KorAP: Find »[drukola/base=spinare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...228 >

5,679 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

simți cum Odgar se Îmbujorează. — Mie mi-ar plăcea să fiu Wemedge, spuse Kate. — PĂi poți să fii doamna Wemedge, zise Odgar. — N-o să fie nici o doamnă Wemedge, interveni Nick. Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își Întinsese ambele picioare pe spinarea lui, de parcă și le-ar fi sprijinit pe un buștean În fața focului. — Nu fi așa de sigur, spuse Odgar. — Ba-s foarte sigur. Eu o să mă-nsor cu o sirenă. — PĂi, atunci ea ar fi doamna Wemedge, se băgĂ Kate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii Înăuntru, iar el mîncă gîturile, spinările și picioarele. — PĂsările astea ne-ajută foarte mult, Davey. Stăm destul de prost cu mîncarea luată la pachet. Ne-a luat-o cu mult În față? — SÎntem destul de aproape. Depinde și dacă mai continuă să meargă după ce se ridică luna. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În buzunar un pumn de cenușă pe care o aruncă În sus. Cenușa fu adusă către ei În cădere și atunci taică-său Îi făcu un semn lui Juma și se aplecă să-l urmeze În desiș. David le vedea spinările și fundurile apărÎnd și dispărÎnd În desiș. Nu Îi auzea. David rămĂsese pe loc, ascultînd zgomotele pe care le făcea elefantul În timp ce se hrănea. Îi simțea mirosul, la fel ca-n noaptea cu lună plină, cînd se apropiase de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să privească spre ei. În fața noastră stăteau doi bărbați. Unul dintre ei se uita pe fereastră și avea mîna dreaptă legată cu cătușe de stînga celui care stătea lîngă el. În spatele lor erau alți doi bărbați. Nu le vedeam decît spinările, dar aveau aceeași poziție ca cei din fața noastră. BĂrbații care stăteau pe locurile dinspre culoar discutau: — ...cu un tren de zi, spuse bărbatul din fața noastră. Cel care stătea cu spatele Îi spuse fărĂ să se Întoarcă: — Și de ce n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

lui favorit. Aceasta e maniera lui Barney de a trece peste crizele lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn. Pentru prima oară îmi dau seama că porecla lui Finn s-ar putea datora faptului că mai mereu trebuie să-i închizi gura. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
voce de tenor, care nu mi s-a părut niciodată prea sexy. La începutul relației noastre, ascultam mesajele pe care mi le lăsa pe robot și-mi doream să sune mai dur, mai profund, să-mi dea fiori pe șira spinării. Apoi n-a mai contat. După ce am făcut dragoste prima dată - a fost cea mai bună partidă de sex din viața mea - iubirea m-a orbit cu totul. Îi adoram chiar și defectele: vocea lui neatrăgătoare, expresia foarte precaută, tricourile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
gât, ceea ce totdeauna îmi înmoaie grozav genunchii pentru că e grozav de plăcut, însă bine că sunt deja în genunchi, deci nu mai pot să cad decât pe spate, peste fotoliu. Jake mă prinde la timp, ca să nu mă lovesc la spinare, și cade peste mine, fotoliul alunecă înapoi și ne trezim pe covor, îmbrățișați. Încerc să-i desfac cămașa, ca să-l pot săruta pe gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
prin studiu atent, să știe totul. Învăța foarte ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
lor și strig, luând o poză de star porno, ca s-o distrez pe Daisy: Mă vrei în bikini? În aceeași fracțiune de secundă, îmi dau seama că de fapt nu Daisy e în cameră, ci Finn. Imediat îmi îndrept spinarea, scot degetul din gură și iau mâna de pe fund, apoi bâlbâi un „Scuze... Am crezut că e Daise...“ Finn se zgâiește la mine. Mă simt complet despuiată. În cele din urmă, îmi vin în fire la gândul că port bikini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă. Cine era femeia aceea îngrozitoare? — Soția mea, mormăie Jim. Nu e un om rău... doar că se enervează uneori... Se enervează! exclamă Ben, îndreptându-și spinarea. Putea să mă omoare! Putea s-o omoare pe Jennifer! —A ieșit la ei cu tigaia în mână, îi explică Finn lui Jim. Credeam c-o să..., se cutremură Daisy. Dacă n-ai fi..., se întoarce ea spre Jennifer. Cum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și cu o expresie de stânjeneală pe față. — Nu contează dacă mă împingi foarte tare, ideea e să mă împingi destul, pentru că dacă nu mă împingi destul, cad peste tine și-ți rup nasul, și mi se rupe și mie spinarea. — Ce se întâmplă aici? zice instructorul, apropiindu-se de noi. — Nu mă împinge cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
acum, pentru că ne supraveghează instructorul. Acesta mă apucă de picioare, trăgându-le mai sus. Întinde-te un pic mai mult - așa e foarte bine. Finn, ține mâinile mai jos, ca să-i dai mai multă stabilitate și ca să-i controlezi arcuirea spinării... Finn își schimbă poziția mâinilor, de pe talie mai jos, spre fundul meu. —Bine. Acum trebuie s-o ții acolo, să-i dai un punct de echilibru stabil. Va trebui să te hotărăști cât de tare s-o împingi, dar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

