4,310 matches
-
întreține suferința și alimentează durerea. 5. Dialogism și dramă Oricine utilizează episoduri, ce trimit la vis, intră într-o relație dialogică. Termenul dialogic, răspunde unei probleme de literatură estetică. Istoria episodului despre vis reprezintă o istorie a dezvoltării procedeelor de structurare poetică, care apropie o serie literară de un plan mistic. În vis se creează o relație intuitivă cu un sistem de imagini neîncheiat, organizat în afara omului. Acest material își păstrează o oarecare specificitate, o oarecare independență și autonomie, întrucât izolează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să formeze mai întîi un om (natură) și abia apoi un cetățean (societate). Componenta activă presupune intenții active din partea guvernorului (de exemplu: nu trebuie să ofere precepte, trebuie să le mijlocească descoperirea). Mediul din jurul copilului are nevoie de o minimă structurare, activitate care îi revine guvernorului"146. În realitate, la Rousseau principiul educației negative nu are un caracter absolut și nici substratul sceptic care i se atribuie: "Cea dintîi educație trebuie să fie, așadar, pur negativă". Așadar, "cea dintîi" educație (pînă
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
fie nondefensiv, adică să nu exercite nici un fel de presiuni asupra elevului. Nondirectivismul are următoarele caracteristici 277: - postularea libertății elevului ca premisă fundamentală a actului pedagogic și diminuarea pînă la nesemnificativ a rolului și autorității profesorului; - înlăturarea oricăror forme de structurare, orientare și organizare a influențelor educative de către adult (profesor) și implicit de către societate; - respingerea și refuzul determinărilor sociale ale actului pedagogic; - desconsiderarea finalităților și obiectivelor sociale ale educației; - înlăturarea procesului asimilării sistematice și organizate a cunoștințelor, plasînd învățarea în zona
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ca primul rege al României Mari. Abia acum, după Marea Unire, omul politic Ion I.C.Brătianu va vedea Împlinite cele două mari reforme: reforma agrară ( În 1921) și reforma electorală, cât și adoptarea unei noi Constituții (1923), la a cărei structurare și aplicare și-a adus o contribuție hotărâtoare. În anii următori, liberalul Ion.I.C.Brătianu a continuat să lupte pentru Întărirea și Înnoirea partidului său, reușind să-l facă unul cu adevărat național. Pentru atingerea acestui scop s-a sprijinit
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
pe scară tot mai largă, asumându-și funcțiile unei veritabile monede. Discuția trece deja în economia monetară. Aceste acumulări sociale nu s-au realizat peste noapte, este vorba de sute și mii de ani de schimburi până când putem asista la structurarea acestui echivalent general și deplasarea sa înspre aur și argint, adică spre metalele prețioase. Există unele triburi izolate din junglele planetei care nici azi nu au făcut acest pas dacă vom ține seama că schimbă cu noi un kg de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
anului 1866, tendința de a stabili un anumit consens la nivelul clasei politice de la București, iar lucrul acesta putea fi lesne observat atât la nivelul unui ziar precum Reforma, dar și Românul. În ultimul cotidian amintit, George Sion considera importantă structurarea vieții politice românești nu pe criterii doctrinare, ci pe acela al susținerii unui anumit proiect politic considerat vital pentru întreaga societate românească în funcție de care oamenii politici erau apreciați drept patrioți sau falși patrioți 692. Dacă erau destui cei care subscriau
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Giscard d'Estaing / 294 6. De la perechi de acte de discurs la secvența dialogică / 298 Capitolul 6.Textul ca unitate compozițională și configurațională / 307 1. Planurile de texte / 309 1.1. Planuri fixe / 310 1.2. Planuri ocazionale / 316 2. Structurarea secvențială / 322 2.1. Combinațiile de secvențe / 323 2.2. De la dominantă la efectul "tipuri de texte" / 326 2.3. Organizarea compozițională a textelor / 329 3. Structurarea configurațională / 330 3.1. Macro-structură semantică (temă, topic) / 331 3.2. Macro-act de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
