2,825 matches
-
alergat, Pe toți câți îi întâlnea Despre Iisus le vorbea. Doamne, dă-mi din apa Ta, Din împărăția Ta! Auzită la 7 octombrie 1996, în stațiunea Felix Iisus cu Mama Lui Iisus de la Mama Lui pleca, Timpul durerii-începea. Maica Domnului suspina Și-întristată-L întreba, Spuse: „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Luni unde vei fi?” „ Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi.” „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Marți unde vei fi?” „Profetul lumii voi fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o ducea, Milă de la ei n-avea, Cu călâii pe drum mergea, îl băteau și-L junghiau Când El Crucea o purta. Cu Maică-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te chinuiești de greu, Tu pe oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
numeai pe Dânsul Tata, Coboară-Te dar, îndată!” Dar Iisus nu Se coboară, El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate, Pentru veșnică Dreptate. Iară ei nu-nțelegeau Și mai mult îl huleau. Dar Iisus, Mielușel blând, Așa zise, suspinând: „O, Preadulce-al Meu Părinte, Rogu-Te, cu glas fierbinte, Nu scrie faptele lor în cartea păcatelor!” Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul preaînalt Și-a strigat: „Părinte Sfânt, Lucrul Meu l-am săvârșit. Tata, în Mâinile Tale Eu îmi dau a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
săruta, Si cu lacrime amare L-a dat pentru îngropare. Și L-a dat pe Iisus, într-un mormânt nou L-au pus, Cu piatră l-au întărit Și-au pus straja de păzit. Toată inima creștină Astăzi plânge și suspina, Plânge moartea lui Iisus Care-n mormânt nou-a fost pus. Culeasa la 30 septembrie 1996 - Băile Felix Despre sfârșitul lumii Din Biserică plecat, Iisus pe munți a predicat, Stă pe muntele-nverzit Al Măslinilor numit. Și venind Ioan, Andrei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ia razna, n-o poți opri. Ea nu știe carte. Mintea se educa, pe când inima spune ce trăiește, ce simte și nu are nevoie de învățătură. Cămașă sufletului meu La Crucea ta aș vrea să vin Și-acolo, Sfinte, să suspin, O, Doamne, vin de mă ridică Ca să rămân cu Tine-o clipă! Iar clipa-i toată viața mea Și cât de mult, o, Doamne - aș vrea Să mi-o petrec la Crucea ta! Râuri de lacrimi aș varsă Ca să îmi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aprilie 1950. În Duminica Tomii am slujit Sfânta Liturghie și am predicat în biserica din Volovăț. După amiază au venit la biserică „ostașii Domnului”. Am făcut vecernia și după aceea, o rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos. Cei prezenți au suspinat și au vărsat lacrimi în timpul acestei rugăciuni. Oameni cu sete de trăire duhovnicească. Dar ce folos? Ei nu au și nu știu să respecte o ierarhie a valorilor. Ei nu știu ce-i mai important și ce-i mai puțin important. Mulți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
muzicală; ele nu constituie decât graiuri ale unui singur dialect. Descifrarea altui dialect românesc cere însă studiu. „Suschiră pul’ĭ, suschiră Du vimptu s’ ploai greauă; Bagă-n’ ĭ-tĭ, pul’e, bagă-n ĭ-itĭ Și dorn’ĭ ca nĭn’eauă.” „Suspină păsările, suspină, De vânt și de ploaie mare; Culcă-mite, puică, culcă-mi-te Și dormi ca o mielușea.” Judece oricine ce înseamnă să înseriezi diferențele și asemănările a douăsprezece dialecte diferite. La Simenschy asta nu constituia însă decât o parte
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu constituie decât graiuri ale unui singur dialect. Descifrarea altui dialect românesc cere însă studiu. „Suschiră pul’ĭ, suschiră Du vimptu s’ ploai greauă; Bagă-n’ ĭ-tĭ, pul’e, bagă-n ĭ-itĭ Și dorn’ĭ ca nĭn’eauă.” „Suspină păsările, suspină, De vânt și de ploaie mare; Culcă-mite, puică, culcă-mi-te Și dormi ca o mielușea.” Judece oricine ce înseamnă să înseriezi diferențele și asemănările a douăsprezece dialecte diferite. La Simenschy asta nu constituia însă decât o parte minoră a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Stefano. Ce amintiri frumoase am în minte și în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar. Apoi, cu o voce ușor alterată, suspină: «Toți mă îndrăgeau foarte mult!». Își scoate ochelarii obscuri, își freacă ochii de câteva ori și, murmurând ca pentru el, continuă: «Oh, pe atunci, nu mă gândeam nicidecum la această Operă! Nu aș fi putut să-mi imaginez că Domnul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
