6,881 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > PE ACELAȘI CER Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În mine zace noaptea plecării tale și zâmbetul din zori al lumii prefăcute, inima-mi tăcută, ce n-a știut s-asculte, fără să rupă pragul săpat între noi. Când bate ploaia-n geam cu degetele ude, în vălmășagul gândurilor surde, timpul ce-a curs se cere înapoi. Tu ai plecat în noapte, eu în zi
PE ACELAŞI CER de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373394_a_374723]
-
de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult mă jucam, Prea puțin am iubit, Prea aproape de varsta tăcută... Citește mai mult Pe cărări însorite, răsunând zgomotos,Trec copii ce minunea și-o cântă,Prea gingași, prea voioși,Prea zglobii, prea ștrengari, Într-un joc neobositSe aduna.Pe ălei încărcate de flori și miros,Trec iubiți sărutându-se tandru
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
și-o plimba,Prea pătrunși , prea smeriți,Prea sfioși, prea bolnavi,Singuratici și tristiSe perinda.Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita,Trec și eu, privind melancolic,Prea demult mă jucam,Prea puțin am iubit,Prea aproape de varsta tăcută...... XIII. DACĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. Dacă ți-ai închide ochii și ai visa, Ai putea vedea lumea în tonuri calde, Fluturi mari ți s-ar lipi de pleoape Și te-ar
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
numit-o astfel, marchează un pas calitativ în planul metric și stilistic în această carte, expunând o altă dimensiune lirică. Din complexitatea mijloacelor figurative și de exprimare sunt scoase în evidență două tipare extrinseci ale poemelor: lirismul dramatic și meditația tăcută, care din când în când se topesc și se unesc. Amintind o zicală a lui Andre Zhid, care spune că “Orice rând este o acțiune socială”, cu atât mai mult pentru limba albaneză și albanezi, orice rând este fie poezie
SAZAN GOLIKU DESPRE DURERILE LACULUI DE IBRAHIM ABEDINI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373420_a_374749]
-
liniștit cafeaua și trăgănd tacticos din pipă. - Hai, ia-ți cana de cafea și vino lăngă mine, s-o savurăm în aerul răcoros al dimineții. Uite, am făcut și limonadă, e bună la mahmureală, murmură Stump ca pentru sine. Stăteau tăcuți, unul lăngă altul, fiecare plecat cu găndurile sale departe, pe alte meleaguri, numai de ei știute. - Eeee, zise la un moment dat Stump, azi stăm pe lăngă casă, ne învărtim pe aici, că parcă și el se simțea cam doborăt
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
Sunt unii care parcă nu mai au niciun Dumnezeu... mă scuipă, mă îmbrâncesc, se plâng, se bat și se ceartă între ei... Fură, mă fură, se fură. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Ceilalți, cei mulți, muncesc cuminți, tăcuți, chinuiți de acei puțini care nu mai au nimic sfânt. Apatici, blazați, adormiți sunt mulțumiți doar să fie lăsați în pace... Anesteziați. Paralizați. Roboți. Trăiesc mecanic, pe pilot automat, fără conștiință, fără curaj, fără întrebări. De pe o zi pe alta
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului DE UNDE ȘTII? De unde știi că nu-s plecat, Să te privesc din altă galaxie, Iar de acolo îți trimit neîncetat, Vreo strofă, sau o nouă poezie? Tu stai tăcută și mă aștepți, Să apar cu alte noi creații, Ca în atâtea alte dimineți, Citind să ai noi satisfacții. De unde știi că-n nopțile senine, Când cerul este limpede curat, Eu mă așez cuminte lângă tine, Și te privesc, și-
DE UNDE ŞTII? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373539_a_374868]
-
Ciobanilor cătând odihna. Cuvântul tău înalți sublim Din Rășinari, din țintirim, Spre stele ce tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. *** Rășinarii după Goga (II) Pășteau deasupra casei tale Turme de nori și-n urma lor, Luceafărul doinea agale Rășinărenilor, de dor. Tăcute licăriri de astre Țeseau marame peste sat, Pe creste se-mpleteau albastre, Umbre la ceas de înnoptat. Din turmă norii se răsfiră Purtați de vânt pe-a bolții cale. în urmă, zori de zi respiră, Lumini deasupra casei tale. *** Rășinarii
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > SORBIM TĂCUȚI Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > SORBIM TĂCUȚI Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald șuvoi și-n prag de răsărit sorbim, tăcuți, iubirea... Referință Bibliografica: Sorbim tăcuți / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald șuvoi și-n prag de răsărit sorbim, tăcuți, iubirea... Referință Bibliografica: Sorbim tăcuți / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
sceptru, arămie, se ivește, că din nopți, O paradă închinata zeului postmodernist, Clevetind că-i demodata haină bietului artist. „Cât de verde este iarbă?!” povestesc cei care n-au Sentimentele iubirii... La nimicuri se dedau. Cu privirea în pământ, calc tăcută, pas cu pas, Si ce gânduri din cuvânt credeți voi că mi-au rămas? Este-o lume prea bolnavă, teamă-ar fi de toți și tot, Boala lumii, tot mai gravă, nu-și găsește antidot. Arcul ploii - curcubeu - pe-ale
