3,156 matches
-
-mă într-o stare de levitație deplină, asemenea păsărilor cerului. Aerul tare, curat și proaspăt, lumina străvezie, întinsă, blândă și atotcuprinzătoare îmi dădeau senzația de zbor și, timp de câteva secunde, cât a durat această viziune, am simțit că un suflu puternic mă absoarbe și mă direcționează înspre una dintre nenumăratele "găuri negre", într-un alt spațiu, o altă galaxie și alte coordonate ale timpului etern, ale veșniciei... A fost înfricoșător! Frica a fost atât de puternică și de copleșitoare încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de creație, de procesul de plăsmuire artistică sau (doar...) culturală, sau cultural-artistică, precum în cazul eseurilor considerate bine închegate, ca stil auctorial, încât să nu iasă la iveală tivurile, liniile de sudare, să zic. Concomitent, erudiția bine temperată, ca un suflu muzical, îți sugerează că autorul cunoaște mult mai multe în respectivul domeniu sau doar în linia unui subiect, a unei idei-axe, decât a pus în textul respectiv. În caz contrar (de "abuz" entropic), pasiența asamblării i-ar ieși prost, lăsând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spus, o "ființă-de-hârtie", ci ființa din hârtie, din hârtii (cărți, biblioteci), dar, bineînțeles, ființa-personalitatea (dacă a ajuns așa ceva) din... spirit de cititor, critic literar; în genere, ființa din memoria cultural-istorică a neamului său. "Corpul" personalității sale e, de fapt, spiritul/ suflul corpului propriei sale opere. Biografia de creație (nu cea de... vegetație, de simplă existență ca om) este în (inter)dependență cu/ de imprevizibilitatea, poate că fascinația desfășurării, înfățișării, afirmării operei sale. Viața intimității (spiritualității) sale este modelată și de opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
modelat de anii formării sale în colegii iezuite, un James Joyce nebigot vedea în inspirația literară o formă de epifanie; o epifanie laică (Carnetul din Pola). În cele din urmă, în aliajul de inspirație și revelație se manifestă in nuce suflul operei în devenire. Timpul genezic e fermentul hotărâtor; ideea germinală devenită fixațiune se suprapune voinței autorului până a-l face să uite de sine pentru a se consacra integral construcției. A.B.În ce măsură conceptul de generație e compatibil cu clasificările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puncte: acțiunea din Parcul Monument continuă. Cu succes. Suntem obligați să avem prezentări de calitate la ședințele publice, deoarece pe mulții căutători noi ce ne audiază nu dorim săi dezamăgim oferindu-le niște argumente puerile sau îndoielnice. Se simte un suflu nou. Cresc puterile. Cred chiar că acum începe o altă etapă a muncii noastre: stabilizarea pe o nouă treaptă de evoluție spirituală a celor ce și-au primit Realizarea cu mai mult timp în urmă și mărirea nucleului de sahaja
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aceasta însă, cu certitudine, a fost cea mai... vibratorie manifestare artistică! Spectacolul complet, bine pregătit și inspirat prezentat, a încântat prin abandonul total al artiștilor, prin inedit și ne-a transportat într-o altă dimensiune, una nemăsurabilă, dar dătătoare de suflu divin. Am fost așezați pe filonul energetic al lui Sushumna și proiectați direct în... Nirvana. Da, eram pregătiți pentru Navaratri Puja! Nu știu ce cuvinte aș putea folosi pentru a descrie, pentru a cinsti o Puja. De fiecare dată altfel, dar de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și nobil întinse, trebuie prețuit și el ca și distincția de o așa de naturală grație, a formei. ... În rândurile, rărite îngrijitor, ale cântăreților simțirii noastre de astăzi, fii bine venit, tinere ardelean!” 