texte / 309 1.1. Planuri fixe / 310 1.2. Planuri ocazionale / 316 2. Structurarea secvențială / 322 2.1. Combinațiile de secvențe / 323 2.2. De la dominantă la efectul "tipuri de texte" / 326 2.3. Organizarea compozițională a textelor / 329 3. Structurarea configurațională / 330 3.1. Macro-structură semantică (temă, topic) / 331 3.2. Macro-act de discurs (explicit sau implicit) / 334 Capitolul 7. Funcționarea textuală a timpurilor verbale / 337 1. Pentru o depășire a opoziției reductive dintre "povestire" și "discurs" / 339 2. Enunțarea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în mod justificat pretenția gramaticilor transfrastice de a fi simultan părți ale gramaticilor unor limbi și științe ale textului în general, propune o lingvistică a textului concepută în termenii sintaxei funcționale și ai lingvisicii integrale, textul fiind un nivel de structurare al unei limbi, nenecesar, dar empiric posibil și universal, constituit pe baza unor operații ce-i asigură unei secvențe identitate discursivă. În același sens, atunci cînd se referă la limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență: "în măsura în care sensul, în interiorul textului se exprimă nu numai lingvistic, ci și extralingvistic ceea ce se întîmplă în mare măsură cu această lingvistică a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în versuri sînt unități grafice care fac parte dintr-o structură mai vastă: planul de text și părțile sale (cap. 6). Pe de altă parte, vom vedea (cap. 5) că între perioadă și planul textului există un nivel secvențial de structurare. 1.3. Exemplu de construcții detașate și de relative Modul de funcționare al unităților sintactice periferice în raport cu nucleul precum "construcțiile detașate" (CD) situate la începutul frazei este un bun mijloc de a exemplifica decupajul unităților textuale minimale. Bernard Combettes propune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de poétique: [...] Știința limbajului, chemată evident să studieze semnele verbale în toate combinațiile și funcțiile lor, nu are dreptul să neglijeze funcția poetică, co-prezentă în vorbirea fiecărei ființe omenești încă din prima copilărie și care joacă un rol capital în structurarea discursului. Această funcție comportă o atitudine introvertită față de semnele verbale în unitatea lor dintre semnificant și semnificat și dobîndește o poziție dominantă în limbajul poetic. (Jakobson 1973: 485) 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale Trebuie să ținem cont de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trai celor care nu le aveau. § 6 Aceasta înseamnă că trebuie să recunoaștem demnitatea celor cărora le era contestată. § 7 Aceasta vrea să spună că trebuie să asigurăm o patrie celor care se îndoiau că o au. [...] Același principiu de structurare oratorică prin anaforă stilistică se regăsește și în discursul pronunțat în balconul Primăriei din Montréal, despre care a fost vorba în capitolul 2 § 3.4.: Dacă ați ști // cîtă încredere // are acum în voi / Franța trezită // după imense-ncercări [Aplauze
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
-și dea concursul / la mersul vostru înainte / la progresul vostru [Aplauze] În proza oratorică, aceste reluări de sintagme întregi susțin construcția și mișcarea textului oral, perceptibile astfel de către auditor. Vom vedea în capitolul 5 că aceste fapte sînt legate de structurarea textelor în perioade. În afară de poezie, de sloganuri și de snoave, legarea prin eufonie poate interveni și în proză. Astfel, fraza lungă din T4 apare ca fiind saturată de reluări eufonice: T4 Ayant TeRRAssé L'AFFICHeur ACHILLe, ILs Le TIRèrent suR
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sonetului este înlocuită cu intense legări ale semnificantului, fenomen pe care Jakobson îl numește "împletire verbală" (1973:16). 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> Poemul de Ponge studiat mai sus pune în joc mai multe nivele de producere și structurare a textului prin materialitatea limbii. Portretul gimnastului se sprijină mai întîi pe grafia primelor două litere, subliniată, cum am văzut mai sus, printr-o comparație. Trecînd de la G la Y, descrierea se deplasează de la cap la sexul personajului. Eufonia preia
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu are referent, absența lui îi estompează și mai mult pe agresori. Elipsele verbului au fost exemplificate în cap. 2 (§ 3.3), cu începutul lui T14. Elipsa este frecventă în seriile enumerative. Aici ea are rol de construire și de structurare ritmică a unei porțiuni de text mai lungă sau mai scurtă (cel mai adesea o frază periodică, așa cum vom vedea în cap. 5). De exemplu, cele două "Fraze" de Rimbaud (Illuminations): T36 Cînd lumea se va reduce la o unică
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
