3,225 matches
-
răsturnat (dar ca acțiune de revenire la poziția normală!) pentru Economie sunt esențiale nu stările de a fi, ale faptelor, substanța lor ca atare, ci stările ca devenire, adică subiectivitatea din care se nasc faptele. Specificul constă în aceea că subiectivitatea când se obiectivează excesiv se îndepărtează de echilibru, regresează spre starea critică, adică starea excesului nefiresc, dar când se produce după regula bunului-simț natural ea funcționalizează echilibrele interioare ale stării „ideale” departe de echilibru, deci formează performanța pozitivă a devenirii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
am privi lucrurile, cu și fără noi în context, se arată o provocare în fața unei alternative ieșite din legea bifurcației, în care ceea ce contează este alegerea căii către fapt, și nu faptul în sine. Alegerea perspectivei originării faptelor obiectuale în subiectivitate (mai precis în intersubiectivitate), sau alegerea perspectivei clădite pe datul faptelor obiective (în fața cărora nu avem decât să consemnăm realitatea), constituie drama cunoașterii în Economie, în orice știință umanistă. Dar această provocare este și capcana unde ieșirea revelează nu doar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nivel de înțelegere care nu rămâne atașat nici de dat nici de creat, ci le combină pe amândouă într-o nouă unitate cognitivă. Economia conceptualizează diferit de fizică, în sensul că ea conceptualizează faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fizică, în sensul că ea conceptualizează faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
emergent). Evident că primele aspecte enumerate esențializează sisteme cu structură stabilă, cu structură în sine, pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie tangibilă, fie intangibilă. Păstrând în conceptualizare preocuparea pentru parcimonie, putem spune că sistemele economice cuprind, într-o formulă combinatorie a stărilor reproductive și convective, pe de o parte, structura tehnică (a mijloacelor) și, pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la percepții. Cumva șocant, factorul subiectiv al procesului economic este constrâns să apeleze la simțuri (de preferat prin mijlocirea oferită de bunul-simț) pentru a răspunde funcției sale randamentale. Este limpede că starea sistemului devine mai fluctuantă, implicând nivelul primar al subiectivității, dar se pare că acesta este un răspuns contextual, forțat de împrejurări să fie dat, pentru faptul că Economia se autoproiectează ca un mecanism unde gradele mai înalte de conștiență ar spori turbulența sistemului prin acutizarea și radicalizarea alegerilor în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conștienței, în toate ipotezele sale și nu doar al celor fizicalizate prin măsurare (exclusiv ca program de muncă, cum s-a întâmplat), orientându și sensurile concreteții economice și pentru timpul „necalculabil” sau „neprețuit”, adică exact cel care se pliază pe subiectivitatea conștientă de rosturile ei și implicată în împlinirea diversității lor subtile. Timpul obiectivat, ca program organizat al schimbului energetic de natură vitală, și timpul subiectiv, al deplinătății naturii umane intră deopotrivă în sfera de semnificații a noii funcții economice. Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
metoda metafizicii) la un univers inflaționist, al așteptărilor legitimate de randament. Dar referențialele Economiei nu sunt în sine nici materialitatea, nici spiritualitatea, deși operează cu acestea. Demersul Economiei vizează explicit structura comportamentului uman stabilizat de obiectivitatea nevoilor și tulburat de subiectivitatea aspirațiilor. Pe treapta de jos a funcționării sale, Economia este o știință a echilibrului comportamental impus de necesitate, iar pe treapta cea mai înaltă tinde să fie o știință a întemeierii iluziilor pe randament, devenind a metaștiință. În fapt, Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca expresie a convenției unei comunități științifice în legătură cu validitatea unei teorii. Sensul este, mai degrabă, cel atribuit, tot de Popper (Popper, 1998a), logicii situaționale sau metodei obiectiv comprehensive, de înțelegere a faptului că acțiunile analizate sunt „adecvate situației”, iar aspectele subiectivității fac parte din situație, au legătură cu scopurile acțiunii. Așa că putem folosi interșanjabil (cu aceste nuanțe) termenii „contextuală” și „situațională”, în viziunea mea cogniția contextuală fiind același lucru cu cogniția situațională, folosind, limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