normale, dimpotrivă, de multe ori sunt mult mai ștrengari și prost-educați. Mama Angela, bătrână cum era, nu mai avea puterea să se îngrijească de ei, iar Masina își pierdea răbdarea adesea. Dar, mai apoi, un pic bombănind și un pic suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri niciodată sătule, să le spele și să le cârpească hainele lor sărăcăcioase. Și alte persoane generoase s-au oferit să găzduiască temporar vreun copil; dintre aceștia amintim: surorile Trevisan și un tâmplar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un ton de suplicație și se transforma crescând într-un strigăt de ajutor. Solistul începea cu invocația: «Preasfântă Providență a lui Dumnezeu», și un cor de sute de băieți flămânzi tuna: «Ajută-ne!». Iar Providența sosea. Câteodată îi făcea să suspine până în ultimul moment, intervenția sa asumând caracteristicile miraculosului. Chiar dacă era mai puțină, hrana nu a lipsit niciodată. Tot în această vreme de război, trebuie amintit și un episod neplăcut. Don Calabria, în caritatea sa față de toți, a primit în Casă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Giovanni a avut o tresărire, apoi o respirare greoaie, apoi o lungă suspendare, așa încât m-a cuprins îndoiala... aplecându-mă asupra lui am stat ca să-i ascult inima. După o scurtă așteptare, dar care mi s-a părut nesfârșită, suspină: „Acum, ce-am făcut, s-a pierdut. Imperfecțiunile mele mi-au obscurat fiecare operă a mea, mi se pare că totul merge prost, că nu am corespuns harului imens pe care Domnul mi l-a făcut...“. Încă o pauză lungă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dormea. Ochii săi mici îngropați în chifteaua feței brun-roșiatice aveau asupra mea un efect hipnotic. Cu un ultim efort, l-am privit pe ministrul de Externe, care se afla așezat la dreapta prim-ministrului, apoi din nou pe acesta, am suspinat și mi-am sprijinit fruntea de lemnul lucios al mesei. A fost un gând scurt, un zvâcnet al gândirii însoțit de o nălucire: Și dacă nu e decât un clovn? Dar al cui? P.S. Acest portret în acvaforte mi-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a dus, Dumnezeu s-o ierte! O rugăciune de-o clipă, ca înaintea oricărui creștin care se ridică la Ceruri. Atît! Deși răposata a făcut parte dintr-o familie care dărîma biserici și dintr-un sistem fără Dumnezeu. Țara a suspinat funeralii, unde mai mulți exponenți ai democrației și milenarismului au ținut să participe. Lăcătuș a trimis de la Arad cîteva vorbe stinse. Normal, Fiara n-a fost numai autor de gol în finala de la Sevilla, ci și apropiat al lui Valentin
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
da, pentru că e charismatic, deștept, sincer și se bate plin de aplomb cu „țapii castrați“ din cele patru zări ale eșichierului politic. Mulți sînt de părere că nu. Cum iubirea sinceră nu poate fi un păcat, florăresele din colț vor suspina în continuare după el. La fel, securiștii mărunți ieșiți la pensie sau foștii plutonieri de companie care, pe vremuri, împărțeau izmene soldaților, iar acum, cînd nu le ajunge pensia, sînt frustrați că nu le mai zice nimeni „Să trăiți, tovarășu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în vreme ce un oarecine încearcă a-l lovi cu un glonț dintr-un săcăluș, sunt pagini de roman. Spectaculos este episodul reîntoarcerii lui Vasilie cu cazacii. Timuș taie pe Cotnarski pisarul. Boierii vor să se ascundă pe lângă domn, care "cu greu suspina, și-și frângea mînele de ginere ca acesta". Cazacul se îmbată, taie, arde, nu-i om de înțeles: "Ce cui să zici aceste? sau cu cine să sfătuiești? Cu un om în hirea hiarelor sălbatice? Polcovnicii ce erau, unul un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura în lirica noastră poezia vestigiilor istorice. Punctul de plecare e în însăși poezia franceză și, mai mult decât în Volney, în poeți ca Chênedollé, Delille
