3,144 matches
-
cer, ca stâncile, să fie escaladate cu efort și pricepere de alpinist. Sunt culmile comunismului.“ (Informația Bucureștiului, 29 octombrie 1971) „Sub fruntea lui se ncheagă constelații De visuri pentru cei ce sunt ori vin, Croindu-i trainic drum acestei nații, Stăpână peste propriu-i destin. Cu mâna către culmea-mpurpurată, Celor ce-au pus în rodul muncii țel, El secolul de aur îl arată Și-n fruntea tuturora este el.“ („Fiul Patriei“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de frumos. Niciodată libertatea de creație nu a avut un sens mai larg, mai adânc, n-a fost mai total înțeleasă.“ (Ateneu, martie 1971) „Credința mea rămâi și vei rămâne, frumos, cu imnuri te împodobesc! - tu, demn stăpân pe forțele stăpâne, mai omenesc în tot ce-i omenesc - tu, vis mereu, mereu întruchipare, înmiresmând al cântecelor grai, ce mândru sunt în marea ta splendoare, tu, dor al meu, gura mea de rai...“ („Luminos partid“, Scînteia, 19 august 1973) „Am preamărit și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut și desăvârșit în cele cinci decenii de aprigă existență și de activitate creatoare.“ (Steaua, anul XXII, nr. 1, 1-15 mai 1971) 156 DEMETRIUS Lucia O fericită: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...Da, Uniunea Sovietică, stăpână pe cea mai înaintată tehnică, propune lumii întregi pace și nu obosește reînnoindu-și propunerile și găsind mereu formule noi care să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
viitorimii statura impozantă a poporului român, fizionomia sa de o expresivitate impresionantă.“ („Împlinirea aspirațiilor poporului român în Epoca Nicolae Ceaușescu“, Scînteia, 22 noiembrie 1988) POPESCU Dumitru Radu „...lupta pentru perfecționarea spirituală spre binele omului, lupta pentru o Românie modernă și stăpână pe propriile sale destine și lupta pentru om conștient de menirea sa și stăpân pe propria sa țară, responsabil, revoluționar, de omenie, redobândirea omeniei și așezarea României pe propria sa orbită în constelația națiunilor lumii, toate acestea și multe altele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
e un imbold de a continua cu și mai multă consecvență și, sperăm, cu și mai mult succes, înfățișarea a tot ceea ce realitatea noastră are mai semnificativ, mai nou, umanitatea societății noastre, minunatul chip al celor ce făuresc România modernă, stăpână pe destinele sale, condusă pe marile culmi ale civilizației socialiste de încercatul nostru partid comunist, de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Scînteia, 31 ianuarie 1978) POPESCU Petru „Tradiția unor asemenea dezbateri, consolidată în societatea noastră de atenția permanentă pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Părintele Annibal du Coudret, un preot foarte învățat și evlavios, l-a tradus în latină. Și autorul, și traducătorul sunt încă în viață. Prologul părintelui Luis Gonçalves da Câmara Pe 4 august 1553, într-o vineri dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină, aproape de casa sau apartamentul zis al Ducelui, am început să-i dau seamă de unele dintre trăirile mele sufletești. Printre altele, i-am vorbit și de înclinația mea spre mândrie. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dorința cea bună pe care o avea. Dar el răspunse în așa fel încât, fără a se îndepărta de adevăr - deoarece era foarte scrupulos în această privință - reuși să scape de fratele său. Capitolul II CAVALERUL LUI DUMNEZEU (1522) Onoarea Stăpânei noastre 13. Plecă așadar călare pe un catâr. Pe drum, l-a convins pe unul dintre frații săi, care a voit să-l însoțească până la Oñate, să vegheze în timpul nopții împreună cu el la altarul Stăpânei noastre din Aránzazu 3, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
