11,560 matches
-
va fi considerat de către pirați o țintă și, în același timp, o armă: avion, camion, tren, vapor și toate rețelele de comunicație. Pirații - religioși, nihiliști sau pur și simplu criminali - îi vor ataca pe sedentari prin surprindere, pentru a-i speria, căutând nu numai să pună mâna pe o pradă, ci și să taie niște linii de comunicație, să controleze strâmtorile sau trecătorile, să oprească schimburile, comerțul, turismul sau circulația. Ei vor ataca teritoriile - reale sau virtuale - ale imperiului cu viruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
stăpâni ai pieței, hipernomazi în cea mai mare parte, vor căuta să-i compromită valorile, să nu lase instituțiile sale să apară și să-i anihileze actorii. îi vor numi trădători pe hipernomazii transumani. Vor face tot posibilul să-i sperie, să-i corupă și să-i determine să-și schimbe opiniile. Apoi, simțind forța valului, vor încerca să comercializeze, în întreprinderi specializate, „obiecte nomade relaționale”: roboți de companie, fraternități virtuale, jocuri tridimensionale simulând altruismul, comerț fals-echitabil. Vor vinde ceea ce ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
delegatului p.d.s., însă, ținând seama de unele antecedente deja cunoscute, este de presupus că s-ar fi exprimat tot pe linia unui clar optimism istoric, printr-o frază ca aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la figura tristă pe care ar face-o dacă ar fi lăsat să-i iasă din gură ceea ce spunea în momentul în care locțiitorul președintelui a intrat în sală, Patru picături amărâte de apă nu sunt de ajuns ca să-i sperie pe votanții din partidul meu. Secretarul, către care se uitau toți așteptând, optă pentru a prezenta o sugestie practică, Cred că n-ar fi o idee proastă să telefonăm la minister ca să cerem informații despre cum decurge actul electoral aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sistematică a alegătorilor a făcut ca unii dintre agenți să-și piardă controlul nervilor și să treacă la insulte și la agresiuni, comportamente, de altfel, din care nu întotdeauna ieșeau cu bine, având în vedere că acționau singuri ca să nu sperie vânatul și că nu rareori apăreau alți alegători în ajutorul celui agresat, mai ales în locuri din acelea pe care le numim rău famate, cu consecințe ușor de imaginat. Rapoartele pe care le transmiteau agenții la centrala de operațiuni erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Foarte bine, și când tancurile ar atinge cu botul prima mașină, știu bine că tancurile nu au bot, e doar un mod de a spune, în opinia dumneavoastră, ce credeți că s-ar întâmpla, Normal e ca oamenii să se sperie când văd un tanc avansând spre ei, Dar, după cum am auzit adineauri din gura dumneavoastră, străzile sunt înfundate, Da, domnule, Prin urmare nu i-ar fi ușor mașinii din față să se întoarcă înapoi, Nu, domnule, ar fi chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
își jură lui însuși că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca acela, vechi și perimat, al polițistului rău care sperie și al polițistului simpatic care convinge, suntem un comando de operaționali, aici sentimentele nu contează, ne vom imagina că suntem mașini făcute pentru o anumită sarcină și o vom executa pur și simplu, fără să ne uităm în urmă, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce scria, își spunea lui însuși că nu avea motive să fie speriat, că, dacă polițiștii se aflau aici, era pentru că, într-un fel, el însuși îi făcuse să vină, ceea ce nu reușea să înțeleagă era de ce nu vorbeau despre votul în alb, despre insurecție, despre conspirația împotriva statului, despre autenticul și singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
te-am scuzat, Da, domnule comisar, O întrebare, La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum te rog să nu te emoționezi, n-o lovi pe bătrânica aceea și nici să nu treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum te rog să nu te emoționezi, n-o lovi pe bătrânica aceea și nici să nu treci peste semafor, dacă e ceva care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care dispuneam, absolut demne de încredere, nu ea fusese cea care îl asasinase pe șeful salonului de orbi delincvenți, ci altcineva, o femeie care fusese identificată, Și ei, cum au reacționat, În primul moment mi s-a părut că îi speriasem, dar bătrânul s-a redresat imediat ca să spună că acolo, în casa lui sau oriunde ar fi, avea să fie cu ei și un avocat care să știe mai bine legile decât poliția, Credeți cu adevărat că i-ați speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