propriu-ziși, organizatorii și mărcile textuale și mărcile de asumare enunțiativă. În timp ce organizatorii textuali țin în marea lor majoritate de nivelul N4 din schema 3, iar mărcile de asumare enunțiativă mai ales de nivelul N7, numai conectorii argumentativi țin totodată de structurarea textuală (N4), de asumarea enunțiativă (N7) și de orientarea argumentativă (N8). Cele trei tipuri de conectori îndeplinesc aceeași funcție de legare semantică a unităților de rang diferit (cuvinte, propoziții, grupuri de propoziții și chiar porțiuni mari de text). Funcția lor fundamentală
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fond, finalmente, în rezumat, în concluzie, după toate calculele, pentru a spune totul, în realitate, în fapt, în fine...; la care mai putem adăuga: la urma urmei, în orice caz, oricum)27. La aceste mărci trebuie să adăugăm mărcile de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă.., etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
adăuga: la urma urmei, în orice caz, oricum)27. La aceste mărci trebuie să adăugăm mărcile de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă.., etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Ca să păstrăm coerența prezentei lucrări, să luăm un text scris făcut pentru a fi rostit, o tiradă (actul III
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în opoziție cu tipologia textelor. Cele cinci tipuri de bază pe care le-am reținut corespund cu cinci tipuri de relații macro-semantice memorate prin impregnare culturală (lectură, audiție și producere de texte) și transformate în schemă de recunoaștere și de structurare a informației textuale. Cazul oarecum particular al descrierii mă determină, în paginile care urmează (§ 2), la o revizuire parțială a modelului meu din 1992. Acordînd o importanță mai mare perioadelor, putem rezolva problema ordonărilor propozițiilor descriptive. Acestea din urmă alcătuiesc
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
macro-propozițiilor narative sînt subliniate de schimbări de paragrafe 8. Aplicarea schemei de punere în intrigă este un proces interpretativ de construire a sensului. Acest proces, ghidat de segmentare și de mărci lingvistice foarte diverse, este supus alegerilor și deciziilor de structurare centrate pe identificarea unui nod și a unui deznodămînt. Înscrierea unei secvențe narative într-un cotext dialogic (oral, teatral sau a unei narațiuni încastrate într-o alta) se traduce prin adăugarea, la uvertură, a unei Intrări-prefață sau a unui simplu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
da impresia că orice text era exclusiv guvernat de ordonarea secvențelor. De fapt, textele au o structură suplă, iar importanța planurilor de texte, fixe sau ocazionale, este preponderentă. În măsura în care din împachetarea propozițiilor nu rezultă întotdeauna secvențe complete, putem spune că structurarea secvențială este facultativă, în timp ce factorul unificator al structurii compoziționale este planul de text. 1.1. Planuri fixe Planurile de texte sînt, împreună cu genurile, disponibile în interdiscursul unei formațiuni sociodiscursive. Ele permit construirea (la producere) și reconstruirea (la lectură sau la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată de semnătură și de adăugarea indicației de loc <1>. Amestecul planurilor retorice și epistolare confirmă extrema structurare a lui T63. Un sonet de Baudelaire: "Parfum exotique" Ca să dăm un alt exemplu de plan convențional, să examinăm un sonet de tip petrarchist din Florile răului. Compus din două catrene cu rime identice (A+b) și din două terține
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sonetului. 1.2. Planuri ocazionale Orice text este atît la producere cît și la interpretare obiectul unei munci de (re)construcție a structurii sale care, pas cu pas, poate ajunge la elaborarea unui plan de text ocazional. Această operație de structurare se sprijină, pe de o parte, pe macro-segmentare (alineat și abateri marcate) și pe date peritextuale (intertitluri, schimbări de părți sau de capitole). Din punct de vedere istoric, trebuie știut că diviziunea romanescă în capitole s-a stabilit progresiv odată cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că omogenitatea perioadei care acoperă versurile 999-1006 este dată de mărcile interogativ-exclamative (De cîte ori și Ce...), în timp ce omogenitatea perioadei 1007-1014 rezidă în verbele modale centrate asupra subiectului enunțării (a se frămînta, a i se părea, a se teme). 2. Structurarea secvențială Din combinațiile mai multor secvențe rezultă două tipuri de fapte: • Combinații de secvențe fie identice (de același tip), fie diferite (cazul cel mai frecvent). • În funcție de anumite modalități, un mod de compoziție apare ca dominant. Textul este atunci mai curînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]