6,398 matches
-
ca discernământul să fie considerat un criteriu „de competență” mintală, o facultate cheie a echilibrului moral, determinată de raționalitatea cunoașterii umane. Bazat de distincția Înnăscută dintre bine și rău, ca un adevărat simț moral determinat, discernământul se construiește permanent prin socializarea cunoașterii. Ca facultate umană inalienabilă și ca judecată inevitabilă de evaluare a comportamentului, discernământul a devenit un criteriu de evaluare științifică a capacității de a discrimina Între corect și incoret, licit și ilicit, legal și ilegal, etc. evocându-se astfel
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
problemă socială și un fenomen complex, rezultate din interacțiunea unor cauze sociale și individuale și a unor condiții favorizante, dar care au fost ignorate sau chiar negate uneori de către factorii cu funcții de răspundere în domeniul aplicării legislației sau al socializarii morale a tineretului. Realizarea unor cercetări știintifice valide privind etiologia delincvenței juvenile din perioada regimului totalitar a fost sensibil diminuată datorită existenței a două impedimente de natură ideologică, care țineau de natura regimului politic de atunci: “secretizarea” absolută a datelor
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
și sociale dintre diverși factori interni (care țin de personalitatea tânărului) și externi (de natura economică, socială, culturală), care concură la configurarea ”carierei” delincvente a unor adolescenți și tineri. Asemenea factori cu implicație în ”criminogena” mai puternică erau reprezentați de: socializarea discordantă sau chiar ”negativă” realizată în anumite familii din care au provenit minorii delincvenți, caracterizată de conflicte grave și repetate între părinți și între părinți și copii, lipsa de afectivitate și comunicare, abandon familial și consum frecvent de alcool; eșecul
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
educativ, model de autoritate); influența formativă a școlii (evidențiată de rezultatele obținute în munca educativă, performanțele școlare ale tinerilor, tipurile specifice de control exercitate de către factorii educativi, natura și intensitatea unor acte predelincvente comise în școală și în afara ei); rolul socializării profesionale exercitate de către grupul profesional: efecte exercitate de către grupul de apartenență (prieteni, colegi, „gașcă”) și modalități de petrecere a timpului liber. Aceste variabile au fost grupate și ierarhizate în funcție de trei niveluri explicative intermediare: nivelul situației social-economice și culturale a tânărului
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
și modalități de petrecere a timpului liber. Aceste variabile au fost grupate și ierarhizate în funcție de trei niveluri explicative intermediare: nivelul situației social-economice și culturale a tânărului deviant și a familiei acestuia; nivelul de interdependență a disfuncțiilor activităților educative și eșecurilor socializării; nivelul de intensitate și forma abaterilor de la normele de conviețuire socială și a actelor de încălcare a legii de către minori și tineri. Dintre factorii sociali cu influențe criminogene, modelul evidențiază ca fiind mai importanți: eșecul socializării sau socializarea discordantă și
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
activităților educative și eșecurilor socializării; nivelul de intensitate și forma abaterilor de la normele de conviețuire socială și a actelor de încălcare a legii de către minori și tineri. Dintre factorii sociali cu influențe criminogene, modelul evidențiază ca fiind mai importanți: eșecul socializării sau socializarea discordantă și negativă în familie; gradul scăzut de pregătire și adaptare școlară (eșec, abandon școlar); nivelul scăzut de integrare profesională sau integrarea profesională „negativă” (absenteism, indisciplină, fluctuație potențială) Conform datelor publicate de Poliția Română, statistica delincvenței juvenile după
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
și eșecurilor socializării; nivelul de intensitate și forma abaterilor de la normele de conviețuire socială și a actelor de încălcare a legii de către minori și tineri. Dintre factorii sociali cu influențe criminogene, modelul evidențiază ca fiind mai importanți: eșecul socializării sau socializarea discordantă și negativă în familie; gradul scăzut de pregătire și adaptare școlară (eșec, abandon școlar); nivelul scăzut de integrare profesională sau integrarea profesională „negativă” (absenteism, indisciplină, fluctuație potențială) Conform datelor publicate de Poliția Română, statistica delincvenței juvenile după anul 1989
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
o tipologie a diverselor comportamente delincvente juvenile: minori cu comportamente delincvente ocazionale, accidentale și nestructurate, care comit delicte cu un grad redus de periculozitate socială. De regulă, această categorie provine din familii legal constituite, dar în care există deficiențe de socializare, motiv pentru care minorii fug de acasă și de la școală, intrand sub influența unor anturaje nefaste, în compania cărora încep să comită acte deviante și delincvente. Pentru mulți dintre acești minori, comportamentul lor deviant nu reprezintă altceva decat forma de
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
