4,201 matches
-
simple întâlniri între rubedenii. Când se taie porcul, când se face rachiul, sau așa, la o tacla. Ai 5 ani, bunică-tu a montat alambicul și a ieșit afară, la treburi. E iarnă, e atât de bine să stai lângă sobă, să te joci cu un băț în jăratic. Rachiul picură într-o oală - te apleci, pui gura la capătul țevii și lingi o picătură, două. Cojești un cartof copt, care-ți arde degetele, îl înmoi în sare și în unt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
credeți că mai am timp să mă uit la roți? Alaltăieri, am fost și-am cumpărat o căruță de lemne, că muream de frig cu copiii în casă. Nu vedeți că nu mai vine primăvara? S-a mai stricat și soba, fum de nu se vede om cu om, au bieții copii funingine și-n cur. În pădure, noroi, drum greu, am muncit calu’ de-am crezut că moare pân-acasă. Ieri, mi s-a-mbolnăvit nevasta. Am dus-o la spital, vino
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
a topit! LITERA ,,S’’ Se-ncovoaie; nu-i de-oțel; Toți îmi spun că n-are oase, Dar îl văd dus de cățel În oscioarele ce-s roase! L-am găsit în sac aseară, În secundă, soc și sare; Stă la sobă, chiar de-i vară; E în casă, masă, soare. În stilou o să apară Ori în susur de izvoare; Și în suflet se strecoară Pân’ la ultima suflare. Săniuța-n spate-l poartă, Peste neaua de poveste; Asta este a lui
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
răspund pe fața zgrumțuroasă a filei; asperitățile îmi deviază dulce, imprevizibil, gândurile. Acum câteva zile, parcă prevăzând întrebarea dumneavoastră referitoare la esența de lemn folosită pentru focul întreținut aproape permanent în godinul bondoc (mult mai târziu mi-am construit o sobă de teracotă imensă, cam cât acelea din sălile de așteptare de prin gări, cu o rolă spațioasă în care puneam la copt mere voluptoase, ce crăpau zemos de căldură și durere... Ă, da, oarecum prevăzător, îmi procurasem de la anticariat Cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
se numea decojitor mecanic. Lemnele tranșate în fragmente de aproximativ un metru se jupuiau, de vii, de coajă, cu acest aparat kafkian! Însă întrebarea dumneavoastră mi-a adus în memorie încă un element, netrecut în schița camerii de la Dolhasca. Lângă soba monumentală, pe partea lungă a ei, se afla o buturugă solidă, lată, folosită drept scăunel de mine... și loc sfânt pentru pisici. Parcă văd și o blană de iepure pusă pe deasupra, întru giugiulirea contactului lenevos. Nu-mi dau seama când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
lemnele musteau de umezeală, întrebuințam ciocalăii furnizați de gazdă. Pocneau ca obuzele-n poeziile de război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între ea și „masa de lucru“, în fața televizorului, iarna, se lăfăia un șezlong. Un șezlong obișnuit de grădină, care chiar era scos vara în spatele casei, sub un păr, cam la cinci metri de zidul de cărămidă goală al unei magazii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
povestiri, tranșându-le în volume de câte zece bucăți macre. Au apărut doar trei serii, în 1832, 1833, 1837. Restul, fragmentariat, rămâne în manuscrise. Avem, finisate și publicate, doar 30 de „drolatice“! Destul ca să ne desfătăm copios, lăbărțat, la gura sobei și-a iubitei ideale, cu savuroasele întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Parisului a lui Eugen Sue și Regii blestemați a lui Maurice Druon. Există și cărți pe care le-am uitat, de care îmi amintesc vag că le-am citit, despre pești, balene, albine, războiul de Independență, cum să ne construim sobă de teracotă, Alexandru Ioan Cuza, circuitul apei în natură, dacii și romanii ș.a. Ce n-ar trebui să lipsească din biblioteca unui copil? În afară de Harry Potter și de W.I.T.C.H., mai rămâne loc și pentru altceva? Din cărțile copilăriei am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nopții. Ca și ceilalți, ieșeam afumat, negru la față, cu genele pârlite, rânjind, căzând de-a rostogolul... De obicei, cam cu asta mă ocupam eu, așteptându-l pe Moș Crăciun, care, după ce fugeam în casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-aș fi bănuit că trebuie să vină Moș Crăciun. Mama mă necăjea, zicea că n-o să mai vină, că de-acum sunt prea mare, iar tata râdea pe sub mustăți. Priveam neîncrezător când la unul, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de comunicare guvernamentală instituționalizată. Pierre Mendès France, președinte al Consiliului, a înțeles deja și a utilizat, în alocuțiunile sale radiodifuzate, beneficiile apropierii de mijloacele de informare în masă, copiind astfel exemplul american dat de președintele Roosevelt, al flecărelilor la gura sobei. Intervențiile prim-miniștrilor în mass media, începînd din 1981, sînt prezentate în tabelul de mai jos, întocmit de M. Dagnaud din surse SID. Deducem de aici opțiunile diferite în privința suportului predilect și a intensității actelor de comunicare. Prim-ministru Mauroy
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
moloșag, fumul se lăsa în jos, umplea tinda de fum și mai intra și în camera de locuit. Lemne se puneau pe foc numai la sărbători. Cuptorul era locuit de femeie cu cei mai mici copii sau de către bătrâni. Lângă sobă era cotruța unde se păstrau lingurile și străchinile de lut ars, iar sub grindă culișerul pentru mestecat mămăliga, Mobilierul casei era confecționat din lemn și se compunea din laiță, masa rotundă și joasă cu trei sau patru picioare, scăunele joase
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
odăi, una era cas‘ cei mare, care se păstra curată și unde se desfășurau anumite evenimente din viața familiei, mai ales vara. în acesta odaie se ținea de obicei lada cu zestre pentru fetele de măritat. Mai târziu au apărut sobele cu plită. Posibilitățile reduse ale sătenilor nu permiteau construirea unor locuințe confortabile care să creeze condiții bune de viață familiilor ce locuiau în ele. Un mare scriitor, referindu-se la viața grea și condițiile de locuit ale țăranului spunea: casa
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Cine ar fi crezut cu 50-60 de ani în urmă că țăranul din Vatra sau din Alba va putea citi ziarul chiar în ziua în care apare la București? Cine ar fi crezut că se vor face case încăpătoare, cu sobe de teracotă și unele chiar cu centrală proprie de încălzire, cu baie și cu mobilă în toate camerele? Cine ar fi crezut că drumurile vor fi pietruite și luminate noaptea mai ceva ca la oraș? Cine ar fi crezut că
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu chingi pe țăruși înfipți în pământ și acoperită cu o rogojină. Aceasta era folosită ca pat pentru dormit pentru unii membrii ai familiei, căci alți membrii dormeau pe cuptor și alții pe renumita vatră de pământ ce era lângă sobă. Această laiță servea ziua ca scaun pentru musafiri și ca loc pe care se ținea lada de zestre. în mijlocul casei era măsuța mică și rotundă, înaltă de 35-45 cm pe care se așezau: strachina cu borș, mămăliga, lingurile de lemn
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
bejenar, fugar, refugiat, pribeag. Bez(slav) - fără. Birnic - persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Biv - fost. Biv vel vornic-fost mare vornic. Brat(slav) - frate. Cahlă deschizătură prin care iese fumul la casele țărănești, coșul de pe pod al sobelor. Catagrafie - recensământ, inventar. Căldărar meșteșugar care repară căldările și alte vase de aramă. Cămătar - persoană care împrumută bani pe camătă(dobândă). Cătun - grup de așezări omenești care au un număr mai mic de locuitori decât un sat. Ceașnic paharnic, care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
poem al volumului, Casa natală de Bruno K. Öijer ("mă întorc uneori / la acea casă părăsită / pentru a-mi rememora viața / și de fiecare dată / tapetul atârnă sfâșiat / încă un pătrat e eliminat și strivit / ziare pline de funingine / în jurul sobei de teracotă / dușumeaua din plută coșcovită de umezeală / și totul e dispărut de acolo..."), de departe zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
