3,381 matches
-
că aș mânca o supă de carne. Era 10 lei kg de carne și ea a strâns doar 5 lei că n-a putut lua un kg, a luat doar jumătate. Măcelarul i-a dat niște specialități și am mâncat supa aceea cu atâta poftă... Era pentru noi un lux pe care ni-l permiteam doar odată la câteva luni bune. În iarna aceea grea m-am dus odată cu Costel la un evreu care avea o prăvălie. Vindea de toate: gaz
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lui de la popotă, adică de la cazanul comun al soldaților. Dacă ați ști ce mânca un colonel în armata sovietică! O pâine neagră, făcută la tavă, era precum clisa: necrescută și neagră, ca niște cărămizi. Dar mâncarea ce era? Era o supă cu sfeclă, cu varză, cu cartofi, cu toate zarzavaturile posibile și deasupra era grăsimea de două degete, cu bulion cu tot, de-ți venea să vomiți. Eu nu știu cum de puteau mânca așa ceva. Ei, și cât eram eu de flămând, n-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a ospitalității - nu se poate imagina fără prezența unui bătrân "an olg grey-headed man". El se ridică pentru a-l întâmpina pe călătorul în căutare de adăpost cu o cordialitate respectoasă și îl poftește la masă, alături de ceilalți, la o supă cu linte. Întreaga familie (femei, gineri și veseli urmași) reprezintă înrădăcinarea solidă în timp, din generație în generație. Călătorul care împrumută cuțitul bătrânului ca să-și taie o bucată de pâine devine parcă un fiu al familiei (at once like a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
colectivă, fie oferindu-le o recompensă (îndeplinirea unei dorințe). Numeroase povești urmează aceeași tramă. Pentru a cita câteva exemple, vom menționa mai întâi o poveste cehă, în care sfântul Petru care îl însoțește pe Isus numără ochiurile de grăsime de la supă și dă pentru fiecare câte un ban de aur femeii care îi găzduiește. O femeie bogată îi invită atunci și le dă călătorilor o supă foarte grasă. Ea nu primește decât un galben de aur fiindcă, spune Isus, "nu mărimea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cehă, în care sfântul Petru care îl însoțește pe Isus numără ochiurile de grăsime de la supă și dă pentru fiecare câte un ban de aur femeii care îi găzduiește. O femeie bogată îi invită atunci și le dă călătorilor o supă foarte grasă. Ea nu primește decât un galben de aur fiindcă, spune Isus, "nu mărimea darului contează, ci intenția cu care a fost făcut". O legendă poloneză povestește că doi trimiși din ceruri sunt primiți și hrăniți cu prietenie de către
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nevoiți să mănânce la cantină, care este descrisă de Maria Cocârlă astfel: Ne-am dus la cantină. Acolo era un polonic de ciorbă și frunze de varză și apă. Felul doi erau două linguri, pe care le mâncam acasă ca supă, de semințe de orz, asta era mâncarea noastră zilnică... Dimineața un ceai, iar cei care lucrau în mină, 1,2 kg de pâine, cei care lucrau în fabrici sau la suprafață, 800 g.. Mâncarea era raționalizată în funcție de sarcinile de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de cele mai multe ori cele ce salvau o zi obositoare de lucru. Preferatele și de departe cele mai nutritive erau cojile de cartofi găsite în coșurile de gunoi, pe care deportații le găteau cu sare și apă, rezultând un soi de supă. Deși mâncarea găsită la gunoi nu era întotdeauna atât de apetisantă, obsesia deportaților privind procurarea hranei îi aducea pe unii dintre ei la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit în gunoi carne de la un cal
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
piață legume și făină de porumb și le-au adus la gardul „lagărului”. Toate produsele au fost introduse Într-un cazan mare, care era folosit pentru fierberea albiturilor și a fost instalat În curte pentru a pregăti un fel de supă. „Dar când mâncarea a fost gata, oamenii Înfometați și se poate spune chiar nebuni s-au năpustit asupra mâncării și au vărsat-o pe jos, și nimeni n-a primit nimic”. Prima Încercare a eeșuat, așa Încât cazanul a fost pus
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
au adus și mămăligă pregătită acasă de evreii din Călărași XE "Călărași" . De data aceasta au intervenit și soldații, care au pus pază la cazan: „Și pentru a Împiedica și a evita năpustirea Înfometaților au Îndreptat Înspre noi două mitraliere”. Supa a fost Împărțită, dar nu a fost suficientă pentru cca 800 de evrei - vreo 200 erau culcați pe spate, rupți de agitația din jur; ei nu erau În stare să stea la rând, chiar să fi fi vrut. Zi de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
