12,660 matches
-
în evidență explicit caracterul lor particular, valabilitatea lor contextuală, sugerând în schimb, adesea, că ele au o valabilitate universală. O concluzie se impune aici: sociologia, spre deosebire de multe alte științe, are un puternic caracter național. Sociologia românească nu este doar o sociologie elaborată în România, ci, totodată, și o sociologie a societății românești. Modelele explicative teoretice și modelele explicative empiricetc "Modelele explicative teoretice și modelele explicative empirice" Dezvoltarea cercetărilor empirice a adus o nouă problemă: distincția dintre modelele explicative teoretice și modelele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contextuală, sugerând în schimb, adesea, că ele au o valabilitate universală. O concluzie se impune aici: sociologia, spre deosebire de multe alte științe, are un puternic caracter național. Sociologia românească nu este doar o sociologie elaborată în România, ci, totodată, și o sociologie a societății românești. Modelele explicative teoretice și modelele explicative empiricetc "Modelele explicative teoretice și modelele explicative empirice" Dezvoltarea cercetărilor empirice a adus o nouă problemă: distincția dintre modelele explicative teoretice și modelele explicative empirice. Ultimele 4-5 decenii au fost dominate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
românești. Modelele explicative teoretice și modelele explicative empiricetc "Modelele explicative teoretice și modelele explicative empirice" Dezvoltarea cercetărilor empirice a adus o nouă problemă: distincția dintre modelele explicative teoretice și modelele explicative empirice. Ultimele 4-5 decenii au fost dominate în evoluția sociologiei de eforturile de operaționalizare a conceptelor teoretice, de asediere a acestora cu proceduri de identificare empirică. În ciuda acumulărilor spectaculoase, multe dintre variabilele teoretice ale teoriilor sociologice rămân doar parțial operaționalizabile, iar altele deloc. Hubert Blalock (1969) sugerează termenul de teorie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fără încetare propria existență. Omul este o „fabrică” de sisteme orientate finalist. El însuși este un asemenea sistem. Își face și reface în permanență viața. „De ce”-ul la care orice explicație științifică aspiră să răspunsă are o altă rezonanță în sociologie decât în științele naturii. De ce cad corpurile? De ce există munți și mări? La aceste întrebări, un răspuns cauzal este firesc. O configurație de fenomene naturale produce respectivul fenomen. Fenomenele sociale nu se produc însă precum cele naturale. Ele sunt artefacte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a inspirat încă de la început din această caracteristică. Schema finalistă, în fundamentele sale, o găsim în cunoașterea comună și filosofică tradițională, cu o clară referire nu atât la organismul biologic, cât la realitatea socială și umană. Analizele schemei funcționale din sociologie pornesc de cele mai multe ori de la, și se opresc la una sau mai multe dintre formele sale particulare: a lui Parsons sau Merton, Malinowski sau Radcliffe-Brown. Pentru unii sociologi, „funcționalismul” a devenit chiar un termen peiorativ, identificat cel mai adesea cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că oportunitatea în funcționarea sistemelor sociale trebuie determinată tocmai în raport cu acest spațiu funcțional complex, prin considerarea atât a consecințelor funcționale finale, cât și a celor laterale pentru respectivul element (Zamfir, 1972). Posibilul acțional. Diferitele modele de analiză funcțională formulate în sociologie suferă de o incompletitudine gravă. Ele iau în considerare în explicarea unui fenomen doar cerințele funcționale care îi modelează existența. Pentru a înțelege însă de ce un anumit element și nu altul a fost constituit este necesar să luăm în considerare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este mai puternic, determinând orientarea fundamentală a acestuia. Problema empiricității cerințelor funcționale. Cerința funcțională reprezintă punctul cel mai fragil al schemei funcționale. Ea se referă la un fenomen cu caracteristici cu totul aparte în raport cu alte fenomene de care se ocupă sociologia. Cerința funcțională nu este o stare ușor observabilă cu ajutorul instrumentelor cunoașterii comune. Ea este o stare funcțională. Se referă la o „lipsă”, la ceva ce este necesar sau dezirabil pentru buna funcționare a unui sistem. În această calitate, cerința funcțională