schimbau câteva vorbe, apoi se despărțeau și totul intra în normal, uitau unul de altul. Rudele îi spuneau, pe drept: Ai copii, să aibă grijă de tine! Mai rău era iarna, trebuia să care lemne, să-și facă focul în sobă, să meargă la magazin. Când era alunecuș se temea să nu cadă să-și rupă piciorul, maică-sa așa pățise, alunecase pe gheață în stradă, piciorul i s-a rupt din șold. După ce a zăcut o lună la pat, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ori în avion. Numai în zbor mă visez, survolând cerul înalt, se lamenta încercând să se liniștească. Se ridica din pat, se așeza la marginea lui, rămânea cu capul aplecat și se gândea. Își lua papucii în picioare, pornea spre sobă. Fie că era caldă sau nu, își aprindea o țigară, deschidea portița ei, trăgea primul fum în piept. După un timp gândurile se limpezeau, ochii se măreau, noaptea se destrăma. Obiectele din jur căpătau contururi precise. De pereți atârnau poze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
are nevoie de antenă. N-am încredere în cele de-acum, răspundea fostul aviator. Înainte se făceau lucruri trainice. Nu renunț, m-am obișnuit cu el. Și asculta știri, muzică de la aparatul cel vechi. Noaptea nu asculta radioul, vorbea cu soba. Un obicei din tinerețe. Deschidea portița, își aprindea țigara, sufla fumul pe gură în gura sobei și medita la viața lui. De un timp, prezentul îl apăsa ca o povară grea, deși amintirile veneau troiene nesfârșite în urma sa. Toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
făceau lucruri trainice. Nu renunț, m-am obișnuit cu el. Și asculta știri, muzică de la aparatul cel vechi. Noaptea nu asculta radioul, vorbea cu soba. Un obicei din tinerețe. Deschidea portița, își aprindea țigara, sufla fumul pe gură în gura sobei și medita la viața lui. De un timp, prezentul îl apăsa ca o povară grea, deși amintirile veneau troiene nesfârșite în urma sa. Toată viața n-a făcut decât să zboare, trebuia să plece în misiune, pleca, nu ezita. Verifica motorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
marș înălțător. Un marș de pe vremuri, își spunea. O muzică ce se urcă la suflet. Aș vrea să dorm legănat de marșuri, ca un răpăit de ploaie pe tabla casei. Astfel, se simțea în siguranță pe pământ, în casă, lângă soba cu portița deschisă. Înălțimile, cerul, nu-l mai chemau. Războiul se sfârșise, avioanele zburau în alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se părea mai grandioasă decât un zbor cu avionul deasupra norilor, deși zborul e o nestinsă năzuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sacru-profan pentru a explica necesitatea întoarcerii la condiția de țăran. în volumul I, Preda insistă asupra descrierii altor case decât cea a Moromeților pentru a se particulariza tendințele acestei lumi redate prin simboluri perene ale satului: ograda, prispa, tinda, vatra sobei. Iată cum este descrisă casa lui Tudor Bălosu: Spre deosebire de aceasta: Iar Casa, care în mod tradițional românesc este înconjurată de "curte”, "ogradă” sau "bătătură”, considerată ca un "val” de protecție în calea "iscoditorilor” de tot felul, este văzută și ca
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
total suntem peste o sută, nu știu numărul exact, unii mai vin, alții mai pleacă, suntem aproape de frontiera Italiei. În lagăr nu avem mare lucru, dar ne-am făcut bordeie de pământ iar din cutiile metalice de biscuiți, am improvizat sobe, lemne avem cât lumea, suntem doar în pădure, iar alimente ne aduc englezii în fiecare săptămână, la fel și lucruri groase de îmbrăcat, căci majoritatea eram cam dezbrăcați când am sosit și, uitându-se pe sub sprâncene la mine, într-un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit și în trei ore, poate chiar mai puțin, totul era gata, mai mult, aveam focul aprins în soba improvizată. Între timp mi s-a adus și mie îmbrăcămintea, totul era nou și cel care alesese, nimeri bine talia mea. În ce privește mâncarea, m-a asigurat că voi primi tot ce-mi trebuie ca și toți ceilalți, alimentele fiind aduse
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]