3,258 matches
-
cum mă trec fiori reci pe șira spinării. Sub patul meu se află o revistă și în revistă este un șiș, mi-a spus el. Șișul era un fel de cuțit artizanal, cu o lamă atât de lungă încât putea străpunge un om. După ce plec, du-te și ia revista. Apoi pleacă la locul tău și prefă-te că citești. Dacă ești atacat, ai și tu o armă, mi-a spus el. Timpul se scurgea chinuitor de încet. La ora unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ești turc? Hai, mai repede! Apleacă-te peste pervaz, așa, așa! Privește luna tilică și nu scoate un sunet, că zbori, mă, zbori! Te arunc pe geam ca pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-au dezlipit stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de gheață lipiți de cer, de pământ, de inimă. Se rostogoleau stelele precum ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
hainele, prințesa arăta ca o fată obișnuită și așa porni la drum, să nu atragă privirile. Prima noapte dormi într-un luminiș și visa că a venit un pui de căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale cu gloanțe grele. Puiul de căprioară își așezase capul în poalele ei și așa dormise toată noaptea. Când se trezi fata, miracol, pe fusta ei găsi o petală de trandafir galben, fără să fie prin împrejurimi astfel
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ea numaidecât, chiar în clipa în care ai descoperit-o. Pe planeta mea se află niște semințe îngrozitoare, semințele de baobab. De un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre amenințătoare de arbore uriaș. Apoi umbra va fi abătută și retrasă.) MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat o femeie, am strigat. Și m-am întors sus, împreună cu bulele de aer, spre lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea ofensei mele estivale. Cred că era aceeași plăcere pe care o simte un chelner murdar, atunci când scuipă pe furiș în farfuria unui client prea pretențios. O bubuitură surdă și îndepărtată intră pe fereastră străpungând tăcerea. Poate se schimbă timpul. Cu o seară înainte lăsasem un scaun pe terasă. Mi-am îmbrăcat halatul și am ieșit să-l iau. O pasăre care nu migrase a intrat în curte și acum se învârtea speriată, jos, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Cine îmi garanta că era o femeie discretă? Mi se părea că surprind ceva neglijent în felul ei de a merge. Mâine poate că povestea va face înconjurul spitalului, aș fi avut parte de priviri malițioase, care m-ar fi străpuns, de bârfe pe care n-aș fi putut să le opresc. Italia era în spatele meu, acum simțeam că sunt furios pe ea. Nu-mi spusese nimic, se ascunsese de mine, lăsase unei străine sarcina de a-mi dezvălui un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un univers original propriu Moldovei. Oricâte elemente de împrumut au apărut în acest secol în arhitectura din Moldova, fiecare monument nu are echivalent în altă parte a lumii, fiecare are o prelucrare autentică, de neconfundat. La Cetățuia, intrarea principală care străpunge peretele ce desparte pridvorul de pronaos este decorat cu un chenar format din muluri și caneluri. Mulurile din interior ca și cele de la ușile exterioare se termină în arc frânt ale cărui capete se întretaie. Chenarul intrării principale a fost
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care are de-o parte și de alta sulița, trestia și buretele. Trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor, o coardă de viță de vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță și urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii și coboară cu vârful în jos. Iisus ține în mână un ciorchine mare pe care îl stoarce într-un potir. Această icoană este realizată după o rugăciune pe care preotul o
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
soldați în temniță, iar deasupra un înger cu sabia. Ultima scenă din absidă, cea de după ultima fereastră, arată Mucenicia Sfântului Apostol Matei. Urmează apoi cele două scene pe porțiunea ce încadrează absida până la brâul răsucit: Mucenicia Sfântului Toma, om tânăr, străpuns cu sulița de soldați, și Sfântul Matei batjocorit de mai mulți oameni. De la brâu până la zidul despărțitor, într-o scenă mai mare, este reprezentată iarăși Mucenicia unor sfinți. Pisania este ștearsă. Iisus se roagă, iar o persoană taie cu sabia
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ales în cazul tău. Căci toată îndrăgostirea ta nu e decât cerebrală sau, cum se spune, cu capul. — Asta s-o crezi tu... - exclamă Augusto cam înțepat și prost dispus, deoarece gândul că îndrăgostirea lui nu era decât cerebrală îl străpunsese dureros până în străfundul sufletului. — Și dacă mă scoți din ale mele, îți spun că nici tu nu ești decât o idee pură, o ființă fictivă... — Vasăzică nu mă socotești capabil să mă îndrăgostesc cu adevărat, ca toți ceilalți?... Ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor pași mărunți, își simți inima străpunsă de-un pumnal și capul invadat de negură. Ușa salonului se deschise și își făcu apariția Eugenia. Bietul de el se sprijini de spătarul unui fotoliu. Ea, văzându-l livid, păli o clipă și încremeni în mijlocul salonului, iar apoi, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât un personaj de roman, sau de riman, cum vrei să-i spui. Acum ți-ai aflat prin urmare secretul. Auzind acestea, bietul om nu făcu o vreme decât să-mi arunce una din acele priviri sfredelitoare ce par a străpunge ținta și-a trece dincolo de ea, îmi contemplă apoi portretul în ulei care-mi prezidează cărțile, culorile îi reveniră în obraji, își trase răsuflarea, își veni în fire, își recăpătă stăpânirea de sine, își rezemă coatele de masa mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai întâi se scutură tot, ca și cum de stăpân se putea apropia doar arătând decent și prezentabil, apoi dădu fuga, ajungând în clipa următoare, cu capul apăsat pe pieptul lui Cipriano Algor, cu atâta forță încât părea că vrea să-l străpungă. Atunci Marta își întrebă tatăl, Pentru ca toate să fie perfecte, pentru ca să nu te îmbrățișeze numai Găsit, spune-mi dacă ai vorbit cu Marçal despre sondaj, Am vorbit, Nu mi-a spus nimic, Din același motiv pentru care nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aflu...și încă n-am aflat... De ce, trecând prin lume, nu pot ca să ajung La țărmul ce mă cheamă, neliniștit, în vise, Cu-a sale frământări, care mi-au fost prescrise Și ținta lui precisă, nu pot să i-o străpung?...
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
deschizându‑se și zăresc rochia de mireasă, mă retrag grăbită în biserică, înainte ca vreunul dintre nuntași să creadă că aștept afară pentru a perturba intrarea miresei. Mă strecor înăuntru, încercând să nu afectez muzica de orgă. Angela Harrison mă străpunge cu o privire otrăvită și se aud zumzete și șușoteli dinspre partea în care stau rudele lui Lucy. Mă așez în spate, încercând să rămân calmă și liniștită - dar sunt conștientă de faptul că toți prietenii lui Lucy îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe pat... — Stați! zic, încercând să‑mi păstrez calmul vocii. Când spuneți total, vreți să spuneți... — Îhâm. Cosmeticiana zâmbește. După aceea, dacă doriți, putem aplica un mic implant cu cristale în... zona respectivă. Cel mai la modă este o inimă străpunsă de o săgeată. Sau, poate, inițialele cuiva anume? Nu. Așa ceva nu poate exista în realitate. — Vă rog să vă întindeți pe spate și să vă relaxați... Să mă relaxez? Să mă relaxez? Se întoarce la craticioara ei cu ceară topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]