5,950 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > URAGANUL NUMIT ALELUIA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului orașul cu minți murdare numără petale lumini suflete estropiate ascensorul urcă spre marea moartă escaladezi craterul inimii (mai) departe suflă dinspre tine un uragan numit aleluia cristic mă iubești pe o margine de stea răstignește-mă ca la Nazaret cuie bate in inima mea fără magi sau tâlhari /magdalenă proscrisă/ orașul îmi spală sufletul cu oțet tu conduci ca la
URAGANUL NUMIT ALELUIA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376867_a_378196]
-
rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul îl eliberă și pătrunse între flăcări unde scormoni pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o puse pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămase doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduse unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc. Ștefan fu orbit de strălucirea aurului. Împielițatul se amuză de înmărmurirea omului: - N-a văzut asemenea bănet neam din
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
altă fată, în rochie lungă, neagră, dormea obosită. Pasă-mi-te fetele erau surori, ajutoarele Moșului în răsucirea veșnicului și nesfârșitului fir, tors dintr-un caier ce se forma mereu din miliarde de firișoare aduse pe un horn din adâncuri, suflate de vânturile sălbatice. - Cine ești tu, călătorule, zise moșneagul, de ce ai venit să-mi tulburi treaba? - Mă cheamă Mărțișor, preabunule Moș Vreme! Durerile și suferințele oamenilor mi-au purtat pașii până la tine. Povesti despre toate silniciile și disperarea la care
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
aduce în împărăția voastră! - Îți mulțumesc, preaînțeleptule! Iute voi zbura spre Primăvară! - Ușurel, ușurel, băiețaș! Pentru că m-ai ajutat, te voi ajuta și eu. Smulge o pană din aripa vulturului care te-a adus aici și dă-mi-o să suflu deasupra ei. Ea va căpăta puteri magice și te va purta cu viteza gândului prin toate zările, pe unde ți-e drumul. Mărțișor rugă pe vultur să-i dea o pană, pe care o dădu lui Moș Vreme. Acesta suflă
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
suflu deasupra ei. Ea va căpăta puteri magice și te va purta cu viteza gândului prin toate zările, pe unde ți-e drumul. Mărțișor rugă pe vultur să-i dea o pană, pe care o dădu lui Moș Vreme. Acesta suflă deasupra ei, iar Mărțișor o luă și bucuros chihoti: - Iuu-huuu! Am să-i dau Primăverii inima mea! Îți mulțumesc și... rămâi cu bine, Moș Vreme! - Du-te sănătos, băiete! îi spuse Moșul zâmbind. - Îți mulțumesc, vulturule viteaz și bun! Voi
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
Poeme > Sentiment > PRIMA DRAGOSTE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului PRIMA DRAGOSTE de NicolaieTony DINCĂ Când tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic, Mă gândeam că trăiesc cât Matusalem; Abia când suflă Doamna-n negru în sfeștnic, Vedem cât de mici, de nevolnici suntem. Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare. Iar noi -muritorii- petalele ei; Târziu am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei
PRIMA DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376949_a_378278]
-
o ținea într-una: a-nghiroase-a inamic! a-nghiroase-a inamic! Și-n hohotele lor de râs, ceilalți căpcăuni începură să-l maimuțărească pe Căpcă 22: - A-nghiroase a inamic, a-nghiroase a inamic! Bietul Mărțișor! I se făcuse inima cât un purice, dar nu sufla o vorbuliță. Norocel, de frică, amorțise de-a binelea. Pana plutea din ce în ce mai încet, iar norișorii albi o învăluiau tot mai mult și o purtau spre mijlocul grădinii - Vă mulțumesc din inimă, norișorii mei! șopti Mărțișor după ce aterizară încet. Mai stați
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
se face autostrada tehnologic necesară? Probabil, repet probabil, avem ziariști buni de mare calitate. Dar după difuzarea „știrii bombă”, o inițiativa care „va aduce” în viitorul relativ enorme foloase și mari îmbunătățiri a vieții milioanelor de votanți, nimeni nu mai suflă nimic despre ea. A fost o doar știre mincinoasă sau „nu s-au realizat condițiile economice ca promisiunea să fie chiar ținută” Ce-ar fi dacă știtre asupra unei „promisiuni” ar declanșa un ceas iar după ora H s-ae publica
