6,537 matches
-
sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători“, îi laudă în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în ceata asta un bătrân, două haite vechi și cinci lupani. Ca să nu-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vine un urs din hochstand și totdeauna întârzie Culi, pe o potecă, unde totdeauna se adună o ceață lăptoasă! Ce-i și cu aceste muieri! Toate-s la fel - fie bătrâne, fie tinere. Își au ele vorbele lor anumite și socotelile lor viclene. Acum, când o vede pe soacră umblând întruna de la fereastră la vatră și de la vatră la fereastră - ce-o fi spunând cealaltă, care stă bolnavă de douăsprezece zile în pat? Cealaltă, Ana, care stă de douăsprezece zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea din potrivă; însă Vidra cunoaște mai bine socoteala drumului. I-a luat urma, a ajuns până la el și acuma îl tot duce înainte. În pădure, noaptea e o înșelare; iar negura două înșelări. Merge destul de repede, lăsându-se condus. Bucuria care i-a venit pe neașteptate îl părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avut a trece. Ar fi bine, poate, să-l legați; dar vă rog frumos să vă fie milă de dânsul, alt fecior n-am; în el mi-i toată puterea. Oamenii nu mai aveau nevoie nici să-l ferece. După socoteala lui badea Toma, ieșise dintr-însul ca la trei litre de venin verde. Minune și mirare mare era, cât nici doftorii n-au aflat și n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nana Floarea oftă: —Bine, Culi. El veni ca să-i sărute mâna. Ea l-a lăsat; nu era încă vremea. Ursul care i se părea că e al lui ieșea în acea poiană, căutând nu știu ce. Poate căuta pe dracu, își făcea socoteală Culi, cu oarecare bucurie ascunsă; ori își aduce aminte că aici se pune carne de cal la păstrare în clenciuri, sub podina pătulului; ori se plimbă el așa, de plăcere, fiind dintr-o sămânță domnească; ori se îndestulează cu smeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
undița în gârlă, cu câștig. Este pește acolo, sodom; dacă vei avea noroc, poți prinde și pe împăratu crapilor. Mă mulțămesc și cu crapi de rând, Ștefan Gâdea. Se poate și să nu prind nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între care, într-un târziu, s-a arătat și o lună de foaie de cositor, tăiată într-o margine cu foarfeca. Observația cu „foarfeca“ o făcuse uncheșul, mormăind singur. S-o fi jucat cu ea frun copil... își făcea el socoteală. În liniște, dădea glas adânc boul-bălții. — Ce spui tu? întrebă pescarul. Spui bine? Spune bine, își îndreaptă el spre mine glasul. Zice că mâine prinzi crap. Am adormit brusc; am revăzut într-un adânc de vis toată drama pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aflau unsprezece comeseni. Unul din ei, om în toată firea, își scapă sub masă inelul și se apleacă să-l caute. Până să-l găsească, îi vine în minte să numere picioarele celor care stăteau pe scaune. Numără: nouăsprezece. Face socoteală. Au rămas pe scaune zece oameni; ar trebui să fie sub masă douăzeci de picioare. Lipsește un picior. Cum se face asta? Își găsește inelul, se ridică, numără. Zece, afară de el. Toți șed cuviincios la locurile lor; nimănuia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Trebuia să mă aud spunând-o pentru că era atât de minunat încât nu-mi venea să cred. De câte ori pe zi îți spunea că te iubește? —De șaizeci. Nu, serios. Da, serios. De șaizeci de ori. —Cum de-ai știut? Țineai socoteala? — Nu, dar el o ținea. Spunea că nu poate să doarmă liniștit dacă nu mi-a spus „te iubesc“ de șaizeci de ori. De ce tocmai de șaizeci? — Dacă ar fi depășit, zicea că o să mi se urce la cap. —Oau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și îmi vei duce amintirea mai departe. Și îmi vei citi cărțile. Și vei revedea atunci scena asta: părintele tău, în veșmânt napolitan pe galionul care-l aduce spre coasta Africii, tot mâzgălind hârtia, ca un neguțător care-și face socotelile la capătul unei lungi călătorii. Dar oare nu asta fac: ce am câștigat, ce am pierdut, ce Îi voi spune Creditorului suprem? Mi-a dat cu împrumut patruzeci de ani, pe care i-am risipit după voia peregrinărilor: înțelepciunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tonul ascuțit pe care-l luase, după care continuă: — Da, frați drept-credincioși, lucrurile astea se petrec în orașul vostru, sub ochii voștri, iar voi nu faceți nimic, de parcă nu v-ar aștepta Dumnezeu în ziua Judecății ca să vă ceară socoteală. Ca și cum Dumnezeu n-ar avea ceva mai bun de făcut decât să vă sprijine împotriva vrăjmașilor voștri, când voi lăsați să fie batjocorit cuvântul Său și acela al Trimisului Său, Domnul să-i dăruiască rugăciunea Sa și mântuirea Sa! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împodobită cu giuvaeruri. Orașul nostru e mare și încă pe timp de pace nu e lucru ușor să procuri alimentele de care are nevoie. Fiecare zi care trece își ia lotul ei de victime, iar Cel-de-Sus ne va cere cândva socoteală pentru toți nevinovații pe care i-am lăsat să moară. Le-am putea pretinde locuitorilor sacrificii dacă le-am făgădui o eliberare în curând, dacă o puternică armată musulmană s-ar afla în drum spre noi pentru a despresura Granada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o țară în care sunt batjocorite învățăturile Credinței, în care sunt aduse insulte în fiecare zi Cărții Sfinte și Profetului - rugăciunea și mântuirea să fie cu El! - veți arăta un chip degradant al islamului, despre care Cel-de-Sus vă va cere socoteală în ziua Judecății. Stă scris în Carte că în ziua aceea îngerul morții vă va întreba: „Oare pământul lui Dumnezeu nu e destul de mare? Nu puteați să vă părăsiți țara spre a căuta refugiu altundeva?