4,124 matches
-
plăcea să le vadă căzând prin puțul liftului de la cinci etaje înălțime. Câte s-or fi strâns cu vremea acolo jos... Era slab de-i numărai coastele fiindcă nu mânca nimic. O dată, mama lui găsise-n spatele bufetului de la bucătărie, strivită între bufet și perete, o piersică uriașă, zemoasă, pe care abia i-o dăduse. Începuse să plângă de disperare. Acum copilul sărea în lift, pe când acesta pornise, doar-doar l-o opri între etaje. Nu-i mai era frică de asta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
castelul Peleș și munceau alții pentru el. Ciocoi era un cuvânt caraghios, semăna cu "coi", copiii le ziceau ciocoi, nu se știe de ce, furnicilor care-și făceau mușuroaie pe Aleea Circului. Am mai văzut niște ciocoi!" spunea Luci și le strivea mușuroiul cu talpa, strigând "Ciocoi nenorociți! Ciocoi nenorociți!" Dar de ce se zicea în "Internaționala" că nu e mântuire nici în dumnezei? Dumnezeu, toată lumea știa, era unul singur, doar când înjurai ziceai "dumnezeii mă-ti". Probabil vroiau să spună că muncitorii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu capul mult dat pe spate, cu mâinile încleștate pe brațele scaunului, simțind mereu, pe dosul palmei drepte, apăsarea pântecului bărbătesc. De-atîtea ori o chinuise, în amintire și-n vis, ce se-ntîmplase atunci, căci simțise deodată sexul tare al doctorului strivindu-i mâna și ridicase capul speriată. Văzu atunci că rochița i se adunase la brâu și pulpele și chiloțeii cu desene de ancore i se vedeau etalate pe mușamaua cenușie. Își trăsese repede rochița-n jos, prefăcîn-du-se a nu fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în flamanda ei din sud? Și toate târfele din vitrine? era Gagan o știutoare? - știuse (provocase? proorocise? construise un model al lum" și-i dăduse drumul să se deruleze în țeasta sa mai vastă ca lumea, amuzîndu-se cum o omidă strivită de laba unui brahiosaur provoca, după scurgerea erelor, căderea unui papă în erezie și cum fâlfâirea unei aripi de fluture în Antile provoca un uragan în Malaezia? Era demonul lui Maxwell, înregistrînd și numerotând și urmărind fiecare subparticulă din întregul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fusese și defecțiunea sondei hipnotice. Nu trebuia să fii specialist pentru a realiza că, în lipsa roții, clonele se vor căzni mult și bine până vor transporta materialele de construcție până la templu. Ca să nu mai vorbim de cei care vor muri striviți sub buștenii grei. Isidor dăduse greș, iar Kalator era departe... Simțea că asupra umerilor săi apăsa responsabilitatea de a învăța tot ceea ce știa Isidor. Crey era încrezător. În fond, ce trebuia să învețe oamenii aceia? Politica, administrația și religia. Se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fiindcă armele lor pot fi dintre cele mai neașteptate!" Calul nu dădea încă semne de oboseală. Probabil că fratele care i-l dăduse chiar vorbise serios când îi spusese că e unul dintre cei mai buni ai Abației. Vântul îi strivea de obraji fulgii aceia cenușii a căror cădere leneșă părea că nu se oprește niciodată. Senzația era vag cunoscută. Imediat își aduse aminte. Z! Acolo, pe vremea celei mai lungi expediții, îl mai bătuse un asemenea vânt; expediția aceea în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trei. Una porni cu fâlfâituri încete de aripi spre cadavrul femeii, o a doua se înfipse în gâtlejul bărbatului și începu să-și croiască loc acolo, iar a treia îl fixă pe Rim. Quintul prinse cu mare ușurință insecta, o strivi între degete și apoi, cu un gest rapid, o îndesă în nara stânga a bărbatului. Avusese o moarte frumoasă. Nu mulți războinici aveau privilegiul de a se lupta cu un quint. Rim pătrunse în magazin și văzu imediat containerul. Era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
El e de departe cel mai ciudat. A decis că misiunea lui este aceea de a-i apăra pe ceilalți. Deocamdată, câmpia nu îi pusese în pericol. Animalele erau blânde și semenii tăi nu muriseră decât căzând din copaci sau striviți sub construcțiile eșuate. El insistă însă că trebuie să fie... soldat... da... așa își zicea. L-ai întrebat de ce alesese tocmai îndeletnicirea aceea. Și puternicul Sirin a răspuns că simte că undeva în străfundurile ființei sale mai trăiește un om
