3,317 matches
-
s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă. — E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când reuși cumva să se târască prin pâlcul de bambuși, văzu silueta unui om trecând chiar prin dreptul lui. — A! Stăpâne Shigemoto. — Sanjuro? — Ce face Domnia Sa? — Și-a dat ultima suflare. — Nu! exclamă surprins Sanjuro. Unde? — E chiar aici, Sanjuro, indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-o bucată de pânză și și-l agățase de șa. Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea, iar lumina lunii părea aproape să tremure. Hideyoshi începu să picotească. — Stăpâne? îl chemă un glas de afară. — Ce e? Tu ești, Mosuke? Da, stăpâne. A venit marele preot Arima. Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum, Arima? — I-am spus că vă culcaserăți mai devreme, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e sănătos? — Da, stăpâne. Presupun că a crescut. — Anul acesta va împlini șaptesprezece ani, stăpâne. — Cum, e deja atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă stă în fire să fiți așa de iute la mânie. Împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tiptil și, c-un gest plin de răutate, a ridicat fulgerător laba cu ghearele scoase apoi, haț, i-a smuls brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle plin de obidă, dar doamna mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat capul, rânjind cu dinții înfipți în brânzoaica de două ori mai mare decât capul ei, cu disperare în ochi s-a uitat iute în dreapta și-n stânga
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o anumită lățime. Și totuși fără măsură. Dar și aici se ascundea ceva. Nestor întinse mâna și atinse cu degetul șoldul manechinului. Manechinul se clătină ușor. Își întoarse spre doamna Ivona privirea speriată, fiindcă ea trebuie să fi fost aici stăpâna. Dar ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei neted și rece. Lasă-l să se obișnuiască, auzi o șoaptă. Mama și cu cealaltă doamnă, pe nume
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
până la sfârșit, pentru că ei vor fi mântuiți". Printre ei erau foarte mulți bolnavi, chinuiți de mari dureri, și care de-abia s-au târât la picioarele lui Iisus, fiindcă nu mai puteau să meargă pe picioarele lor. Ei au spus: "Stăpâne, suntem chinuiți de durere: spune-ne ce să facem". Și ei I-au arătat lui Iisus picioarele în care oasele erau răsucite și înnodate și au spus: "Nici îngerul aerului, nici îngerul apei, nici cel al luminii soarelui nu ne-
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
stătea scris: 27 “ Pârăul cu ape violate și trandafirii Duce de aici la castelul cu vrăjitorii”. Pornind pe malul acestei ape curgătoare și fermecat de frumusețile grădinii, Roland a ajuns la castel ; intrând în castel, el a găsit-o pe stăpâna casei, îmbrăcată în alb, cu o coroană de aur pe cap, dând tocmai să se oglindească în lama paloșului fermecat. Roland a surprins-o mai înainte ca ea să poată fugi și apucând-o de coade o amenintă cu moartea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut o umezeală prelingându-se pe trunchi în jos ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ei nu încercau alte senzații decât acelea de plăcere și de veselie; fericerea era aici o cupă ce părea că niciodată nu se golește. Cele două tinere doamne ,cărora Rogero le datora descotorisirea sa de spiriduși, l-au condus la stăpâna lor, Alcina. Frumoasa Alcina I-a ieșit în întâmpinre, salutându-l cu un aer demn și curtenitortot odată. Întreaga sa curte l-a înconjurat pe paladin cu cele mai măgulitoare atenții. Dar mai minunat decât măreția și strălucirea acestui castel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tine însuți, încearcă să te iei ceva mai ușor. Acum, după matură chibzuință, cred că am tot ce-mi trebuie să fiu unul dintre câini. Sunt un câine. Sunt un câine legat de un gard de pe plajă, în timp ce stăpânul și stăpâna mea zburdă pe nisip. Eu nu mă zbat, mă răsucesc, chelălăi, mă mistui. Câinilor li se poate întâmpla să mai ia o palmă sau un picior. O palmă pe care, dacă ești câine, o poți îndura. Ce-i un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste el. În visele lui, în hoinărelile lui, amărâtul de câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună lumii că acum banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și seara asta a fost la fel ca toate celelalte. Intru în casă cu propriile mele chei (da, chiar cu ale mele), apăsând discret pe sonerie doar ca să arăt că am venit. Îl ciupesc pe istericul Shadow și îi sărut stăpâna pe gâtul uscățiv și delicat. Fac un duș. Mă schimb. Ies pe terasă cu un pahar de vin alb în mână. Îi povestesc Martinei cum a decurs ziua. „Nu zău?“, face ea, sau „Nu pot să cred“, sau „Glumești. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui să recitesc Banii. Martina mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oare să se rotunjească ușor în jurul taliei? Poate, doar o idee. — Sunt uimită, spuse ea. Arăți cu totul altfel. — Cum așa? — Te-ai lăsat de băut? Pari mult mai stăpân pe tine. — Și tu. Tu arăți la fel, dar mai stăpână pe tine. Dar arăta, într-adevăr, schimbată. Dobândise ceea ce își dorise de atâta timp. Era acel ceva pe care îl vezi urcându-ase ori coborând din mașini, sau răzbătând din spatele luciului magazinelor de bijuterii, sau în holurile unui hotel ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și ne uităm.“ I-am întrebat mult mai puțin sigură: „Dar dacă hoții vin la unu noaptea?“ Răspunsul a fost: „Păi atunci se culcă și ei, ca noi!“ Motanul cel roșcat întrerupse povestirea cu un mieu nat jalnic, semn că stăpâna uitase cu totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de ani în urmă de băiatul unui lucrător de aco perișuri, venit din Bretagne cu tatăl lui. Această scrisoare, mi-a explicat mai târziu Ioana, fusese ascunsă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în voia valurilor. Lua viața așa cum este. Nici În negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de a ajunge la mal, chiar dacă înotul îi cerea un efort sporit. Era stăpână pe ea și nu dispera nici chiar în diminețile când soarele acoperit de nori prevestea o zi mohorâtă. * Alex, pe de altă parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. 4. Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. 5. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
destoinic salvează comandamentul cu ofițerii săi superiori și alte acțiuni de vitejie care-l propun pentru Ordinul “Mihai Viteazu”. La 6 Aprilie 1944, trupe ale Frontului II ucrainean intrau în Botoșani, Rădăuți, Suceava. În acest timp, armata germano-română încă era stăpână pe situația din Crimeea până în următoarele zile când ofensiva sovietică s-a dovedit copleșitoare. Deși Hitler nu aproba părăsirea Crimeei, atacurile rusești tot mai concentrate și cu intermitențe minime au făcut imposibilă orice rezistență. La 12 Mai 1944, războiul în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Un părinte mi-a mângâiat inima cu un cuvânt cald ce sigur nu am să-l uit niciodată: „Părinte, cântă și mergi mai departe, la capătul drumului te așteaptă Dumnezeu”! Rugăciunea citită de Patriarhul Ierusalimului pentru venirea Sfintei Lumini 1 Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înțelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de început, Carele locuiești întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină și a fost lumină, Doamne, Dătătorule-de-lumină, Carele ne-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la lumină și ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez și am văzut slava Ta plină de har și adevăr (Ioan 1, 14). Dar o, Dătătorule-de-lumină Doamne, Carele ești lumina văzută de cei care au stat în întuneric; Stăpâne Doamne, Carele ești Lumina cea adevărată, care luminezi pre tot omul care vine în lume (Ioan 1,9), singura Lumină a lumii și lumina vieții oamenilor, de a Cărui slavă este plin tot universul, căci Tu ai venit ca lumină
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]