2,941 matches
-
Am ajuns, prin speculațiile noastre științifice, fiecare la polul opus. Tu crezi în Dumnezeu care dă cu zarul, eu în reguli care dirijează o lume în care există, în mod obiectiv, ceva pe care încerc să-l determin în mod speculativ." Pledînd pentru revizuirea radicală a atitudinii fizicianului față de realitatea fizică, Niels Bohr propune să se vorbească despre "fenomene", dînd o definiție precisă acestui termen: "efectele observate în condiții experimentale date." Ce este lumina? Un anumit dispozitiv experimental o face să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ce exprimă adevărul ?" Acest adevăr nu poate rămîne însă unilateral (numai al poetului), ci se instituie în adevăr către care tinde ființa umană în general și pentru care rațiunea face îndelungate și repetate eforturi. Totuși, arată Heidegger, dacă între creația speculativă (= gîndire) și creația poetică (= poezie) există o înrudire prin faptul că valorifică ("slujesc") limba, atribuindu-i valențe ontologice, între ele există un abis și rămîn total despărțite 149. Limbă populară și limbă literară Cei vechi credeau că limbile populare sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Totuși, istoria filozofiei relevă, fără posibilitate de îndoială, faptul că filozofia se realizează printr-o mare varietate de opere, diferite prin obiect, prin opțiunile metodologice, prin principiile pe care se sprijină și, îndeosebi, prin concluziile la care se ajunge. Ingeniozitatea speculativă, spiritul de observație și geniul personal al fiecărui cugetător stau la baza unei diversități aproape nelimitate de concepții care explică, uzînd de diferite limbi, problemele fundamen-tale ale lumii. Din acest motiv, este pe deplin admisibilă constatarea lui Charles M o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
punct de vedere semantic, este acceptabil. În textul original, se întîlnește propoziția: Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală nu este decît o filozofie a rațiunii pure speculative. În acest mod, cuvintele germane Philosophie și Weltweisheit au fost traduse prin același cuvînt, anulîndu-se diferența dintre ele, diferență care există totuși în limba-sursă. Desigur, se pot face numeroase constatări și se pot emite aprecieri în legătură cu soluțiile date de Eminescu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că filozofia este de fapt o "trăire" (sau "o formă de viață"), care este fie exprimată în textul filozofic, fie disimulată. Din acest motiv, Tudor V i a n u considera că filozoful poate manifesta două atitudini în demersul său speculativ: o retragere din lume (ca René Descartes) sau o implicare în lume (ca Fr. Nietzsche)337. Ambele atitudini presupun însă opțiuni de fundamentare și de tip argumentativ care antrenează resorturile individuale ale filozofului, atît sub aspect rațional, cît și sub
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, ca atare, textul filozofic este și el particular, iar nu unul neutru, nemarcat, precum cel al științei. Dintr-o altă perspectivă, Paul R i c o e u r urmărește să demonstreze inoportunitatea conceperii unei distanțe mari între discursul speculativ (al filozofiei) și discursul poetic (al poeziei) care nu ar ține cont de prezența metaforicului (de tip analogic) în orice construcție ontologică, deși rămîne diferența dintre metafora filozofică și metafora poetică 348. Posibilitatea de a crea lumea cum ar trebui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poetice), iar nu a unei lumi etichetate poetic (unei interpretări poetice), ca la alți scriitori. Este, deci, o lume de idei, iar nu de impresii, căci viziunea poetului are la bază idei filozofice, încît discursul său se învecinează cu cel speculativ, permițînd și cultivînd contaminarea reciprocă. Despre limbă, Eminescu nutrea o concep-ție asemănătoare aceleia formulate mai tîrziu de Martin Heidegger, bazată pe "sălășluirea în limbă", căci valorificînd realitățile și posibilitățile limbii, el valorifică de fapt realitățile și posibilitățile modului de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însă, cugetătorii din toate timpurile au presupus o relație strînsă, nemijlocită și permanentă între cele două realități spirituale. De aici, la Noica s-a născut ideea că există o necesitate a eludării adevărului (științific) în analizarea limbii în favoarea investigației filozofice (speculative), pentru a evada dintr-un universalism construit (și, prin aceasta, nenatural, artificial) într-un complex al vieții reale. Fundamentat pe această perspectivă, textul lui Noica lasă numai posibilitatea unei valorificări stilistice, ca discurs particular, neintegrabil unui limbaj de specialitate și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o libertate relațională și instrumentală al cărei scop principal este crearea contextului libertății, a condițiilor pentru libertate. În perioada de început a filosofiei moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în evul mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, am ales o serie de exponenți ai filosofiei moderne, și am insistat pe autorii prezenți în programa școlara. Ideea de libertate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
rațional este necesar să fie înzestrat cu liber arbitru. II.1.3. Problema libertății în filosofia modernă În perioada de început a filosofiei moderne, raționalismul și preocupările pentru cercetarea științifică a naturii determină o puternică tendință de abandonare a explicațiilor speculative, atât de răspândite în Evul Mediu, de promovare a explicațiilor naturaliste bazate pe principiul cauzalității. În dezbaterea problematicii libertății, cel mai important exponent al acestei tendințe este Baruch Spinoza. Premisa esențială a gândirii lui B. Spinoza este tocmai principiul cauzalității
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