minori cu comportamente delincvente recurente și reiterative, care comit fapte penale cu o deosebită periculozitate socială, concretizate în delicte de omor, vătămări corporale, violuri și tâlhării, consum și trafic de stupefiante. De regulă, acești minori provin din acele medii de ”socializare negativă“, medii ”marginale” sau chiar ”patogene“, unde sunt socializați și ”învățați ”într-un spirit contestatar, agresiv și violent și unde ”dobândesc“, înca de timpuriu, atitudini, tehnici și ”opțiuni” delincvente și criminale. De multe ori, autorii unor asemenea delicte sunt organizați
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
orientată pentru ca individul să se integreze și să poată rezista în fața presiunii exercitate asupra lui de psihotraumatismele sociale, dublată de capacitatea acestuia de a rezista la tensiunile impuse de legăturile sociale. În felul acesta, autorul menționat consideră că procesul de socializare reprezintă achiziția aptitudinii de a putea efectua eforturile de adaptare socială continuă, pentru a-și însuși și menține rolurile sociale dobândite. Cu toate acestea s-a constatat faptul că pentru un individ normal este imposibil să se poată adapta la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viață” ale individului, pe când în cazul dezvoltărilor anormale, factorul decisiv îl reprezintă terenul psiho-biologic constituțional ai acestuia sau o anumită „dispoziție” înnăscută care îi este specifică. Jenkins afirmă, referitor la „teren”, că „fiecare om se naște psihopat, dar prin educație, socializare și autodisciplină se transformă în homo domesticus”. Factorii normativi represiv-modelatori, școlar-educați anali, socio-culturali și moral-religioși, au un rol foarte important în procesul de formare al personalității individului, în „socializarea” acestuia, contribuind astfel la formarea stării sale de sănătate mintală, condiție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la „teren”, că „fiecare om se naște psihopat, dar prin educație, socializare și autodisciplină se transformă în homo domesticus”. Factorii normativi represiv-modelatori, școlar-educați anali, socio-culturali și moral-religioși, au un rol foarte important în procesul de formare al personalității individului, în „socializarea” acestuia, contribuind astfel la formarea stării sale de sănătate mintală, condiție a echilibrului psihic intern, dar și a adaptării și integrării sociale externe a acestuia. În geneza dezvoltărilor anormale se notează existența în istoria psiho-biografică a individului respectiv situații psihotraumatizante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
condiționării sociale Lumea actuală se caracterizează printr-o creștere a condiționării sociale asupra vieții individuale. Manifestările vieții colective sunt tot mai numeroase, mai diverse, mai imperioase amenințând și acaparând în totalitate viața personală (A. Barrère). Asistăm la un fenomen de socializare rapidă, progresivă, globală, cu repercusiuni multiple asupra instituțiilor sociale, asupra vieții individuale, a modului de a gândi și a conduitelor umane, manifestat prin următoarele: centralizare, impenetrabilitate și rigiditatea regulilor impuse de puterea politică, absența responsabilității, dependența de servicii, lipsa de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sociale, cultura omenirii); disciplinele exemplare (arta, muzica, teatrul, literatura); disciplinele „problemelor morale” (problemele sociale). Această bizară categorisire era considerată „democratică”, întrucât „cunoașterea” era restructurată în acord cu structura motivațională a intereselor cognitive ale elevului aflat în proces de formare și socializare. O tentativă și mai îndrăzneață i-a aparținut, în același an, lui Philip Phenix. Lucrarea sa Realms of Meaning (1964) abandona total tradițiile eficientismului și ambițiile pozitiviste ale teoriei curriculumului 8. El propunea o „nouă filosofie a educației” care anticipa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
industriale. Actualmente există o civilizație postindustrială (tehnotronică, informațională) ce reînvie aspirația pentru unificare a lumii. Temeiurile sunt mai importante și mai multe astăzi decât altădată. De ce? Economia este deja globalizată, iar progresul mijloacelor de comunicare în masă a favorizat enorm socializarea planetară. Experimentul unificării europene pare a avea succes și ar putea fi dat ca exemplu. S-a realizat relativ ușor unificarea economico-financiară, s-au desființat fără probleme granițele geografice și se derulează, relativ bine, unificarea educațională; constituie încă o mare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inert și informal curriculum al familiei, grupului de persoane-model, vecinilor, organizațiilor ecleziastice, profesiilor, mass-media și al altor forțe socializante care „educă” în noi tot ceea ce considerăm că ne definește 218. Am putea asimila această accepțiune cu „învățarea socială” (Bandura) și „socializarea” - domenii de preocupare ale psihologiei sociale și pedagogiei sociale. Leslie Owen Wilson are în vedere însă un proces de formare oarecum programat implicit. Folclorul pedagogic românesc desemnează plastic faptul că e vorba despre „școli de formare”: „școala celor șapte ani