definit Hahamu XE "Hahamu" șperțul și impozitele), pentru ca formalitățile să fie completate și să fie prezentate unui judecător care să emită o sentință că mortul nu este În viață. Cine dintre cei peste 20.000 de evrei care primeau o supă zilnică de la comunitate Își putea permite să se angajeze Într-o asemenea procedură, la Încheierea căreia să se despartă definitiv, juridic și fiscal, de decedat? Trebuie să adăugăm că printre acești evrei (Îndeosebi femeile) se aflau și analfabeți. Comunitatea și-
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
când pentru a se agăța de frânturile din existența celorlalți. Compoziția actorului evoluează de la articularea sincopată a silabelor galopante la expresivitatea facială dezvoltată în cadre care fac din moacă un personaj: felul în care își țuguie buzele, în care scuipă supa de ceapă sau cafeaua, privirea spălată pe retină țintind golul sunt semne ale unei debilități perfect arcuite, nejucată agresiv. După Tugati din Krum, regizat de Radu Afrim - tăticul săriților de pe fix -, Rizea accentuează gradat în Luigi din Boala Familiei M
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
frunzele erau aspre și greu de digerat, mai ales dacă nu fuseseră mestecate. Pentru a putea mărunți mâncarea, sauropodele înghițeau pietre mari. Aceste pietre se dădeau de-a dura în stomacul animalului, măcinând plantele dinăuntru și transformându-le într-o supă groasă. Sauropodele trăiau în turme. Când turma era în mers, adulții umblau la marginea grupului, iar puii lor la mijloc. Ast fel, era mai greu pentru prădători să atace puii. Prădătorii erau dinozaurii carnivori. Ei erau de diferite mă rimi
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
unui București în care acum se găsesc de toate, chiar dacă nu la îndemâna tuturor. în desișul cosmopolit al ofertelor, autoarea caută stilul, autenticitatea, armonia perfectă între a fi și a părea. Și, culmea!, - regăsește cu bucurie ,firul de mărar" într-o supă de dovleac servită în cea mai mare farfurie văzută vreodată, cât o piscină. Se pare că această descoperire care îi trezește autoarei ,bucurie" a fost și cea care i-a spulberat accentele caustice care ar fi penalizat oferta unui restaurant
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
recunoaștem cu toții. Păcat de luminația excelentă: decorurile sunt când scăldate de lumină, când înecate într-un întuneric resuscitat cât de cât prin flacăra lumânărilor. Păcat - nu mai puțin - de coloana sonoră (The Zombies) și de un excelent operator de imagine. Supa finală a ieșit mult mai prost decât suma ingredientelor. Un membru al juriului glumea cum că Lars von Trier ar fi vrut să își bată joc de Vinterberg, i-a făcut un scenariu într-o săptămână, în bășcălie, iar Vinterberg
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
Într-o ultimă farsă tulburătoare." Clown ) Se-mpăunează iarăși/ Cu proze lungi poeții". Pentru domnul Radof poezia este mai presus de real dar nu ruptă de el. Ea trebuie să fie un semn, un topos, amprenta unei stări metafizice ( " Din supa stelară/ A căii lactee.../ Izbucnesc orhidee; Devora,/ Femeia ce doarme/ Sub lespezi de ape,/ Mușcă din lună; Soarele împușcat în ceafă/ Atârna ca un fagure/ Cu venele-n harfă; În solzi de foc cobor/ Stelar spre văile lăptoase ș...ț
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
nunc, ci acțiunea însăși de a naște, pentru că a naște este ceva și nu nimic ( nu-este). Aceasta a fost opera lui Pablo Neruda. Nu există nimic care să fi scăpat spusei versului său. De la cele cotidiene, precum în poemul "Oda supei de țipar" din Ode elementare ( 1954), unde putem citi: "În marea/ agitată/ din Chile/ trăiește rozaliul țipar de mare,/ gigantica acvilă/ cu carne ninsă./ Iar în oalele/ chiliene,/ pe litoral,/ se născu supa/ gravă și suculentă/ hrănitoare". Dar de ce poetul
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