sentimentul; ci mai degrabă: avem nevoie de un intelect care are sentiment. Și tocmai acesta este neexprimatul, sentimentul care se arată intelectului.“44 Ceea ce viza Wittgenstein prin distincția dintre ceea ce se spune și ceea ce se arată era nu numai metafizica speculativă, ci și limbajul literaturii. Admirația lui Wittgenstein pentru poemul lui Uhland Graf Eberhards Weissdorn se îndreaptă nu spre ceea ce se spune, ci spre ceea ce se arată în poem. Cum observă Engelmann, imaginea unei vieți în 28 de rânduri. Este poemul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. TRACTATUS-UL ȘI
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient 138 GÂNDITORUL SINGURATIC de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o contribuție în domeniul teoriei cunoașterii și al filozofiei limbajului. Ei vor presupune că în centrul lucrării stă formularea unui 164 GÂNDITORUL SINGURATIC criteriu al semnificației cognitive pentru expresiile limbajului și delimitarea, pe această bază, a științei pozitive de metafizica speculativă. Și vor considera că Tractatus-ul propune o teorie, una înrudită cu cea kantiană, în măsura în care este tot o teorie a experienței, diferită însă de aceasta prin orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească prietenilor basme populare pentru copii, de exemplu povestirile fraților Grimm. El valoriza marile opere ale gândirii speculative din aceeași perspectivă din care recepta arta și textele religioase. Contestarea pretenției metafizicii tradiționale de a reprezenta o contribuție la cunoașterea lumii mergea mână în mână cu prețuirea pentru acele realizări ale geniului filozofic în care vedea expresii a ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbă engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale literaturii filozofice. Aprecieri critice standard la adresa Tractatus-ului, care pot fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell, Schlick sau Carnap, prin contestarea pretenției filozofiei speculative de a formula enunțuri adevărate despre absolut, necondiționat, transcendent, despre lume ca întreg. Chiar dacă nu pe temeiul unui criteriu al semnificației cognitive a enunțurilor, a unui anumit criteriu de demarcație, a unui argument filozofic general. El s-a despărțit însă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un alt pasaj, Haller găsește identitatea a ceea ce numește „filozofia austriacă“ în „sublinierea metodei logice de critică a limbajului și postularea unei baze empirice a cunoașterii, o filozofie care este caracterizată negativ prin respingerea sinteticului a priori și a metafizicii speculative a idealismului german“ (op. cit., p. 22). Încadrarea Tractatus-ului în această tradiție de gândire nu va surprinde din partea unui autor care afirmă că Wittgenstein „ar fi fost convins că întrebările metafizice vor fi eliminate doar printr-un criteriu al sensului, acel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prin activități cum sunt imaginarea jocurilor de limbaj care se asociază diferitelor situații de viață și activități oferă, credea el acum, posibilități de exprimare a personalității, este adevărat foarte diferite de cele pe care le oferea marea tradiție a metafizicii speculative, dar tot atât de generoase. Dacă comparăm scrierile mai târzii ale lui Wittgenstein cu ceea ce reprezintă nota dominantă a filozofiei profesionale, îndeosebi în țări de limbă engleză, în vremea lui ca și mai aproape de noi, s-ar putea spune că în ele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai aproape de noi, s-ar putea spune că în ele filozofia ni se înfățișează considerabil mai imaginativă și, în acest sens, mai ambițioasă. Ambițioasă însă într-un cu totul alt fel decât a fost ea în marile sisteme de metafizică speculativă. Drury povestește că odată, în anul 1936, Wittgenstein i-a citat cu multă însuflețire un pasaj din Lessing: „Dacă Dumnezeu ar ține în mâna sa dreaptă toate adevărurile, iar în cea stângă doar năzuința neobosită spre adevăr, chiar dacă cu adaosul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de asemenea, de instalarea și agravarea rapidă a IRC. Diferența care există între acest model experimental și om este faptul că șobolanul tânăr cu ADPKD nu dezvoltă HTA, în timp ce omul tânăr prezintă deseori HTA, și încă din copilărie. în mod speculativ, se poate face însă următorul comentariu: poate că omul tânăr care prezintă polichistoză renală importantă, dar care nu dezvoltă HTA, manifestă și el această toleranță crescută la ischemie a parenchimului renal. Revenind la relația ischemie renală hipertensiune arterială, trebuie să
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ci de încredere e chestiunea..., "Timpul", 25 octombrie 1879, este că românii, în loc de a se deda la studii practice și pozitive, care să-i poată susține prin ele înșile fără razimul statului, s-aruncă din contra asupra ramurilor de știință speculativă, din care dreptul ocupă linia primă". Și tot aici asistăm la o pledoarie la care și astăzi ar trebui să luăm seama: Așadar, oricare ar fi foloasele materiale ale răscumpărării, numai folosul moral că ar abate o sumă de minți
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o instituție a cărei esență e specula, producerea de hausse și baisse la bursă fără privire la valoarea intrinsecă a titlurilor speculate, un institut național menit a ridica comerțul, industria și agricultura". Baisse (în franceză: scădere) este definit drept joc speculativ de bursă, utilizat la vînzările pe termen, care își propune drept scop folosirea scăderii viitoare a cursului hîrtiilor de valoare sau a prețului mărfurilor. Speculantul care mizează pe scădere vinde partizi de hîrtii de valoare sau de mărfuri pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi contribuțiuni, de valoare. Desconsiderarea acestui principiu egalează cu totala desorientare în cîmpul de exploatare sau chiar cu însăși necunoașterea subiectului". Ca un bun și acribios istoric, recomandă ca pe viitor verva speculativă în cercetările științifice să fie înlocuită cu soliditatea cunoștințelor în materie, pentru a evita astfel producerea haosului. Ca un Zeus Tonanus se pornește în contra unui biet sursolog, Ion Sân-Giorgiu, în De la sinteză la compilație, ce afirmă enormității gen: "... poezia lirică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]