15,401 matches
-
la Adrian Popescu și Mircea Dinescu. Pe temeiul concordanței și din interrelația momentelor comentate, criticul observă „existența unei estetici interne a poeziei românești [...], evoluând în corelație cu poezia însăși”. Demers desfășurat în evantai, Eseuri despre vârstele poeziei ordonează, prin aplicații succesive, o perspectivă unificatoare, într-o subtilă gradație. Sub aspectul geometriei interioare, o carte ulterioară, Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994), se vădește la fel de stringent articulată atât ca sistematizare a temelor, cât și ca developare a interpretării. F. scrie, de pildă
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
tineretului”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului inițial. Această evoluție a fost văzută de Gheorghe Grigurcu ca o treptată despovărare a imaginii de retorism, în favoarea unei poetici a sensibilității, ce presupune impresie eliptică, densități suave, contururi vagi, cultivarea nuanței
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
de mare ca și Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. Macedonski nu putea fi înțeles decât după formația limbii și după ce o satisfăcătoare evoluție poetică scotea opinia publică din prejudecățile curente despre poezie. G. CĂLINESCU Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transfigurărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Virginia Woolf, Kafka, Cesare Pavese, Sylvia Plath, Nerval, Baudelaire, Romain Gary, Stefan Zweig, Hemingway, Malcolm Lowry, René Crevel, Marina Țvetaeva, Petru Comarnescu, Arșavir Acterian, Liviu Rebreanu, Radu Petrescu, Mihail Sebastian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Exemplele furnizează doar suportul unor definiri succesive ale temei: M. ține mult la „spuma” ideilor, la acest tip special de învăluire treptată a demersului critic în straturi de istorie și teorie: sinucideri „soft” și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
îi făceau pe oameni să resimtă în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai ordinii vechi la a cărei destrămare asistau de-acum cu toții, au fost sesizate întâi de Augustin și au constituit caracteristicile epocilor succesive până la Grigorie cel Mare. Obișnuita împărțire de tip „viața” și „opera” la care recurg istoriile literare, adesea nefuncțională, este și de-a dreptul inutilă cel puțin pentru o bună parte a vieții lui Augustin care ne-a lăsat o biografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probleme. E greu să nu ajungi la o concluzie negativă când e vorba de Salvian, mai ales dacă te limitezi să vezi în el un moralist ca mulți alții care, în plus, e vinovat că nu vede cum o dată cu prăbușirea succesivă a ultimelor bastioane ale imperiului sub loviturile barbarilor se prăbușea și civilizația romană din care și el făcea parte. Însă nu aceasta trebuie să fie interpretarea operei lui Salvian. El gândește ca un teolog și ca un profet și nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e scrisă “întru slava martirilor”: aceasta începe chiar cu miracolele lui Cristos și continuă cu cele ale apostolilor și ale martirilor de mai târziu. A doua carte (scrisă între 581 și 587) cuprinde minunile Sfântului Iulian, iar în cele patru succesive a căror compunere se întinde între 576 și 587 sunt povestite minunile Sfântului Martin, sfântul prin excelență. Urmează un fel de sinteză „despre viața Sfinților Părinți” care nu mai e o culegere de miracole, ci o culegere de biografii ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adusă Mariei (există câte o versiune siriană a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangeliei după Luca, și ambele par ținute (se vede din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub semnul îndoielii, dar astăzi pare unanim acceptată. În actele conciliului din 787 s-a păstrat și un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sânge (Mat. 9, 20 sq
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o campanie de persecutare a călugărilor pentru vederile lor origeniste (aici, p. ???) - s-a reflectat mai ales asupra deșertului Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest lucru a contribuit la slăbirea monahismului egiptean care, în deceniile succesive a trecut la o organizare mai apropiată de cenobitism. Așa cum vom vedea în paginile care urmează, prima jumătate a secolului al VI-lea pare să fie și perioada în care monahii egipteni se dedică mai cu seamă păstrării în scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versurile latine pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Rufin, Prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sunt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 adresată lui Teodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril din Alexandria și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și 324, trimise lui Chiril; poate două părți din aceeași epistolă). Potrivit lui Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de R. Draguet care nu acceptă nici ca discursurile să-i fie atribuite lui Isaia din Gaza. Publicarea corpusului și studiul manuscriselor siriene ale Discursurilor îl făcuseră într-adevăr să ajungă la convingerea că există în această operă două straturi succesive, din care primul i s-ar datora lui Isaia cel Bătrân, sihastru foarte activ la Scheti în deceniile dinainte de anul 400. Monahul palestinian ar fi responsabil pentru stratul cel mai recent. Totuși, această analiză n-a avut succes printre cercetători