CAVALERUL LUI DUMNEZEU (1522) Onoarea Stăpânei noastre 13. Plecă așadar călare pe un catâr. Pe drum, l-a convins pe unul dintre frații săi, care a voit să-l însoțească până la Oñate, să vegheze în timpul nopții împreună cu el la altarul Stăpânei noastre din Aránzazu 3, unde s-a rugat, cerând noi puteri ca să-și poată continua drumul. Își lăsă fratele la Oñate pentru a-și vizita o soră, iar el plecă spre Navarrete. Din ziua în care a părăsit casa părintească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primit, să-i dăruiască o moșie bună, ținând seama de încrederea pe care acesta o câștigase în trecut. Primi banii: o parte îi dădu celor cărora le era dator, iar restul îl oferi pentru refacerea și împodobirea unei icoane a Stăpânei noastre care era într-o stare jalnică. Astfel, luându-și rămas bun de la cei doi slujitori care îl însoțeau, călare pe catârul său, plecă singur de la Navarrete spre Monserrat. 14. Pe drum, i se întâmplă ceva care ar trebui scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fel pentru slava lui Dumnezeu 2, fără a ține seama de nici o împrejurare ca atare. 15. Văzându-și de drum, îl ajunse din urmă un maur călare pe un catâr. Au început să discute și au ajuns să vorbească despre Stăpâna noastră. Maurul credea că Fecioara zămislise fără bărbat, dar nu putea crede că ea a rămas fecioară după naștere, înfățișând toate temeiurile firii care-i veneau în minte. Deși Pelerinul 1 i se împotrivi în toate felurile, nu-l putu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simți o mare neliniște interioară care-i stârni nemulțumire în suflet, deoarece i se părea că nu-și făcuse datoria. Fu cuprins de mânie împotriva maurului, părându-i-se că greșise lăsând un maur să zică astfel de lucruri despre Stăpâna noastră și că trebuia să facă ceva pentru a-i apăra onoarea. Creștea în el dorința de a merge să-l caute pe maur și să-i dea câteva lovituri de pumnal pentru cele spuse. Luptă mult cu această dorință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat trei zile2. Tot cu duhovnicul s-a înțeles și în privința catârului, ca acesta să fie dăruit mănăstirii, iar sabia și pumnalul să fie atârnate în biserică, la altarul Stăpânei noastre. Acesta a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să fie dăruit mănăstirii, iar sabia și pumnalul să fie atârnate în biserică, la altarul Stăpânei noastre. Acesta a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul ce ducea direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oboselii drumului pe mare și a celorlalte lipsuri. Nefiind în stare să mai umble, rămase acolo, în timp ce mama și fiica plecară spre Roma. În acea zi, ieșiră mulți oameni din oraș. Cum Pelerinul știa că urma să treacă pe acolo stăpâna locului, îi ieși în cale și-i spuse că nu era bolnav, ci numai slăbit, și o rugă să-l lase să intre în oraș pentru a căuta cele de trebuință. Ea îi îngădui cu ușurință. Începând să cerșească, primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
proiectul în stare pură, iar, raportat la această viziune, el însuși nu este altceva decât o ființă în proiect. Proiectul de a vedea se epuizează în vederi parțiale, Ignațiu vorbind cu aceste prilejuri despre „a vedea forma”, „mișcarea” etc. Vederea Stăpânei noastre este aici „parte sau poartă”3, reprezentare în viziune sau deschidere spre viziunea Sfintei Treimi. Numai că paginile Jurnalului nu vor consemna niciodată această viziune unitară, distinctă și deslușită a chipurilor trinitare, în care toate lucrurile de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în volumul de scrieri ignațiene: Jurnalul mișcărilor lăuntrice nu numai că este singurul manuscris ignațian autentic ajuns până la noi, dar el oferă totodată cititorilor o perspectivă nebănuită în lumea interioară a Sfântului. Marius Taloș Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" † STĂPÂNA NOASTRĂ 1 12. Sâmbătă ș2 februarie 1544ț - Evlavie îmbelșugată la liturghie, cu lacrimi, cu multă încredere în Stăpâna noastră, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei 3. 2. Duminică ș3 februarieț - Același lucru, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noi, dar el oferă totodată cititorilor o perspectivă nebănuită în lumea interioară a Sfântului. Marius Taloș Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" † STĂPÂNA NOASTRĂ 1 12. Sâmbătă ș2 februarie 1544ț - Evlavie îmbelșugată la liturghie, cu lacrimi, cu multă încredere în Stăpâna noastră, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei 3. 