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de apartenență, real sau simbolic, expunerea la influențe diverse, grupul primar (familia, prietenii), grupurile profesionale și instituțiile statului. Modalitățile prin care se construiește identitatea socială sunt numeroase. Cum am spus deja, începe cu grupul care joacă rol de catalizator, provoacă socializarea primară și identificarea cu un anumit tip de valori. Este primul pas spre asimilarea culturii și credințelor pe care grupul (grupurile) și comunitatea mai largă le împărtășesc. Afirmându-și apartenența la aceste valori, individul își organizează propria coerență, se distanțează
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
limbaj, însușindu-și sistemul normativ al organizației sau organizațiilor pe care o/le frecventează, actorul social se deprinde să reacționeze într-un anumit registru, judecând situațiile și oamenii după modelul în care s-a obișnuit să judece și să acționeze. Socializarea sa și întregul proces de învățare socială pe care îl parcurge ulterior poartă amprenta realității normative cu care s-a obișnuit; prin raționalizare, aceasta devine o realitate obiectivă. Fiind singura pe care o cunoaște și în care s-a învățat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cinci etape, cinci instanțe până la obținerea unei autonomii negociate cu alți actori sociali. Prima este etapa eului trăit: individul caută contacte, dorește afiliere și securitate, manifestă empatie emoțională cu ceilalți. A doua este etapa eului public și e legată de socializare, manifestându-se prin conformarea la normele interne ale grupului (adesea obținută prin recompense și pedepse). Eul colectiv se afirmă prin sentimentul de apartenență, prin efortul cognitiv de internalizare a normelor grupului și distanțarea de alții, prin afirmarea spiritului de „Noi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a fost satisfăcută și aceasta fără întârziere: s-a construit un nou spațiu public, funcționând după noi reguli, cu o rețea de organizații adecvate, cu noi coduri de conduită și norme sociale și profesionale, s-au creat noi ceremoniale de socializare și de integrare socială. În sfârșit, nici un segment de populație nu a fost neglijat, tinerii și vârstnicii au fost supuși deopotrivă procesului de impregnare. Practicile noi instituite, repetate cu obstinație, au consolidat apoi noua învățătură, au produs întăriri, au creat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sistem de idei și credințe, norme și obiceiuri ce constituie anturajul social și cultural în care evoluează individul și care se transmite prin educație și limbaj. Contextul furnizează cadre de referință, imagini de marcă, modele comportamentale și practici cotidiene, asigurând socializarea și integrarea socială a individului. Oamenii și grupurile umane se diferențiază după mediul cultural frecventat și practicile comportamentale în care s-au dezvoltat. Limba, riturile și culturile, tradițiile, vestimentația, habitatul, tipurile de relații interpersonale formează împreună un cadru social-cultural specific
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar originară din Cehia - spune explicit: reprezentările sociale se formează, se mențin și evoluează într-un context sociocultural și istoric, de-a lungul unei lungi perioade. Ele se transmit de la o generație la alta, pe căi variate, fie informale (ca socializarea, practicile cotidiene, memoria colectivă, comportamentele individuale și interacțiunile lor sau comunicarea simbolică), fie instituționale (ca limba, educația, sistemele legale). Reprezentările sociale își au deci rădăcinile în taxonomii comune, în categorizări sau diferite themata. Cercetările invocate de Markova probează modul în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului - bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor -, pentru individ deci, un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, „slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și marginalizați. Simbol al crizei și dezechilibrului, coada poate fi și un factor de reglaj, imprimând compromisul sau demisia ca mijloace de echilibrare. Ca „specific noțional”, coada românească aduce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de obiecte cunoscute, de un context, de un mod de producție. „Obiectele” care determină formarea cognițiilor pot fi alți subiecți sociali, grupurile, individul însuși, socialmente situat (Hass și Jodelet, 1999). Individul care cunoaște este supus unor diverse influențe sociale, prin socializare, inserție socială sau distribuirea unei identități sociale. Informația cu care este alimentat subiectul social nu este obiectivă, neutră, logică, tehnică, „rațională”, ci atinsă de zvonuri, credințe, ideologii, practici magice furnizate de contextul social (Guimelli, 1999). Selectarea stimulilor, obiectivelor, evenimentelor cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca o grilă de lectură dependentă de condițiile istorice, de normele și valorile dominante. Această realitate este depozitată în memoria socială și determină apoi formarea unor reprezentări sociale specifice locului, contextului. Personalitatea umană se „construiește social”, se dezvoltă ideologic prin socializare și internalizare, suportă presiunile ideologicului. Societatea produce „percepții fundamentale” (utilizăm aici formula lui Diderot), iar indivizii, prin relațiile ce le stabilesc între ei, prin schimbul de idei și prin mecanismele de transmisie socială, fac ca amintirile să fie împărtășite și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]