113 „Poezia lui Blaga aduce un puternic suflu de noutate. În poezia sa vădește o viață interioară foarte zbuciumată, însuflețită de bucurii și tristeți, de entuziasm și resemnare, de efuziuni și îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământești, poetul evadează în universul infinit, unde plutește între vis și realitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prezentă, s-a dezvoltat, apărând ziar după ziar, și atunci când unele își încetau apariția. Am avut ziare nu numai la Cernăuți și Suceava, ci și la Câmpulung, Gura Humorului, Storojineț, Hotin, Alba, Soroca, la Rădăuți, Dorohoi și Siret. Cu puternic suflu românesc, publicistica din nordul Moldovei a beneficiat și de ceea ce a putut prelua de la presa austriacă, germană, ruteană, rusă, dar a fost puternic influențată, mai cu seamă de cultura franceză, Intervenția Franței la Conferința de la Versailles pentru transferul Transilvaniei, Basarabiei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de secole vii, ca și cum ar fi murit ieri... Acei gemeni cărora timpul le confundase chipul și le ștersese trăsăturile, iată-i că retrăiesc cu opoziția lor evidentă, cu gusturile, cu preferințele lor: citindu-vă, ai crede că te apropii de suflul rece sau fierbinte al chipului lor (și dvs. regretați aproape că ați scris acest lucru?). Figurile atrăgătoare ale Ashvinilor și cohorta veșnic tânără și veselă a Marutilor vă așteaptă ca pe un al doilea tată, ca „personajele în căutarea unui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
neînțelegere gravă, care ar putea duce la un divorț. Ce se mai bucurau! Dar bucuria a fost deșartă. Ca toate bucuriile lor". Finalul discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea și bogata noastră țară". Radu Boureanu se plînge că asupra unui fragment din poemul Satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea Manta se învârteau visuri și iluzii ce urmau să dea glas unei noi generații. Un suflu crud și plin de libertate învăluia cei patru pereți zgâriați și îmbâcsiți ai camerei, peste care erau lipite programe de cursuri, afișe de teatru, concerte și ici-colo fotografii cu prieteni și rude, care păreau atât de departe de București și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mea, am definit acest curent. Muncind zi de zi, ore întregi, fără oprire, pentru a-mi potrivi fiecare gest, fiecare grimasă și fiecare silabă. Schimbând orchestre după orchestre, mereu căutând perfecțiunea sune- tului, violonistul potrivit, chitaristul acela care să aducă suflul de care aveam nevoie, iar și iar, până am ajuns să iau la pas Montmartre-ul, ca să îi înțeleg originea și sentimentul acestui cântec sublim. Sigur că timpurile se schimbă, sigur că publicul este dornic de nou și caută, mai ales
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca înainte. Ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră ; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-l „recunosc” ca pe o ființă cu adevărat vie, tânără, aptă de mari acte de creație și umanitate. 3 Da, trebuie s-o spun: omul, omul este cu adevărat prost dacă se teme de moarte abia când Îi simte suflul gâfâitor În ceafă sau În față. Un scriitor francez, cu cinismul elegant al acestei nații de oameni inteligenți, spunea cândva: „Dacă, odată ce ai atins vîrsta de treizeci de ani, nu ești preocupat de problema morții, ești pur și simplu un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o claie de păr blond și...mârâia la noi - de fapt, nu, scotea un fel de sâsâit...și ne-a urmărit peste tot...ne-a urmărit în toată casa...a rupt uși...vroia ceva... Cineva a observat că îmi pierdusem suflul. În acel moment unul dintre ofițeri a ieșit din casă cu Victor. Polițistul ținea câinele de zgardă conducând animalul spre grupul de pe gazon. Victor gâfâia și avea o expresie sticloasă. Exista un consens și o tăcere conspirativă. Am identificat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în exterior. Ar fi trebuit păstrat mai mult din patina vremii. Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și la hotelul din Leningrad (nu eram în Sankt-Petersburg decât scriptic), și într-o duminică pustie la Kaliningrad, într-o bibliotecă uriașă în care, pentru prima dată, eram un „străin”. Cineva (chiar VASILE GÂRNEȚ) m-a rugat să-mi recapăt suflul și să-mi revin din starea deplorabil-depresivă care mi se citea pe față. Ceea ce am reușit, bănuiesc, la întâlnirea cu vorbărețele cititoare, admiratoare ale Anei Blandiana. - A demonstrat cumva Trenul Literaturii, în acest timp când există diferențe mari în plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