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lume tinde să se reunească cu izvorul său divin, Unul; sarcina sa este așadar aceea de a se elibera din ghearele materiei, de a reintra în sine însuși, purificându-se și pregătindu-se pentru reîntoarcere care se realizează în etape succesive, cea mai elevată dintre ele fiind filosofia, contemplarea adevărului inteligibil. De altfel, aceasta nu reprezintă unirea cu Dumnezeu care se poate realiza numai prin extaz. Mai târziu, Proclus sistematizează această concepție într-o structură triadică. Unul, fundament al ființei, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă nu e deloc sigur că îi pot fi atribuite tot lui Maxim scoliile în limba greacă la corpusul editat prin tradiție sub numele lui Dionisie. Mult mai prezent este Pseudo Dionisie în Occident pentru că aici s-au făcut traduceri succesive (după aceea aproape inutilizabilă a lui Ilduin din 832), începând cu aceea a lui Ioan Scotus Eriugena (terminată în 852), urmată de traducerea călugărului Ioan Sarazinul (către 1165) și de aceea a lui Roberto Grossatesta (1240-1243), toate însoțite și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manevreze cu abilitate chiar motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrastihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie și Dumnezeu. Prologul, în schimb, conține în mod straniu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Konrad Clauser și alții. Textul acestei traduceri a fost completat ulterior, grație unei ediții îngrijite în 1772-1773 la Leipzig de Nikephor Theotokes, cu alte fragmente numite „Catena lui Nikephor”, adică o catenă grecească dedicată Optateuhului și Cărților Regilor. Prin studii succesive, cercetătorii au confirmat faptul că exegeza lui Procopios consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se concentrează asupra formării sale intelectuale și morale. Ca urmare, evocarea meleagurilor săliștene, în aspectele lor etnografice, a familiei și a petrecerilor copilului și adolescentului este redusă, lăsând loc zugrăvirii mediului școlar și universitar, și acesta doar în măsura în care este cadrul succesivelor opțiuni prin care se cristalizează personalitatea autorului. Din când în când, rup monotonia expunerii câteva relatări alerte, peisaje diverse sau portrete, în care tușa moralistului predomină. Cel de-al doilea panou, În Basarabia revoluționară. 1917-1918, are ca tramă o suită
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
I. C. Vissarion, I. Dragoslav, Nic. I. Butucescu-Constanța, N. Pora, Petru I. Dobrescu, N. Porsenna, Ion Todericiu. Dacă este firesc ca dramaturgia să nu fie inserată decât parcimonios (drama în versuri Două neamuri de Pătrașcu-Ștefești, publicată fragmentar în mai multe numere succesive), surprinde, în schimb, precaritatea criticii practicate în revistă. Se pot reține numai câteva articole cu caracter teoretic ale lui Ion Sân-Georgiu (Tradiționalism și modernism, Cuvinte despre dramă, Un reformator al liricii - Arno Holz) și o recenzie a lui I. Peltz
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei care identifică în poet un „formator de programe (poetice, sociologice, ideologice) și un constructor de embleme identitare”, eseul având ca finalitate ideală reconstituirea unui portret esențializat, cvasimetafizic, din mulțimea de contextualizări critice succesive pe care opera eminesciană le-a provocat. Intențiile sunt într-o bună măsură subminate de tonul oracular, care cultivă vagul neargumentabil, ori de prețiozitățile ideatice și stilistice. Respingând ideea de istorie literară, Geneza și structura poeziei românești în secolul XX
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982) o sinteză, preocuparea lui cea mai insistentă rămânând aceea
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
contractelor de muncă pe durată nedeterminată. Acești termeni tehnici ascund o realitate extrem de dură. Contractul colectiv de muncă presupune că toți salariații unei firme sunt angajați în condiții similare. Mai mult, cum contractele colective de muncă se încheie la niveluri succesive de generalitate, el implică faptul că: (1) în economia românească, toți salariații sunt angajați în condiții prestabilite și asemănătoare; (2) toți salariații dintr-o ramură a economiei sunt angajați în condiții similare de salarizare, protecție a muncii, condiții de muncă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
înseamnă că nu sunt considerate, din perspectiva populației, drept componente ale prosperității. Unele dintre aceste componente provin tocmai din caracteristicile non-occidentale sau chiar antioccidentale ale societății românești, cum ar fi proprietatea asupra pământului. Reconstruirea micii gospodării țărănești prin măsuri politice succesive luate pe tot parcursul primului deceniu de postcomunism a asigurat unei majorități a populației o componentă de prosperitate. În parte, ea a fost reală, căci gospodăria agricolă de subzistență, chiar dacă a fost producătoare de sărăcie absolută, a asigurat totuși securitatea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fost paralele. Tranziția postcomunistă românească și-a croit, vreme de aproape un deceniu, un drum al ei, care a fost destul de brutal și radical modificat de integrarea europeană. Am putea spune chiar că au avut loc două tranziții diferite și succesive, dar la fel de bine am putea considera că primei tranziții - în mare măsură românească - i-au fost aduse corecturi semnificative ca urmare a condițiilor impuse de integrarea europeană. Totul pleacă de la faptul că tranziția postcomunistă s-a desfășurat în asemenea condiții
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
urmare, și fostele țări comuniste. Atâta doar că resursele de dezvoltare ale Europei Occidentale erau limitate, iar spațiul care trebuia integrat și dezvoltat era uriaș. Și fiind pur și simplu prea mare pentru Europa dezvoltată, a fost împărțit în zone succesive de expansiune occidentală. Prima asemenea zonă integrată a fost Germania de Est, iar costurile suportate de Germania Occidentală pentru integrarea a doar 20 de milioane de concetățeni au fost atât de mari, încât au temperat rapid dorința de expansiune a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Proprietatea „mixtă” a fost, într-o primă etapă, un maxim al deschiderii către globalizare a economiei românești. Ea nu a tentat un capital occidental semnificativ, chiar dacă, în unele cazuri, a fost vehiculul transferului de proprietate către capitalul străin, prin intermediul majorărilor succesive de capital. Nici un fel de capitalism nu se naște din această direcție a dezvoltării micilor companii destinate distribuției către populație a produselor de larg consum, chiar dacă unele dintre firmele care au funcționat pe această piață privată a comerțului cu amănuntul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]