Belbo, care scrisese fumând Întruna, și bând, și uitându-se În toate părțile. M-am dus În bucătărie să-mi torn ultimul strop de whisky În singurul pahar curat pe care l-am găsit, m-am Întors la consolă, cu spinarea sprijinită de spătar, cu picioarele pe masă, bând cu Înghițituri mici (nu așa făcea Sam Spade - sau poate că nu, acela era Marlowe?) și rotindu-mi privirea În jur. Cărțile erau prea departe și nu se puteau citi titlurile de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit la trezirea șarpelui Kundalini, o forță cosmică ce sălășluiește la baza șirei spinării, În glandele sexuale, și care, odată trezită, ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes?” „Cred că da, iar acolo ar trebui să deschidă În frunte un al treilea ochi, cel al viziunii directe În timp și În spațiu. Motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
moment dat a zis că reușește el să fugă până acasă, n-avea decât de dat colțul. A așteptat un moment de liniște, s-a aruncat afară din ascunzătoarea porții, a ajuns la colț și a fost secerat În șira spinării de mitraliera de la primărie. Reacția emotivă a tatălui meu, care făcuse și primul război mondial, a fost asta: mai bine să rămână În gangul porții”. „E un loc plin de amintiri foarte plăcute, locul ăsta”, observă Diotallevi. „N-o să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

altul băga capul între cracii celui din față, înclinat la 90 de grade; la rândul lui, și el ținea între craci capul celui din spate și tot așa. O altă echipă de suplinitori venea în alergare și se arunca pe spinările celor înciotați urlând „lapte-gros!”. Dacă aluneca un zăbăuc, se schimbau echipele. În general ne organizam pe limbi. Fetele preferau șotronul sau săritura la elastic. Acolo am format prietenii strașnice, dintre care unele s-au sfârșit cu căsătorii, botezuri, divorțuri. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
347. Dezlipesc semnul de carte și citesc: „prin figura țapului revine hircus sacer, animalul simbolic sacru identificat de greci când cu Pan, când cu Dionisos însuși”. Pleoapele cad peste șirul de litere. De după molid apare un țap enorm, negru. De pe spinarea lui, goală, ținându-l de coarnele încolăcite, mă fixează Adelina. Din somn m-a smuls Sabina: îmi penetra nările și urechea stângă cu un fir de sunătoare. Sus, strigoiule! Mai avem o oră până la baraj! Ne reluăm marșul, coborâm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
petardele ofensive ale lui Prâslea. Trecu rapid de combinatul chimic și, după ce coti pe prima la stânga, sufletul i se goli de primejdie. Ca să nu se sufoce, îl descolăci peChilot. Luându-și seama, începu să frecventeze magazinele pentru bărbați. Coșul de pe spinarea birmanezului se umplea văzând cu ochii: macaroane, pește afumat, pâine, lapte cu orez, borș, mandarine, pâine, cârnați, gem, ouă și nițică pâine. Într-acestea, o frumoasă lună plină de iunie se răspândi peste cartiere. Dinaintea celor doi călători izbucni în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nouă și un sfert a aterizat și bunica Sabinei, cu o broboadă pe cap. Orchestra a vibrat, am scos și purcelul de lapte. Bătrâna ne iertase pentru nehotărâre, se rugase pentru noi și uite că necuratul își pusese coada pe spinare și dus a fost. Au mai venit vreo două familii și am ajuns să fim treisprezece persoane. O vreme am mâncat într-o liniște stingheritoare. După câteva țuici, însă, lumea s-a mai înveselit. Concluzia era că din frământări din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-au rămas doar lovele de covrigi. Așa că ne relocăm, mergem la tine acasă, îl mai lăsăm și pe el să se trezească, jucăm o carte și improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși, un sponsor, cineva cunoscut. Ce belești ochii? Pe

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]