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca nespecifică științelor social-umane. Există însă specialiști care pun sub semnul întrebării justificarea explicației funcționale. Raymond Boudon (1971) face o asemenea opțiune netă în favoarea cauzalității. Pentru el, termenul de funcție este echivoc, produs al unei epistemologii spontane, recomandând în consecință sociologiei să-l evite. • Sunt explicații complementare. O asemenea poziție o găsim formulată cu claritate de către Émile Durkheim (1974). El separă net explicația cauzală de cea funcțională. Explicația cauzală este esențială. Ea ne ajută să înțelegem de ce fenomenele sunt așa cum sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de vedere pare greu de contestat. Schema funcțională poate fi interpretată ca un caz particular sau un compus al schemei cauzale. El nurezolvă însă problema relației dintre cele două scheme pentru simplul motiv că cele mai multe enunțuri cauzale cu care lucrează sociologia sunt nonfuncționale. Cauza invocată nu se referă, de regulă, la consecințele unui element pentru un sistem. Problema reapare deci într-o nouă formulare: care este raportul dintre enunțurile cauzale nonfuncționale și enunțurile funcționale care, eventual, ar putea fi interpretate ca
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acțiunii umane: este o cauzalitate a acesteia. Dacă îndemnul durkheimist de a trata faptele sociale ca fapte „pozitive”, similare cu cele naturale, și de a le explica prin alte fapte sociale a deschis larg perspective analizei de tip științific în sociologie, el conține însă și o simplificare, a cărei neretușare poate avea consecințe negative substanțiale: punerea între paranteze a subiectului activ, a omului și a colectivității. Ea produce totodată o alienare de perspectiva naturală a omului, care este de tip acționalist
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemului - efectul) unei cutii negre (sistemul) fără a face vreo presupoziție asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul ei. Formularea unei legi cu privire la relația dintre intrări și ieșiri este posibilă doar în condițiile în care se presupune constanța cutiei negre. În sociologie însă, o asemenea presupoziție nu este în mod necesar adecvată. Sistemele sociale variază în mod semnificativ și, odată cu ele, și relația dintre intrările și ieșirile lor. De aici și fragilitatea funciară a legilor cauzale în sociologie. Neluarea în considerare a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constanța cutiei negre. În sociologie însă, o asemenea presupoziție nu este în mod necesar adecvată. Sistemele sociale variază în mod semnificativ și, odată cu ele, și relația dintre intrările și ieșirile lor. De aici și fragilitatea funciară a legilor cauzale în sociologie. Neluarea în considerare a variației interne a sistemelor sociale produce frecvent eroarea extrapolării comportamentului unor sisteme la toate celelalte sisteme sociale. Să revenim la legea amenințare/coeziune internă a sistemelor sociale. Relația dintre amenințarea exterioară și comportamentul creșterii coeziunii interioare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de cele mai multe ori mai multe soluții posibile alternative. Aceste soluții sunt echivalente funcțional, însă doar calitativ, în sensul că îndeplinesc aceeași funcție, dar nu și cantitativ. Alternativele funcționale satisfac în grade diferite cerința funcțională în raport cu care ele sunt calitativ echivalente. Sociologia a început să fie pusă tot mai frecvent în fața necesității de a analiza mărimea contribuției funcționale a diferitelor elemente. Acestui aspect îi este dedicat capitolul de față. Multă vreme sociologia, lucru valabil și pentru celelalte științe sociale, a evitat ideea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grade diferite cerința funcțională în raport cu care ele sunt calitativ echivalente. Sociologia a început să fie pusă tot mai frecvent în fața necesității de a analiza mărimea contribuției funcționale a diferitelor elemente. Acestui aspect îi este dedicat capitolul de față. Multă vreme sociologia, lucru valabil și pentru celelalte științe sociale, a evitat ideea de alternativă. Filosofia istoriei a început să cocheteze, destul de timid de altfel, cu conceptul de alternativă istorică, definit ca un curs de evenimente care ar fi putut (sau ar putea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vremi avea nevoie. În măsura în care însă dinamica socială devine tot mai conștientă, soluțiile alternative sunt mai sistematic investigate, selectarea uneia sau alteia tinzând să devină obiectul unei decizii colective. Pentru aceasta, determinarea diferențelor cantitative între soluțiile alternative devine o problemă crucială. Sociologia însăși tinde să devină tot mai mult, dintr-o disciplină explicativă, o disciplină constructivă, o „inginerie socială”. În această calitate, ea nu se mai poate mulțumi cu constatarea că o soluție oarecare „funcționează”, contribuie la satisfacerea unei cerințe funcționale, realizează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a desemna măsura sau gradul funcționării unui element (soluții) există în diferite discipline (economie, inginerie), dar și în limbajul comun mai mulți termeni: eficacitate, eficiență, cost, beneficiu. Fiecare disciplină i-a dezvoltat în contextul său specific. Datorită preocupărilor recente ale sociologiei pentru acest aspect, nu există încă aici opțiuni conceptuale suficient de cristalizate. Definirea acestor concepte propusă aici trebuie luată, în consecință, mai mult ca o opțiune personală care s-ar putea să nu coincidă cu cea care se va cristaliza
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