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
salutat de Eliade, o imitație foarte liberă după La jeune captive de André Chénier, anume O fată tânără pe patul morții: Să moară bătrânul ce fruntea înclină, Ce plânge trecutul de ani obosit, - Să moară și robul ce-n lanțuri suspină, - Să moară tot omul cu suflet zdrobit! Iar eu, ca o floare ce naște când plouă, Creșteam pe cunună să am desmierdări. Eliade însuși recunoștea "acea legănată și lină cadențare" ce va forma nota particulară a lui Bolintineanu. Bogata producție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întinse, și undele spumoase Făceți-le să geamă spărgîndu-se de stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător, la care cântă fecioara în delir, invocând umbra iubitului mort: Subt mîna-mi tremurândă când pianul lin suspină Și tristele-i accente din sînu-i zbor încet, Și dulcele Bellini cu Norma lui divină Adoarme suferința ce arde al meu piept, Te văz pe dinainte-mi c-un pas ușor a trece, De mine te apropii la capul meu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
creată de noua stare de lucruri, și cu atât mai mulțumiți, cu cât pe atunci, nefiind concurență mare la locuri, erau prețuiți și bine plătiți. Mai târziu numai, de pe la 1880, o parte din această clasă începe să fie nemulțumită - unii suspinând după vremurile vechi (Delavrancea în Odinioară și aiurea, și mai ales Eminescu), alții visând un viitor fericit (socialiștii), toți însă plecând, conștient sau inconștient, de la durerea simțită pentru dispariția vechilor clase, boierinași, bresle, din care făceau parte și ei, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai era nici snobismul, căci acum orașele noastre deveniseră mai "civilizate" și tinerii nu mai au cuvânt să se simtă ca în pădure. Ba, încă, cei care încep să devină mai reacționari, deși la 1840 nu puteau suferi "semibarbaria", acum suspină după acea semibarbarie (Alecsandri, în unele piese și unele "scrisori"). În "Junimea" au fost multe feluri de oameni. Ne mărginim la dl Maiorescu. Asupra d-sale nelucrând acele cauze care au lucrat asupra lui A. Russo și, pe de altă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
văzut cum, la 1840, se înnădușă în societatea ieșeană "semiorientală", unde boierii se uitau așa de urât la bonjuriști, la duelgii; Mîncăm oamenii", zicea Alecsandri. Dar în 1867 (Scrisori, p. 26) vorbește cu regret despre "datinele care se pierd" și suspină după "boierii, cucoanele de acum 20 ani", adică de la 1847, viață, datine, la înlăturarea cărora a contribuit și el așa de mult! Și dacă suspină după acele vremuri, asta nu-l împiedică să declare (Scrisori, p. 29, anul 1868) că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Dar în 1867 (Scrisori, p. 26) vorbește cu regret despre "datinele care se pierd" și suspină după "boierii, cucoanele de acum 20 ani", adică de la 1847, viață, datine, la înlăturarea cărora a contribuit și el așa de mult! Și dacă suspină după acele vremuri, asta nu-l împiedică să declare (Scrisori, p. 29, anul 1868) că românii sunt vinovați de lipsa de recunoștință către Napoleon III, căruia îi "datoresc tot ce au", adică formele noi de viață (care, așadar, sunt bune
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reacționarism "boieresc" al unor oameni ieșiți din păturile de jos, pe care l-am observat cu altă ocazie și-n literatura acestor reprezentanți al claselor mijlocii. (Toate iubitele din ficțiunile lor sunt fiice de boieri. Delavrancea, în Odinioară și acum, suspină după vremea când căruțașii trăiau bine, căci încă nu erau căile ferate, iar în Ziua, ca "pendant", suspină după vechea boierime, arătîndu-și tot dezgustul pentru burghezimea "parvenită" etc., etc.) De aici, în sfârșit, cauza socială (căci este și o alta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]