De la cele cotidiene, precum în poemul "Oda supei de țipar" din Ode elementare ( 1954), unde putem citi: "În marea/ agitată/ din Chile/ trăiește rozaliul țipar de mare,/ gigantica acvilă/ cu carne ninsă./ Iar în oalele/ chiliene,/ pe litoral,/ se născu supa/ gravă și suculentă/ hrănitoare". Dar de ce poetul se deranjează pentru a ne spune ceva atît de gol și de vizibil ( ceva ce, spus în altă formă, găsim, de exemplu, în rețetele culinare)? Cititorul știe de ce: pentru a ne spune, la
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
semnătură, demnitarilor care nu posedă euro sau cazul celor mai mulți nu au decât câte doi-trei ari de pământ-pârloagă pe care cultivă spini, mătrăgună și lăcrămioare de pădure pe post de leurdă pe care le consumă ca atare sau sub formă de supă de tăiței de casă; 2. Trebuie să o facem urgent, că altfel vor începe să fure și să se dea la coruperi; 3. Nu vom organiza alegeri anticipate, fiindcă și noii veniți vor proceda la fel ai notat? Adică, cum
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
Claudiei, un fel de muză a poetului aduce cu ea pete de culoare: "Armele strălucitoare nu rănesc, spuse Claudia al cărei nume poartă mirosul văratic de tei." Claudia este muză citadinizata a poetului, dansează disco, știe să gătească: "Claudia face supă de alge și cerul gurii/ ni se umple cu delicatul gust al supei primordiale (!)", el, poetul, rămîne însă fidel naturii sale profund reflexive și care produce sentințe/premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
Armele strălucitoare nu rănesc, spuse Claudia al cărei nume poartă mirosul văratic de tei." Claudia este muză citadinizata a poetului, dansează disco, știe să gătească: "Claudia face supă de alge și cerul gurii/ ni se umple cu delicatul gust al supei primordiale (!)", el, poetul, rămîne însă fidel naturii sale profund reflexive și care produce sentințe/premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în palmă?". Discursul poetic înghite sfere semantice contradictorii (celularul, dansul Claudiei, supa de alge
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
gust al supei primordiale (!)", el, poetul, rămîne însă fidel naturii sale profund reflexive și care produce sentințe/premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în palmă?". Discursul poetic înghite sfere semantice contradictorii (celularul, dansul Claudiei, supa de alge, moartea) care nu creează totuși tensiuni, pentru că se lovesc într-o inerție leneșa de tonalitatea uscată a versului. Al doilea ciclu, Aproape haiku-uri se înscrie pe linia pendularii între încercarea înregistrării faptului cotidian și reflecția filozofica. (Își
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
mâinii tale/ îmbătrânește discret” Și tot astfel, în punctul în care hai-ku-ul se intersectează cu bonzai-ul: „Micile pauze dintre metafore/ se-agită aidoma unor picioare filiforme de insectă.” Lui Blaga nu i-ar fi displăcut, zicem, distihul: „Valurile de supă ale mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
demult trecute în lumea drepților. Glisarea dintr-un plan în altul se face pe nesimțite, uneori ca în proza lui Marcel Proust prin revelația în amintire adusă de gustul unei mîncări sau de un gest banal: „...nu se mai termină supa asta călduță pe care o sorb din lingură cu gîndul la alte amieze tata nu vorbi stai drept mănîncă cu pîine vioara la conservator profesorul brandeis ochelarii lui cu rame baga și accentul tipic german ce afrodiziac cu marius am
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
și frecventat precum Virgil Mazilescu sau Mariana Marin: „... virgil pe wc citind dragoste de viață sîmbătă în august 38 de grade la morgă curentul oprit fără frigider pielea rămîne mică și crapă la cusături curge o zeamă tulbure mirosind a supă stricată și madi noaptea pe la trei în baie după petrecere o față vînătă plină de sînge plutind într-o apă rozalie...” (p. 103) Lebăda cu două intrări este înainte de toate o carte a singurătății. Pentru protagonista ei dragostea (erotismul) reprezintă
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
că-ți stă bine? Nimeni nu ar zice că nu e a ta. Semănați ca două picături!“ - a zis Iba, apoi s-au așezat cu mine pe o bancă, probabil uitată În acea Încăpere. Din niște plase, au scos mâncare. Supă și carne de pasăre la cuptor, un borcănel cu piure, câteva plăcințele și o sticlă cu compot de mere. Miroseau frumos, Însă vedeam pentru prima dată acele bunătăți. La Început, am fost reticentă, apoi, Înfometată, am mâncat până ce am adormit
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]