speriasem, dar bătrânul s-a redresat imediat ca să spună că acolo, în casa lui sau oriunde ar fi, avea să fie cu ei și un avocat care să știe mai bine legile decât poliția, Credeți cu adevărat că i-ați speriat, întrebă comisarul, Mi s-a părut că da, dar bineînțeles că nu pot avea certitudinea, Frică e posibil să le fi fost, în orice caz nu pentru ei înșiși, Pentru cine atunci, domnule comisar, Pentru adevărata asasină, pentru soția medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bucură din partea lui, dar conturul lui e neregulat, iar la margini, de o parte și de alta, nu se mai știe dacă acela mai e nordul sau e deja răsăritul sau apusul. Comisarul se uită la ceas și se simți speriat ca un agent clasa a doua care aștepta mustrarea superiorului său. Nu va reuși să ajungă la timp, e imposibil. Făcu un efort ca să se liniștească și să raționeze. Logica, Dar de când guvernează logica hotărârile umane, ar impune ca posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care erau trimise medicilor din Anglia. În cursul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Socotea că persoana care locuiește acolo trebuie să fie pictor. Nu-l mai văzuse de o săptămână. Stroeve era gata să bată în ușă, dar apoi s-a întors către mine cu un gest de neputință. Am văzut că e speriat de moarte. Dacă o fi murit cumva? Nu te teme, i-am răspuns. Am bătut în ușă, n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am greșit, a fost o prostie din partea mea să mă supăr. — Du-te naibii! îi spuse Strickland. — Ei haide, haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea sordidă. Încercă să aranjeze așternutul. Strickland, cu o respirație greoaie, păstra o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru mine poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am apropiat am observat că are un aer ciudat: jalnic și deznădăjduit. Părea doborât de tristețe și totuși ridicol, ca un om care a căzut în apă așa îmbrăcat cum era și fiind salvat de la moarte, măcar că e groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al privitorilor. Întorcându-se, s-a uitat lung la mine, dar mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ura pe Strickland pentru că simțea în el puterea de a-i da ceea ce avea ea nevoie. Cred că era pe deplin sinceră când se luptase împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce pe străin în atelier. Bănuiesc că era speriată de el deși nu știa exact de ce. Și-mi amintesc cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
schițat nu-și trădase în nici un fel simțămintele. Cu siguranță că el știa mai bine decât mine cât de tare era ea în stare să se stăpânească. Începu să-și frângă mâinile pradă unei emoții puternice: — Ah, sunt atât de speriat! Știu că o să se întâmple ceva. Un lucru îngrozitor, și nu pot face nimic să-l previn. Ce fel de lucru? — Ah, nu știu! gemu el, și-și cuprinse capul în mâini. Prevăd o catastrofa cumplită. Stroeve cădea întotdeauna ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
foarte ciudată. XXXIX Când l-am părăsit după ce am îngropat-o pe biata Blanche, a intrat cu inima grea în casă. Ceva îl îndemna să intre în atelier, un fel de dorință obscură de a se autotortura, și totuși era speriat de durerea pe care o prevedea. S-a târât cu greu în sus pe scări. Parcă picioarele nu voiau să-l ducă mai departe, iar în fața ușii a zăbovit multă vreme încercând să-și adune puterile să intre. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi iritat cumplit când îl vedea absorbit de munca lui. Atunci ea nici nu exista pentru el ca metresă, ci numai ca model. Și pe urmă erau ceasuri îndelungate în care stăteau alături în tăcere. Asta trebuie s-o fi speriat. Când Strickland a sugerat că, cedându-i, ea a simțit un fel de triumf asupra lui Dirk Stroeve, pentru că bietul olandez îi venise în ajutor când era ea la pământ, mi-a deschis calea multor bănuieli întunecate. Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce putere avea ea asupra căpitanului Nichols, dar nu cred că asta se datora dragostei. N-am auzit-o niciodată vorbind, dar poate că în particular avea o conversație copioasă. În orice caz, căpitanul Nichols era speriat la culme de ea. Uneori, șezând cu mine pe terasa hotelului, începea să simtă că ea se plimbă pe drumul de afară. Nu-l striga, nu-i dădea nici un semn că e conștientă de prezența lui, pur și simplu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un homar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta. Pe șevalet era un tablou. Strickland, îmbrăcat doar într-un pareo, ședea cu spatele la ușă, dar se întoarse când auzi tropăitul ghetelor. Se uită speriat la doctor. Fu surprins să-l vadă și bodogăni împotriva întreruperii de către intrus. Însă doctorul tresări, rămase țeapăn și se holbă la el. Nu, la asta nu se așteptase. Îl cuprinse groaza. — Ați intrat fără protocol, zise Strickland. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spate. Era Ata. N-o auzise când se ridicase de jos. Acum stătea lângă el și se uita la ce se uita și el. — Dumnezeule mare, mi-au slăbit de tot nervii! zise el. Era cât pe-aci să mă sperii de moarte. Se uită din nou la bietul obiect care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]