CINE CÂND ŞI CUM VERIFICĂ PROMISIUNILE FĂCUTE DE CONDUCĂTORII NOŞTRI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377072_a_378401]
-
sorți de izbândă să-și găsească somnul. A ațipit de vreo două ori, dar s-a trezit imediat, transpirată și speriată cumplit, de vise groaznice, aproape reale, ce-i bântuiau mintea... O năpădi o sudoare ca de gheață. Începu să sufle greu și să tremure. Avea gura uscată, voia să strige, dar nu-și putea dezlipi buzele. Vedea o femeie ce se îndepărta privind în urmă, spre ea, rânjind și ținând ceva în brațe. Da! În partea stângă, lângă șold, se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
PESCĂRUȘII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii le sunt rourați. Tot mai slabi și fără putere
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
lumânări. Cantemiriștii pășiră ușor șovăitori pe lespezile verzi ce alcătuiau pavimentul. Dar, când auziră muzica medievală ce se prelingea dinspre un colț al încăperii, adevărată mângâiere, fură fascinați, apoi se relaxară și-și identificară locurile, de parcă cineva le-ar fi suflat strategia. La degajarea atmosferei aduse câștig și Papa, care nimerise, culmea, față-n față cu Babacul, pe care îl interpelă persiflant dacă se-aștepta ca Americanul s-aducă Evul Mediu cu el. Nici una, nici două, colocutorul se trezi într-o
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
arătos! Auzisem cândva că vă transformați în flăcăi chipeși de n-aveți pereche pe lume și seduceți femeile frumoase așa ca mine, dar bag seamă că ești impotent! Dracul, deranjat la culme de idioțeniile muierii, își ieși din fire și suflă foc pe gură aprinzându-i hainele și părul. Femeia cuprinsă de flăcări fugii pe ușă urlând de groază și usturime. În disperarea sa alergă inconștientă spre gârlă. - Nu trebuia s-o pedepsești. Cui îi mai predau ștafeta? - se supără Buha
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
instalația electrică si lucrări de tinichigerie. Nu era mașină tamponată să nu-l atragă și să nu pună mâna pe ea, să constate gravitatea urmărilor impactului și posibilitatea îndepărtării urmelor fără să se schimbe componentele. Îndrepta tabla cu multă îndemânare, sufla cu grund si antifon, acoperea cu chit și-l finisa până la lustru încât, după vopsire, nu se mai cunoștea nimic. Părea ca nouă. Și cât de mult îl apreciau proprietarii pentru asta! Era mult mai ieftină și de calitate lucrarea
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
cea contra naturii la starea naturală și de la diavol la Dumnezeu”. Cunoaștem cu toții adevărul că Taina Mărturisirii a instituit-o Mântuitorul nostru după Învierea Sa din morți, când a dat ucenicilor Săi puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor, suflând asupra lor, ca act văzut și zicându-le: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23), căci pentru a ne putea apropia de Pomul Vieții, de
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
e ajutor la orice oră, Pentru mine-i mereu prezentă. Un frate, totuși, va lipsi, De la a noastră revedere. În inimi prezent ne va fi, Știu că sufletu-i e-n durere. Au trecut mulți ani de când, N-am mai suflat în lumânări. Cu familia, doar în gând, Ce era peste mări și țări. Pe-ntâi iunie-n acest an, Ce dorință-aș putea să-mi pun? Cu toți prin al iubirii lan, În cufăr momente mi-adun. Frați și nepoți
REVEDERE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378004_a_379333]
-
fermecată, Se-ascunde-n al iubirii șal, Privirea ți-e înamorată Și parcă totu-i ireal. Te lași purtat de mâna-mi fină Și mierea buzei eu îți gust, Te unduiești ca o felină, Plină de-amor, eu te degust. Și vântul suflă, ploaia cade, În sărutări ne risipim, Îndrăgostiți de serenade, În ochii toamnei ne-adâncim... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: În ochii toamnei ne-adâncim... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor
ÎN OCHII TOAMNEI NE-ADÂNCIM... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376307_a_377636]
-