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
telepate. Reacția meduzelor nu avea nici o logică. Nici el și nici Oksana nu îndreptățeau o asemenea izbucnire de violență. Bărbatul oftă încercînd să-și scoată din minte teroarea pe care o simțise când corpul cornos al meduzei aproape că îl strivise. Era oare posibil ca spionul din psiac să fi creat în jurul lor un câmp de activitate psi care să fi ațâțat meduzele? Era o posibilitate. La urma-urmei, operatorii aceia care îi erau ostili pe față tocmai fiindcă știau că nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reușea să îi neutralizeze atât de repede încît Xtyn nu participase niciodată la o luptă cu asemenea animale, care învățaseră demult să ocolească satul lor. Cu florile cântătoare era ceva mai greu, fiindcă, de ce cele mai multe ori, erau nevoiți să le strivească sub picioare. Existența dragonului era una efemeră. El nu exista în realitate și un privitor care nu participa la viziune ar fi putut vedea doar efectele închipuite de luptătorii din rand asupra atacatorilor. Folosindu-și capacitățile psi și structura semisferică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce se întîmplă, lama aceea ciudată se extinse iar vârful ei se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri să nu se înfigă singur în arma războinicului și rămase împietrit, în timp ce urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se rostogoli de două ori și țâșni în picioare, dar pumnul unuia dintre atacatori se afla deja exact în locul în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care căzu, se întrebă daca moartea putea fi atât de puțin dureroasă, fiindcă nu simțea metalul fă-cîndu-și loc în trupul său. Apoi soldatul își trase mâna, lăsîndu-l să cadă pe burtă, în praf, și îi puse cizma grea pe ceafa, strivindu-i chipul de pământ. - Nu mișca, puișor, râse Leka Hinnedi. - Pun pariu că iarăși ai făcut scamatoria aceea cu lama. Ți-am spus de atâtea ori că e prea periculos... Ei, dar îmi bat gura de pomană, rosti amuzat N
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vor sări în ajutor... Cu un gest scurt, militarul comandă foc. Chiuind de bucurie, soldații lui pulverizară zidul Fortăreței. Starețul mai găsi doar forța de a ridica ochii spre cer: Armatele tale Doamne nasc Apocalipsa. Îmbrăca-voi armura Armaghedonului și strivi-voi pe necredincioși! Nu-Ți fie teamă! 2. Ultimele două zile nu fuseseră prea fericite pentru Abate. Era convins că secretul atât de bine păzit al felului în care replicau religiile se va afla cum și se va răspândi în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unit în cele 643 de întrupări ale sale va fi arhanghelul care va suna din goarna răzbunării. - După chipul și asemănarea Ta, Doamne! rosti simplu Abatele apăsând o manetă. O imensă placă de beton culisă în curtea din centrul Abației, strivind piersicul înflorit. Ca la un semn, Ouăle își luară zborul spre a doua Însămânțare. Erau atât de mici încît puteau pătrunde lesne prin apărările orbitale extrem de rarefiate ale Lumilor Agricole. Și, pe fiecare planetă înrobită îl vor aduce din nou
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și tu: anul trecut a murit de friguri fiul meu cel mai mare, care mă ajuta cel mai mult la lucru. Ceilalți sunt doar ceva mai mari decât niște cățeluși, iar eu... Balamber îl întrerupse, plesnind aerul de parcă ar fi strivit o insectă: — Dar eu toate astea le știu, ce-ți închipui tu? Și i le-am spus și lui Utrigúr, cum nu! Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui nume, Audbert simțise cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea, căutând aprobarea tovarășilor, care, la acel zgomot sec, păreau a se fi trezit dintr-un somn și se priveau unul pe altul stupefiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațele încrucișate, rezemat cu spatele de perete — Da, Reinwalt, sunt convins că în război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și alte popoare aliate cu ei, decât așteptăm să fim striviți fără să facem nimic Bărbatul solid, care deja vorbise puțin mai înainte, obiectă: — împreună cu romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că ajunge aici cu o armată până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e cu tine, vor fi și celelalte comunități burgunde dintre Rhon și Rin. Oricum, cred că și în celelalte adunări vor fi luate asemenea hotărâri. Gundovek are ultimul cuvânt, dar sunt sigur că nu va lăsa ca burgunzii să fie striviți pentru a doua oară de lupii aceia păgâni. Waltan îi vorbi din nou tatălui său: — O să mă iei cu tine la Genava, așa-i? Dacă se vor hotărî pentru război... Dând aprobator din cap, Waldomar îl luă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
învinge, demonstrându-mi că în Galii sunt încă oameni dispuși să se lupte. L-am trimis înapoi, dându-i cuvântul că până la jumătatea lui iunie voi fi acolo cu armata mea. Aureliana, crede-mă, e locul potrivit pentru a-i strivi pe huni. Având forțele noastre unite cu ale lui Teodoric, îi vom putea ataca, strângându-i între noi și cetate. Cucerit, Sebastianus întrebă: — Pot să te întreb care va fi rolul meu? Flavius Etius strânse un moment buzele, măsurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajută. Dar de data asta o s-o plătească, de data asta îl spânzur.“ Divicone se întrerupse un moment, apoi ținu să adauge: — „Cine îi ajută“, înțelegeți? Chiar așa a spus. Ca și cum n-am ști cum merg treburile astea: țăranii săraci, striviți de taxe și de nenoroc, se îndatorează de la clarissimi, pe urmă nu reușesc să plătească și iată-i ajunși coloni semiliberi, sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt cauza pentru care cei aflați în mizerie iau calea răzvrătirii și a trădării! Ei ar trebui să fie primii din comunitate care să dea un exemplu de moderație, umilință caritate și fidelitate față de propriile îndatoriri; și, în schimb, ei strivesc poporul sub călcâiul aroganței lor, afișându-și privilegiile în loc să le repudieze ca pe niște poveri ale sufletului, inevitabile premise ale păcatului și, ca o consecință, ale osândirii lor de mai târziu. Pentru câteva momente, Sebastianus tăcu, impresionat de focul credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajuta să-l recunoașteți: la mâna stângă are numai patru degete, fiindcă odată - acum un an, vreau să spun - prin părțile cetății Avaricum, și-a amputat el însuși degetul mic, pe care un soldat din escorta unui perceptor i-l strivise cu o lovitură de ciomag. Nu s-a gândit de două ori, înțelegeți? Și, în sfârșit, a rămas așa, asta-i... fără deget. Dubritius își încheiase raportul; tăcu și, oarecum stânjenit, își scărpină iarăși barba aspră, privind în pământ. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul limpede al acelei zile splendide de iunie, câmpia oferi ochilor lor un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
val monoton, plictisit, Nu sunt decât... O iubire amânată. Mă pierd ușor, Mă destram,mă risipesc Și am uitat să uit! PLOUĂ CU FLUTURI Plouă cu fluturi Peste macii înfloriți, Pulbere de vis, Mantie de argint. Sub pașii mei Se strivesc orizonturi. Adun în palme Picături de lumină, Rătăcesc privirea Vertical. O mare de aur ruginit Îmi inundă simțurile Nevindecate. Plouă cu fluturi Șoptit, Tăcerea curge încet Pe câmpul despletit, Plouă între cer Și pamânt Cu fluturi Vise de o zi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pulberi de rouă ?! De ce plângi, când te doare?! De ce plângi?! BELETRISTICĂ Nu mai plâng de un secol de durere și de un mileniu de istorie. Nu mai răscolesc în Cenușa Imperiului în care am fost Prinț și Cerșetor. Nu am strivit minuni, nu m-am pierdut La Răscruce de vânturi, nu m-am înecat în Al Treilea Val. Nu am comis nicio crimă și deci nu am primit nicio pedeapsă, nu mi-am regăsit numele in jurnalul unui poet! Nu am
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]