din care cunoașterea izbutește să iasă, sfidând natura fizică, decât dacă ajunge ca însăși cunoașterea să nu fie o altă gaură neagră. În fapt, cunoașterea specifică științelor sociale mereu are o problemă care o ține aproape de o dramă: ideea creează subiectivitate dacă aceasta creează la rândul ei obiectualul care se întoarce împotriva subiectualului. În științele sociale ideea nu este sigură dacă nu luminează sau întunecă perspectivele acțiunii conștiente, dacă limitează ignoranța prin extensia consecințelor acțiunii sau lasă intactă ignoranța, cum ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
confruntă cu probleme din clasa celor de haos și au funcțiuni dedicate raționalizării surselor de haos localizate în logica intersubiectivității. SME sunt esențial diferite de sistemele și modelele fizice pentru că orice legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși într-o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
setului de valori, rejectarea unora din arsenalul de încredere pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică și de legitimare a consecințelor ce acutizează perceperea ca nou a altui context pune accentul pe subiectivitatea procesului de schimbare, ca nivel de înțelegere și explicare a utilității de confort spiritual și material. Cele trei concepte, până la urmă, nu descriu evoluția ca istorie factologică propriu-zisă, ci ca traseu al conformării omului la tensiunile dintre condiția umană și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ridică o serie de dificultăți de ordin epistemologic și metodologic. Întrebările pe care ni le-am pus de la bun început sunt următoarele: cum reușim să cuprindem și să cercetăm obiectiv, științific, un fenomen care implică o foarte mare doză de subiectivitate? Cum reușim să surprindem esențialul fără a prejudicia în vreun fel intimitatea și credințele subiecților cercetați? Cum să discernem între adevăr și fals într-un univers simbolic care întotdeauna comportă multiple interpretări? Circumscriindu-se în sfera mai largă a religiosului
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astfel de abordări a fenomenului divinatoriu, Jeanne Favret-Saada propune o soluție oarecum nouă, inedită în peisajul cercetării antropologice. Ea nu este alta decât aceea de a încerca să devii tu însuți clientul prezicătorului. Autoarea crede, așadar, că doar asumarea unei subiectivități depline a demersului poate oferi rezultate satisfăcătoare. Conform mărturiilor antropologului francez, de fiecare dată când a luat notițe într-o ședință de divinație, autoarea a constatat că o parte, "întotdeauna aceeași", îi scăpa... Informațiile înregistrate pot fi uneori lacunare, iar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
suplimentare. Problema antropologului și sociologului care lucrează cu metode calitative de tipul observației rămâne mereu aceeași: Ce, cât, cum, unde se privește? Cât la sută din rezultatele observației sale sunt obiective și cât la sută sunt recompuneri ale propriei noastre subiectivități? Cât la sută este reprezentare (în sens de raționalizare) și cât la sută este rațiune și înțelegere? În acest sens, Maurice Merleau-Ponty face distincție între ceea ce sociologii moderni numesc reprezentări ale lumii și vizibilitatea lumii. "Trebuie să ne obișnuim să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
emotivă este centrată pe emițător, fiind mai accentuată în comunicarea uzuală și puternic estompată în comunicarea științifică sau în cea oficială. La nivelul discursului, este evidențiată prin mărci lexicogramaticale ale persoanei I (deixis al emițătorului) și prin alți indici ai subiectivității (interjecții, exclamații, topică afectivă etc.). Comunicarea artistică dă relief acestei funcții mai ales în lirica eului, în proza subiectivă și în opera dramatică, vizând direct emițătorul intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
