere singulare, quia, sicut șu pra dictum est, etiam postquam species intelligibiles abstraxit, non potest secundum eas actu intelligere nisi convertendo se ad phantasmata, în quibus species intelligibiles intelligit, ut dicitur în III de anima. Sic igitur ipsum universale per speciem intelligibilem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
phantasmata. Et hoc modo format hanc propositionem, Socrates est homo (S. th., I, q. 86, a. 1, co.). De aici [rezultă] că intelectul nostru nu cunoaște direct decât universalele. În schimb, indirect și printr-o anume reflecție, el poate cunoaște singularul, deoarece, așa cum s-a spus mai sus [I, q. 84, a. 7], după ce a ab stras speciile inteligibile, [intelectul] nu poate avea o înțelegere în act prin intermediul lor decât dacă se în toarce către imagini, în care înțelege speciile inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate avea o înțelegere în act prin intermediul lor decât dacă se în toarce către imagini, în care înțelege speciile inteligibile, așa cum se spune în De anima III. Așadar, în felul acesta înțelege direct, prin specia inteligibila, universalul însuși și indirect, singularele, a căror [reprezentări] sunt imaginile. În acest mod formează el propoziția: „Socrate este om“. În procesul cunoașterii speculative puterea cogitativa își exercită influență îndeplinind mai multe funcții: a direcționând atenția; a fundamentând memoria, pentru că orice percepere a individualului implică o
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
habet habitudinem ad formăm. Sicut autem omnis formă, quantum est de se, est universalis, ita habitudo ad formăm non facit cognoscere materiam nisi cognitione universali. Sic au tem considerată materia non est individuationis principium, șed secundum quod consideratur materia în singulari, quae est materia signata sub determinatis dimensionibus existens: ex hac enim formă individuatur. Unde philosophus dicit în VII Metaph., quod hominis partes sunt formă et materia ut universaliter, Socratis vero formă haec et haec materia. Unde patet quod mens nostră
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
est materia signata sub determinatis dimensionibus existens: ex hac enim formă individuatur. Unde philosophus dicit în VII Metaph., quod hominis partes sunt formă et materia ut universaliter, Socratis vero formă haec et haec materia. Unde patet quod mens nostră directe singulare cognoscere non potest; șed directe cognoscitur a nobis singulare per virtutes sensitivas, quae recipiunt formas a rebus în organo corporali: et sic recipiunt eas sub determinatis dimensio nibus, et secundum quod ducunt în cognitionem mă teriae singularis. Sicut enim formă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
enim formă individuatur. Unde philosophus dicit în VII Metaph., quod hominis partes sunt formă et materia ut universaliter, Socratis vero formă haec et haec materia. Unde patet quod mens nostră directe singulare cognoscere non potest; șed directe cognoscitur a nobis singulare per virtutes sensitivas, quae recipiunt formas a rebus în organo corporali: et sic recipiunt eas sub determinatis dimensio nibus, et secundum quod ducunt în cognitionem mă teriae singularis. Sicut enim formă universalis ducit în cognitionem materiae universalis, ita formă individualis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
per accidens singularibus se immiscet, inquantum continuatur viribus sensitivis, quae circa particularia versantur. Quae quidem continuatio est dupliciter. Uno modo inquantum motus sensitivae partis terminatur ad mentem, sicut accidit în motu qui est a rebus ad animam. Et sic mens singulare cognoscit per quamdam reflexionem, prout scilicet mens cognoscendo obiectum suum, quod est aliqua natură universalis, redit în cognitionem șui actus, et ulterius în speciem quae est șui actus principium, et ulterius în phantasma a quo species est abstractă; et sic
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
reflexionem, prout scilicet mens cognoscendo obiectum suum, quod est aliqua natură universalis, redit în cognitionem șui actus, et ulterius în speciem quae est șui actus principium, et ulterius în phantasma a quo species est abstractă; et sic aliquam cognitionem de singulari accipit. Alio modo secundum quod motus qui est ab anima ad res, incipit a mente, et procedit în partem sensitivam, prout mens regit inferiores vires. Et sic singularibus se immiscet mediante ratione particulari, quae est potentia quaedam sen sitivae partis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dividens intentiones individuales quae alio nomine dicitur cogitativa, et habet determi natum organum în corpore, scilicet mediam cellulam capitis. Universalem enim sententiam quam mens habet de operabilibus, non est possibile applicari ad particularem actum nisi per aliquam potentiam mediam apprehendentem singulare, ut sic fiat quidam syllogismus, cuius maior sit uni versalis, quae est sentenția mentis; minor autem singularis, quae est apprehensio particularis rationis; conclusio vero elecțio singularis operis, ut patet per id quod habetur III De anima (De ver., q. 10