SE BALANSA PANTERA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373589_a_374918]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > NU MAI RĂSUNĂ? Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunse sub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri întinse pe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul des ce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
în umbră întinzând funii grele. Sera: Care umbră? (Malu se ridică de pe canapea și se apropie de dulap. Se uită cu atenție la colțul peretelui ce se intersectează deasupra mobilierului.) Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se apropie și ea de dulap și privește spre colțul umbrei ce dansa între dulap și perete.) Sera: Un păianjen! În urmă cu trei zile i-am doborât pe toți. Malu: Nu-i pronunța numele. El nu trebuie
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
o existență călduță în locul să sufăr într-o închisoare sau la balamuc unde erau deținuții politici. Revolta mea s-a rezumat la a spune bancuri despre regim și a merge la Biserică de Înviere. Oare ce pedeapsă merit pentru că m tăcut? ********************************************* La treizeci de ani mai sunt oare tânără? Ce mai pot aștepta de la viață? Poate acum sunt încă frumoasă, poate că încă mai pot să fiu iubită! Poate acum este clipa când pot întâlni ultimul tren al iubirii. În fond
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
în barca, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama-mi așez cuminte,-n oglindă, Adam îmi devine astăzi clucer, Cu anii din urmă, din palmi să-mi desprindă, Un ultim bilet, călător către cer. Imi tin obosită, tăcută, pe masă, Brichetă, țigară și poate un cent, Din ultima pâine a lumii, rămasă, Îmi gust liniștită sfârșitul decent. 15 iunie 2016, Constantă Sursă foto: Să beau din pocal inocentă și pradă / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
și esențe fine, Femeia toamnă știe să fie iubită Și este ca un dar din sferele divine. E sigură pe ea și e mereu trufașă, Privește înțeleaptă al vieții trecut, Îmbrățișează vântul ca o pătimașă, Femeia toamnă râde și plânge tăcut. Iar când rugina intră prin creneluri Și vântul suflă-n șoaptă melopee, Norii storc râu de lacrimi din cerneluri, Ofrandă toamnei cu chip de femeie. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Toamna cu chip de femeie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
catehizarea unor tineri studenți, fapt considerat instigare contra ordinii sociale. În timpul închisorii, la Aiud sau în bălțile Brăilei, părintele Sofian s-a ocupat cu ce știa mai bine: cu rugăciunea. Cei care dădeau relații despre el îl considerau un om tăcut, care nu participa la discuții decât dacă se puneau „probleme de ordin dogmatic“. O persoană deosebită, „din păcate mistică“ Eliberat în anul 1964, Părintele Sofian Boghiu a continuat să fie supravegheat, ca toți foștii deținuți politici. Regimul voia să vadă
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
catehizarea unor tineri studenți, fapt considerat instigare contra ordinii sociale. În timpul închisorii, la Aiud sau în bălțile Brăilei, părintele Sofian s-a ocupat cu ce știa mai bine: cu rugăciunea. Cei care dădeau relații despre el îl considerau un om tăcut, care nu participa la discuții decât dacă se puneau „probleme de ordin dogmatic“. O persoană deosebită, „din păcate mistică“ Eliberat în anul 1964, Părintele Sofian Boghiu a continuat să fie supravegheat, ca toți foștii deținuți politici. Regimul voia să vadă
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute istoria străbunilor: ”am început să-l cunosc pe bunicul/ după ce frunzele îi putreziră/ pe crucea ilizibilă cu/ o secțiune mai jos/ între povestea tatălui său George/ și un capăt de zale din lanțul de oase”. (Istorie) Grădinii adiacente casei de
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
Grăbește-te, mai avem gânduri însoțite de cuvântul ce așteaptă să fie rostit și păzește primăvara lui Vivaldi, nu vreau să devină elegie scrisă pe umerii noștri copleșiți de povara a ceea ce am ascuns printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să îmbrăcăm veșmântul etern al iubirii din urmă. Referință Bibliografică: Veșmântul iubirii din urmă / Rodica
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
catedrale au apus, Sub țol de frunze, nepătruns, Mit alegoric și confuz... Ani mii și mii. Se lasă seara... Vag bandou... Peste-al trecutului ecou, Coboară umbre mari de lut, Plâng frunze pe al uitării scut, Te mai aștept, târziu, tăcut, În visul meu. Octombrie... Plopi dezveliți... Tresar castanele fierbinți, În mâini de precupețe, reci, Cu ochi banali, la sâni cu teci... Coboară noaptea pe poteci De munți răniți. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: OCTOMBRIE / Mugurel Pușcaș : Confluențe
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
din rădăcine, Din mine, dragoste curată. Acum sunt arbore matur Iar floarea mea, sămânță bună, Am învățat furtuni să-ndur, Din frunze să imi fac cunună. În jurul meu cresc pomi micuți, Cu rădăcina mea-i înconjur, Ei mă ascultă-ncet, tăcuți, De ramurile lor, mă bucur. Când n-oi mai fi, să fiu vioară! Din lemnul sufletului meu, Cânta-va pururi Dumnezeu, Cânt sfânt, la slujba cea de seara! 29 martie 2016 Referință Bibliografică: CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]