i-avenit vremea măritișului și că trebuie să se așeze la casa ei, Hestia le răspundea tuturor, râzând că încă nu-i vremea trecută și că o să facă și pasul acesta atunci când vor hotărî zeii. ** Era o iarnă cumplită. Crivățul sufla cu putere troienind nămeții. Stejarii trosneau sub greutatea zăpezii. Lupii, urlau prin desișuri. Bătrânii spuneau că nu văzuseră în viața lor o iarna mai câinoasă ca asta. Sufereau de frig și animalele, nu numai oamenii! Ca să se mai încălzească, dar
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
problema lor era rezolvată, doar că trebuia să mai aștepte un pic. Ies afară și aduc un braț de lemne și nu mi-a fost prea greu să ațâț focul în sobă, mai ales că băieții se și apucaseră să sufle în tăciunii încă nestinși, iar lemnele mele au picat la timp. Fetele ar fi vrut să se descalțe de ghetele lor ude, dar în încăpere era încă frig. Însă, după ce focul începu să duduie în sobă, toate îndoielile pieiseră și
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
necesare. - Bine femei, vin dar cred că trebuie să-i luăm și pe copii cu noi, că n-au cu cine rămâne. Sper să țină și timpul cu noi. Peste noapte s-a lăsat ger și vântul a început să sufle în vârtejuri spulberând zăpada și troienind-o. În dimineața următoare, cu greu Gheorghe a răzbit afară pe ușă, căci zăpada adusă de vânt blocase intrarea și gerul înghețase totul. Odată ieșit a trebuit să înceapă ași croi pârtie printre troiene
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
afară pe ușă, căci zăpada adusă de vânt blocase intrarea și gerul înghețase totul. Odată ieșit a trebuit să înceapă ași croi pârtie printre troiene ca să poată răzbi până în târla caprelor și la porci. Deși foarte ger, vântrul continua să sufle și ningea spulberat . Nămeții erau până la ferestre și dacă mai continua astfel existau toate șansele să rămână izolați până timpul se mai îndrepta. Urâtă treabă și în astfel de condiții meteorologice nu se putea merge să facă cumpărături așa cum ar
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
risca să rămânem înzăpeziți. - Așa e! Până în vale troienele erau încă intacte și zăpada depășea cu mult, un metru înălțime. Prin curți sătenii osteneau cu lopețile să-și croiască pârtii. Viscolul începuse să scadă puțin în intensitate însă continua să sufle și ningea cu nemiluita. Tractorul înainta anevoie pe coastă devale croindu-și drum cu plugul și în cele din urmă au ajuns, lăsând în spate o pârtie care dispărea repede sub chiciura albă, șfichiuitoare ce venea în rafale necontenite, unind
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
se făcea părul măciucă, când le auzeam, mai zise Ion. - Ei, oala aceea și încă vreo trei, le-am moștenit de la tata. I le adusese un olar din Oltenia. Erau special lucrate...tocmai bune pentru a imita limbajul lupilor, când suflai în ele. - A, da! Lumea vorbea că știi limba fiarelor. E adevărat? - Da, o știu, dar nu cum credeți voi...Așa cum o știu eu, oricine o poate învăța, dacă își dă silința. - Nici chiar oricine...interveni și nea Grigore, alt
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
și cu lună plină, nimic nu se clintea în jur. - Țin minte, unchiule. Doar inimile noastre băteau ca niște clopote în Noaptea de Înviere. Pe mine mă luase un soi de amorțeală, dar m-am trezit când ai început a sufla în oala aceea. Doamne, înghețasem de spaimă. Nu te mai recunoșteam...parcă erai de pe alt tărâm. - De ce spui asta, Ioane? - Păi...am înghețat de frică la auzul acelor sunete neobișnuite. Erau plânsete, vaiere înfiorătoare, urlete, chelălăit sumbru...Țineai oala la
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul!Două boabe, stropi de rouăVin la vale-ncetișorPe sub genele-amândouăPicurând pe obrăjor...Zău, că inima îmi rupeCând mă-ntreabă suspinând:-Unde-i mama, ca să sufle?-Vine... vine în curând!Două boabe cristalineDin ochii îngândurațiLasă dare, urme finePe obrajii-mbujorați...... LA CUCI*-în grai-Ce s-auge-n Postu” MareAșa mare harmalaie?!Duminică-i az” în satOare, ce s-o fi-ntâmplat?Trec io podul, ies în cruci,Tanării
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
cerul ascuns sub bezna durerii.... XIV. LEGENDELE PRIMĂVERII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]