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Dar cum orice formă este în ea însăși universală, relația cu forma nu ne face să cunoaștem materia decât prin cunoașterea universală. Dar cum materia astfel considerată nu este principiul individuației, ci [este principiul individuației] în măsura în care este considerată în [obiectul] singular, care este materia desemnată, [adică materia] care există sub dimensiuni determinate: de fapt, prin această [materie], forma este individualizata. De aceea spune filozoful în Metafizica VII că părțile omului sunt formă și materia luate în genere, pe când [părțile lui] Socrate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în Metafizica VII că părțile omului sunt formă și materia luate în genere, pe când [părțile lui] Socrate sunt această formă și această materie. De aici se vede clar că mintea noastră nu poate cunoaște sin gularele în mod direct; dar [singularul] este cunoscut de noi în mod direct prin puterile senzitive care receptează formele obiectelor în organele de simt: și în acest fel le receptează sub dimensiuni determinate, în măsura în care conduc către cunoașterea materiei singulare. Așa cum formă universală conduce către cunoașterea materiei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoaște sin gularele în mod direct; dar [singularul] este cunoscut de noi în mod direct prin puterile senzitive care receptează formele obiectelor în organele de simt: și în acest fel le receptează sub dimensiuni determinate, în măsura în care conduc către cunoașterea materiei singulare. Așa cum formă universală conduce către cunoașterea materiei în genere, la fel formă individuală conduce către cunoașterea materiei determinate, care este principiul indi viduatiei. Dar mintea este totuși unită cu singularele în mod accidental, în măsura în care se află în continuarea puterilor senzitive
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
le receptează sub dimensiuni determinate, în măsura în care conduc către cunoașterea materiei singulare. Așa cum formă universală conduce către cunoașterea materiei în genere, la fel formă individuală conduce către cunoașterea materiei determinate, care este principiul indi viduatiei. Dar mintea este totuși unită cu singularele în mod accidental, în măsura în care se află în continuarea puterilor senzitive, care sunt îndreptate către [obiectele] singulare. Această continuitate este dublă. Într-un mod, în măsura în care mișcarea părții senzitive se termină în minte, așa cum se întâmplă în cazul mișcării dinspre obiecte spre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoașterea materiei în genere, la fel formă individuală conduce către cunoașterea materiei determinate, care este principiul indi viduatiei. Dar mintea este totuși unită cu singularele în mod accidental, în măsura în care se află în continuarea puterilor senzitive, care sunt îndreptate către [obiectele] singulare. Această continuitate este dublă. Într-un mod, în măsura în care mișcarea părții senzitive se termină în minte, așa cum se întâmplă în cazul mișcării dinspre obiecte spre suflet. Și astfel mintea cunoaște singularele printr-o anumită reflecție, ca atunci cand mintea, cunoscând obiectul sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
află în continuarea puterilor senzitive, care sunt îndreptate către [obiectele] singulare. Această continuitate este dublă. Într-un mod, în măsura în care mișcarea părții senzitive se termină în minte, așa cum se întâmplă în cazul mișcării dinspre obiecte spre suflet. Și astfel mintea cunoaște singularele printr-o anumită reflecție, ca atunci cand mintea, cunoscând obiectul sau, care este natura universală, se întoarce către cunoașterea actului sau, si apoi către specia care este principiul actului sau, si apoi spre imaginea din care specia este abstrasa; și astfel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mintea, cunoscând obiectul sau, care este natura universală, se întoarce către cunoașterea actului sau, si apoi către specia care este principiul actului sau, si apoi spre imaginea din care specia este abstrasa; și astfel are loc o oarecare cunoaștere a singularelor. În alt mod, în acord cu mișcarea de la suflet spre lucruri, care începe în minte și continuă în partea sensibilă, ca atunci cand mintea conduce puterile inferioare. Și astfel singularele se unesc aici [cu mintea] prin medierea rațiunii particulare, care este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
specia este abstrasa; și astfel are loc o oarecare cunoaștere a singularelor. În alt mod, în acord cu mișcarea de la suflet spre lucruri, care începe în minte și continuă în partea sensibilă, ca atunci cand mintea conduce puterile inferioare. Și astfel singularele se unesc aici [cu mintea] prin medierea rațiunii particulare, care este o putere a părții senzitive care compune și divide intențiile indi viduale, care se mai numește și [putere] cogitativa și [care] are un organ determinat în corp, anume partea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]