esențială” a emigrației române literare - ce, însă, prin vocea Europei libere, se indigna de abuzurile „culturnicilor” români din țară -, sărac, izgonit din România, nu face confuzie gravă între regimul politic și oamenii săi și capacitatea unor scriitori de a prelua suflul genial al antecesorilor lor dintre războaie, lucid fiind că un popor vital, însetat de cultură și creație, nu poate fi înăbușit de niște marionete penibile, oricâtă forță fizică sau diplomatică ar concentra în mâinile lor! Nu a făcut greșeala de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul și, nu rareori, pentru a gândi într-o dialectică grosolană, „se transformă în contrariul lor”. Oare să fie asta o lege mai amplă, universală, cea a „entropiei” cosmice de care vorbesc unii fizicieni sau e, poate, prea aventuroasă această extrapolare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și inimitabile! E adevărat că epoca însăși și oamenii ei nu aveau „la îndemână” principiile „mai noi” ale civismului modern și contemporan, principii care purced de la iluminatori ai omului social precum un Rousseau, urmați de brilianții enciclopediști și apoi de suflul unei mari revoluții, cea franceză! Da, noi ne socotim la rându-ne copii și moștenitori ai acestei „sublime revoluții”, dar nu vom face din principiile ei umanitare și naționale un „cenzor” sau o „lespede” a firilor acelor creatori care, adesea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Subiect excelent, execuție lipsită de strălucire. Matei ne invită spre mătăsos pe un ton mai degrabă aspru. Revoluția de catifea din cadrul revoluției monoteiste nu și-a găsit de la început o curgere lină, o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-a depășit niciodată stadiul iernii. Singurul proiect născut pe cometa secolului al XIX-lea care a făcut un crater pe planeta noastră a fost acela al lui Herzl și al apropiaților săi. Oare pentru că s-a întâlnit cu marele suflu al naționalităților, contemporan cu el, pentru că a prelungit și a propagat primăvara popoarelor până la fruntariile Țării Canaan și ale secolului al XXI-lea? Fără îndoială, numai că el a făcut mai bine cu mai puțin. Ideea futuristă s-a împerecheat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vaslui din 10 ianuarie 1475. C. C. Giurescu considera că aceasta “ar trebui să figureze la locul de cinste în toate cărțile de cetire și de istorie ale tineretului nostru.” Se simte în propozițiile scurte, care se succed cadențat, ceva din suflul unei epopei: „Auzind noi acestea-am luat cu toții sabia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu Atotputernicul, am mers împotriva dușmanilor creștinătății i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei, pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reușitei inițiatice, fiindcă feciorul ori fata nubilă devine exponentul unui univers perimat prin vecuire, iar stringența rupturii de ceea ce este încheiat și instaurarea unui început perfect constituie mecanismul de bază al inițierii. Prin el creația însăși este salvată, societatea recapătă suflul vital și indivizii ei beneficiază din plin. Procesul, specific culturilor simple, în accepția primară, tradițională a cuvântului, urmărește „inducția ceremonială sistematică a adolescenților în participarea completă la viața socială” pentru „generarea unei identități sociale”. „Modificarea radicală în statutul social” se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt dedicate concentrării și conflictului balcanic din Bulgaria din 1913 la care autorul a luat parte. El surprinde bine realitățile: "armata noastră nu avea măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei groaznice" (104). Foarte vie, parcă desprinsă din suflul literaturii ruse, pare scena morții soldatului Gheorghe Coțac, la Turschi Izvor, în 1913. Participant la războiul de întregire, Gheorghe Rădășanu își notează episoade din război deși ca rezervist a stat mai mult în spatele frontului, pe linia Bacău-Roman-Pașcani. Se pot analiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]