2. Duminică ș3 februarieț - Același lucru, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei. STĂPÂNA NOASTRĂ 3. Luni ș4 februarieț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi, cu multă încredere în Stăpâna noastră, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei 3. 2. Duminică ș3 februarieț - Același lucru, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei. STĂPÂNA NOASTRĂ 3. Luni ș4 februarieț - Același lucru și, de asemenea, cu alte sentimente, mai mult spre a nu avea nimic, de-a lungul zilei, iar seara, o atașare afectuoasă față de Stăpâna noastră, cu multă încredere. STĂPÂNA NOASTRĂ 4. Marți ș5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei. STĂPÂNA NOASTRĂ 3. Luni ș4 februarieț - Același lucru și, de asemenea, cu alte sentimente, mai mult spre a nu avea nimic, de-a lungul zilei, iar seara, o atașare afectuoasă față de Stăpâna noastră, cu multă încredere. STĂPÂNA NOASTRĂ 4. Marți ș5 februarieț - Înaintea liturghiei, în timpul și după aceasta, evlavie îmbelșugată, lacrimi și durere de ochi din cauza mulțimii lor, vedere a Mamei și a Fiului, gata să mijlocească pe lângă Tatăl //4, rămânând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de-a lungul zilei. STĂPÂNA NOASTRĂ 3. Luni ș4 februarieț - Același lucru și, de asemenea, cu alte sentimente, mai mult spre a nu avea nimic, de-a lungul zilei, iar seara, o atașare afectuoasă față de Stăpâna noastră, cu multă încredere. STĂPÂNA NOASTRĂ 4. Marți ș5 februarieț - Înaintea liturghiei, în timpul și după aceasta, evlavie îmbelșugată, lacrimi și durere de ochi din cauza mulțimii lor, vedere a Mamei și a Fiului, gata să mijlocească pe lângă Tatăl //4, rămânând și fiind înclinat mai mult spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mulțimii lor, vedere a Mamei și a Fiului, gata să mijlocească pe lângă Tatăl //4, rămânând și fiind înclinat mai mult spre a nu avea nimic, atunci și de-a lungul zilei; iar seara, ceva aidoma unui sentiment sau vederi a Stăpânei noastre gata să mijlocească. STĂPÂNA NOASTRĂ 5. Miercuri ș6 februarieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, cu evlavie și nu fără lacrimi, mai mult spre a nu avea nimic; apoi, cu destulă limpezime, în mod cu totul neobișnuit, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și a Fiului, gata să mijlocească pe lângă Tatăl //4, rămânând și fiind înclinat mai mult spre a nu avea nimic, atunci și de-a lungul zilei; iar seara, ceva aidoma unui sentiment sau vederi a Stăpânei noastre gata să mijlocească. STĂPÂNA NOASTRĂ 5. Miercuri ș6 februarieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, cu evlavie și nu fără lacrimi, mai mult spre a nu avea nimic; apoi, cu destulă limpezime, în mod cu totul neobișnuit, mi s-a părut că a ține în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
foc; prin toate acestea s-a întărit în mine alegerea făcută //. Apoi, pentru a chibzui și a intra în alegeri, și fiind hotărât să o fac, și reluând judecățile pe care le scrisesem pentru a chibzui la ele, rugându-mă Stăpânei noastre, apoi Fiului și Tatălui ca să-mi dea Duhul Său pentru a chibzui și discerne, chiar dacă vorbeam ca despre un lucru gata făcut, simțind o mare evlavie și primind anumite priceperi cu o oarecare limpezime a văzului, m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și în toiul liturghiei, o anumită căldură și evlavie, fără răceală, ci era multă forfotăprintre cei din sală și printre cei ce ascultau liturghia. O dată terminată liturghia, după ce am privit acel lucru, am rămas așezat și cu evlavie.)3 A STĂPÂNEI NOASTRE 12. Miercuri ș13 februarieț - Băgând de seamă că am greșit mult neglijând Persoanele divine în momentul aducerii de mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem să o celebrez, și luându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]