După cum se poate observa, analizele de eficacitate au o structură similară cu analizele cauzale, ele pornind însă de la fenomenele cauză (soluțiile alternative) și căutând să identifice efectele (diferitele tipuri de performanțe, consecințele funcționale ale respectivelor alternative). Analiza eficacității ridică pentru sociologie, în prezent, o mulțime de dificultăți. În principal, ele sunt următoarele; • Determinarea cantitativă a funcțiilor. Cele mai multe studii se mărginesc să demonstreze teoretic că un element oarecare are o anumită funcție, satisface o anumită cerință funcțională. Uneori se determină chiar empiric
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cazuri în care sistemele reale (persoane sau sisteme sociale) fac în mod efectiv, în procesul alegerii, calcule complexe de eficacitate, la nivelul și cu instrumentele cunoașterii lor comune, practice și, de aici, o metodologie specifică utilizată tot mai mult în sociologie în investigarea problemelor de eficacitate: în loc de a face un calcul al beneficiului funcțional total pe baza unei analize integral științifice, deocamdată imposibil de realizat în cele mai multe cazuri, se utilizează într-un mod sistematic și educat capacitatea naturală de estimare a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timpului liber, urâțirea mediului natural, încălcarea demnității, unilateralizarea vieții, inducerea de tensiuni și conflicte. În vederea perfecționării organizării sociale, problema costurilor devine tot mai importantă. Creșterea în complexitate a vieții sociale sporește cerințele de resurse atât economice, cât și noneconomice. Pentru sociologie este important de determinat tipul de resurse necesare diferitelor sisteme, gradul lor de raritate/abundență, de solicitare. Interdependența activităților sociale se manifestă nu numai prin influențele directe ale unora asupra altora, ci și prin competiția lor pentru resursele comune, prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin generarea de noi resurse. Ideea de cost pune deci în evidență un aspect distinct de cel al eficacității funcționale care trebuie adăugat la acesta din urmă. Eficiențatc " Eficiența" Eficiența este un al treilea concept tot mai mult utilizat în sociologie pentru a estima gradul de adecvare a unui element sau sistem. El a fost elaborat pe larg în tehnologie și economie, dar îl găsim utilizat, de asemenea, și în limbajul comun referitor la orice activitate umană (Katz și Kahn, 1966
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
consumul cel mai mic de resurse, de efort. O gospodină este eficientă atunci când realizează (cât mai bine, evident) treburile gospodăriei, într-un timp și cu un efort cât mai mic. Un muncitor este eficient când lucrează bine și repede. Pentru sociologie, acest ultim sens din limbajul comun mi se pare cel mai potrivit. În consecință, prin eficiență voi înțelege raportul dintre eficacitate și cost. Eficiența este deci direct proporțională cu eficacitatea unui element sau a unui sistem și invers proporțională cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcționării acestuia. Conceptul de energie utilizat în tehnică, dincolo de semnificația sa strict fizică, devine o metaforă neoperațională pentru sistemele sociale. Valoarea economică reprezintă pentru economie singura resursă a activităților economice. Ea este însă pentru activitățile sociale doar una dintre resurse. Sociologia trebuie deci să utilizeze un concept mai general, cel de resurse, care poate varia de la sistem la sistem și pe care trebuie să-l raporteze la efectul social al activității. Conceptul de eficiență, în sensul definit aici, este unul sintetic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
divorțuri, moravuri, delincvență, locuri de muncă. Nivelul de dezvoltare economică reprezintă, de asemenea, un puternic factor structural care trebuie luat în considerare în explicarea, practic, a tuturor fenomenelor sociale: mod de viață, participare la cultură, stratificare socială, sistem politic etc. Sociologia marxistă a explorat pe larg tipul de proprietate asupra mijloacelor de producție ca factor structural important în explicarea unui mare număr de fenomene sociale. De multe ori, ideea de factor structural nu se referă la un parametru al vieții sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
creștere zero”: înghețarea principalelor procese de creștere ale lumii la nivelurile atinse în acel moment. Kunstadter, Buhler, Stepheand și Wrtoff au încercat să răspundă, prin simularea pe calculator, la una dintre cele mai vechi întrebări pe care a moștenit-o sociologia de la gândirea filosofico-etică: de ce normele pe care le formulează o colectivitate nu sunt respectate decât parțial în comportamentul membrilor acesteia? (Johnson, 1978). Ei au selectat pentru analiză normele care guvernează alegerea partenerului pentru căsătorie. Antropologii au constatat că regulile de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alta, având un mod de organizare. El are deci mereu o anumită structură. Analiza trebuie însă să ia în considerare că aceasta este de multe ori doar una dintre structurile alternative posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]