argumentativ din sfera mass mediei, a vieții publice ori private adaugă informa țiilor obiective, întro măsură mai mare sau mai mică, judecăți de valoare, aserțiuni subiective sau speculative, formulate dintro perspectivă asumată, subiectivă. Limbajul, denotativ și conotativ, primește mărci ale subiectivității, ale retoricii argumentative, se nuanțează expresiv și/sau afectiv. Scopul informativ și cel cognitiv sunt dublate, în aceste cazuri, de scopul persuasiv; - în ambele situații, însă, textul are o structură specifică (ipoteza/teza, argumen tația, concluzia), fiind organizat ca serie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
liberă, abaterile fiind mai frecvente decât în cazul celorlalte stiluri funcționale; - nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent sensurile denotative; lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării afective. Este marcat de particularități socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj original versus clișee lingvistice, neologisme/termeni populari, regionali); - nivelul morfosintactic al conversației uzuale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt interjecțiile, construcțiile exclamative (cu indici ai superlativului, de cele mai multe ori), intonația specifică: Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale și a convențiilor scrierii corecte promovarea unor manifeste literare (model impus de Filippo Tommaso Marinetti, care, în 1909, publică la Paris
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tilă Ivănceanu și Dumitru Țepeneag, cărora li sau adăugat ulterior Virgil Mazilescu, Daniel Turcea ș.a. A fost interzis de cenzura comunistă. - Școala de la Târgoviște a reunit prozatori (Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu ș.a.) care proclamă ca principii estetice subiectivitatea, jocul, hazardul. - Scriitorii generației ’80, numită și generația în blugi, șiau cristalizat principiile estetice activând în sfera unor cenacluri literare [Cenaclul de luni (1977-1984 ), condus de criticul Nicolae Manolescu, Cenaclul Junimea, al studenților din Facultatea de Filologie din București, din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simetrie sau de opoziție cu celelalte secvențe poetice. 3.4.3. Instanțele comunicării lirice Pornind de la premisa că poezia lirică este comunicare a unor experiențe spirituale ale eului creator, apare evident faptul că liricul este, prin excelență, un domeniu al subiectivității. Cel mai puternic semnal al subiectivității este prezența textuală a eului liric. Eul liric este principala instanță a comunicării lirice, reprezentând modalitatea convențională prin care poetul se proiectează în text, ca „voce“, ca eu rostitor concretizat în ipostaze diverse (umane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
secvențe poetice. 3.4.3. Instanțele comunicării lirice Pornind de la premisa că poezia lirică este comunicare a unor experiențe spirituale ale eului creator, apare evident faptul că liricul este, prin excelență, un domeniu al subiectivității. Cel mai puternic semnal al subiectivității este prezența textuală a eului liric. Eul liric este principala instanță a comunicării lirice, reprezentând modalitatea convențională prin care poetul se proiectează în text, ca „voce“, ca eu rostitor concretizat în ipostaze diverse (umane sau nonumane, ca în poemul lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective - asumate sau nu de eul liric - generează tipurile de lirism: Lirismul subiectiv (confesiv) este expresia cea mai directă a comunicării poetice, realizată ca lirică a eului rostitor. Indicii textuali vizează categoria subiectivității: mărci lexicogramaticale ale persoanei I/a IIa (verbe, pronume și adjective pronominale la persoana I ori a IIa, singular sau plural), formule de adresare directă (substantive și adjective în cazul vocativ), mărci ale afectivității (interjecții, exclamații, interogații, pauze expresive, marcate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiectiv disimulează prezența eului poetic, substituindo cu alte prezențe lirice sau estompând vocea lirică sub aparența impersonală a unui discurs anonim. Acesta are ca marcă textuală persoana a IIIa gramaticală, fără să excludă însă toate semnalele stilistice sau lexicosemantice ale subiectivității. Tudor Vianu identifica în studiile sale de stilistică, în afara liricii eului, o „lirică mascată“ și o lirică a rolurilor (termeni puși în circulație de Wilhelm Scherer: Ichlyrik, Maskenlyrik, Rollenlyrik). - Lirica măștilor presupune exprimarea ideilor și a sentimentelor sub o identitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]