“ De acum, veți avea iadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mă chiar astăzi, căci conștiința mea e mult prea greu de dus. Tu mi-ai încredințat cel mai frumos dintre orașele Tale, Tu ai pus în mânile mele viața și cinstea musulmanilor, pentru ce nu mă chemi să-mi ceri socoteală? Khâli nădușise, la fel ca toți cei din preajma lui Boabdil. Acesta era livid ca un spic de șofran. S-ar fi putut spune că sângele lui regal îl abandonase pentru a nu-i împărtăși rușinea. Dacă venise, la îndemnul vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i stea alături. Exista totuși un argument pe care nu-l putea da la o parte: — Cât speră sultanul să obțină în schimbul protecției sale? — Clanul proscris a făgăduit douăzeci de mii de dinari pe an. Am făcut o mică socoteală în minte. — Sfatul orașului adună treizeci de notabilități, la care trebuie să adăugăm doisprezece comercianți evrei. Dacă fiecare dintre ai ar plăti două mii de dinari, asta ar face optzeci și patru de mii... Ofițerul mă întrerupse: — Venitul anual al întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor care urcau pe Nil, spre a le cere informații. Epidemia bântuia în capitală. În fiecare zi, erau înșiruite cincizeci, șaizeci, o sută de decese în registrele de stare civilă; or, se știa din experiență că trebuia să pui la socoteală de zece ori mai mulți morți nedeclarați. Fiecare ambarcațiune raporta o nouă cifră, totdeauna precisă, adesea însoțită de explicații care nu admiteau nici o discuție. Astfel, în lunea de după Paștele creștin, pământul se cutremurase de trei ori; încă de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
melc. Am fost instalat într-o încăpere mică, mobilată doar cu un pat, un scaun și un cufăr din lemn, ca și cum ar fi fost vorba mai curând de un modest han decât de o temniță, dacă nu mai punem la socoteală ușa grea, încuiată pe dinafară cu lacăt. Zece zile mai târziu, am primit un oaspete. Văzând zelul politicos cu care-l întâmpinau gărzile, am priceput că era vorba de un apropiat al papei. M-a salutat cu respect și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastre. Un pas a fost făcut și nu peste mult timp vom primi la Roma un sol otoman. Poate că vom pleca și noi, tu și cu mine, la Constantinopol. Dar, înainte de a merge mai departe, era timpul să dăm socoteală de misiunea noastră papei. * * * Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împreună cu trupele sale nu sunt un semn funest? Am auzit că apele au inundat orașul, au distrus casele, au înecat oameni, au distrus grânarele, provocând foamete... Ăsta-i un semn bun de la zei, după tine? — Fără să mai punem la socoteală că poporul roman simte deja ororile războiului. Cel care vorbise era un bărbat cu părul alb, creț, ce stătea în dreapta lui Vitellius. — Am auzit că Otho folosește banii pentru a face față cheltuielilor militare și, de aceea, prețul alimentelor crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajutat uneori să-mi croiesc drumul spre victorie asupra unor adversari cu mult mai talentați. Dar, în general, pe teren sunt un zero barat. Fielding a fost bun. A fost bun în adevăratul sens al cuvântului. Mai trebuie puse la socoteală și diferențele dintre noi privind sănătatea, tonusul muscular, coordonarea mișcărilor. Fielding, bronzat, fercheș, cu gura pusă la punct printr-o lucrare de ortodonție care costase o avere, crescut cu fripturi și lapte, a cărui aciditate fusese redusă cu fier sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă împleticeam râgâind pe treptele care duceau spre intrarea somptuoasă a clubului lui Fielding, după ce, în prealabil, mai făcusem vreo două-trei halte pe drum ca să mai beau ceva. Ai putea crede că sunt terminat, mai cu seamă dacă pun la socoteală și romul, drogurile, și toate câte s-au mai adunat. Dar nu e cazul la mine. Nu, domnule, așa ceva nu mi se poate întâmpla mie. Ți-ai dat seama despre ce tip e vorba? Sunt oameni care adorm după ce beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tăi. Crede-mă că ăsta e singurul lucru pe care îl am în minte. Te știu o ființă pură. Sunt sigur că nu bei, nu fumezi și nici nu prea umbli creanga Greșesc? Asta-mi place la tine... Acum, după socoteala mea, aveam șase posibilități realiste. Puteam să mă culc imediat cu ajutorul câtorva scotch-uri și Serafime. Puteam să mă întorc la Insula Fericirii, să văd de ce mai era în stare mica Moby. Puteam s-o sun pe Doris Arthur. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aruncat-o, pizdă ce ești? El și-a văzut de drum, cu pași mult mai reținuți, cu umerii țepeni și căzuți. Ea a rămas în urmă și s-a aplecat să culeagă în poala rochiei risipitele petale uscate. Îmi făcusem socoteala că îmi mai rămăsese cam o jumătate de oră la dispoziție. Făcând-o de două ori la dreapta, am ajuns pe trotuarul lui Eighth Avenue un bulevard cu pretenții mai mici, dintr-un cartier cu oameni de stare mijlocie, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]