4,810 matches
-
colbul drumului: o dâră de pulbere aprinsă (r.t.) Bețiv nu-s că n-am ce bea; (r.t.) Bătăuș nu-s, că toți mă bat; (r.t.) Dator nu-s că nimeni nu-mi dă pe datorie (r.t.) Tătarii cei cari mânâncă carne de cal. Cai buni, mici și iuți... Zloți tătărăști Galbeni venețici Aspri de argint și aur. Orbi cari calicesc prin iarmaroace Pe unii i-a orbit Vodă pentru ticăloșiile lor. Țărani la război: cojoace, sumane Opinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și bucurii: Caii se hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre vii, livezi și dumbrăvi... Sate multe, însă mici. Două, trei, șase, gospodării Un războinic trist din pricina iubitei furate de tătari. (r.t.) Tatar rob. Țigani robi. Fântână într-un fel de oază de plantații. Filozofia religioasă a fântânilor la Români. Negustor de vite, care vine din străinătate (Silezia, Ungaria) și care povestește ce-i prin alte țări. Povestiri de demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lume zvon cumcă... 1472 Basarab cel Bătrân Laiotă, omul lui Ștefan, crescut la Unguri fiul lui Dan II = domnise puțin în 1453 Stătuse în Sighișoara cu Țepeluș spus Basarab c. Tânăr în 1473 gânduri de încuscrire între Corvin și Cazimir Tătarii pradă părțile Chievului. Gem fiul cel mai mic a lui Mahomet în acest timp e guvernator al Traciei Soliman Beg Hadimbul Ali bei, fiul lui Mihaloglu guvernator al olatului Dunării se duce să se războiască în Tracia. 26 Iulie 1472
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pârcălabi Cheile Bâcului Soroca cetate cu doi pârcălabi Hotin Dorohoi, scaunul marelui vornic de țara de sus Hârlău, pârcălab Botoșani, târgul doamnei, cămăraș care adună veniturile ei. Cernăuți spătarul cel mare. Suceava a vel-hatmanului Rădăuți Bacău are un osebit vornic Tătari în Bugeac Orumbet-Ugli și Oran-Ugli Căușani lângă Botna. Unt de pe buruieni (pag. 81 "D.M.") Despre oi și alte animale; despre glușcă sau ieruncă și alte Minciuni vânătorești Vizirul chihaia și tefteudarul turcesc siliște pustie) Costantin Mere-acre Chirilă dela Dăunteni Gherghina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Condochia fata lui Buzdugan fratele Gherasim Dămian dela Bârlad (om cărunt și uscat Ionuț stângaciu foarte cuvios) Anastasie, alvanit din gardă Stratonic călugărul nebun dela Nț. Ifrim vraciul dela bolniță harmasarul Catalan Nasta Părintele Dragomir Tudosia Dascălul Pamfil Ionașcu Gheorghe Tătarul Botezatu Nana Chira, cămărășița Ilisaftei Lazăr Pitărel, vatavul Iosif dela Uimirceni Amfilohie Șendrea, arhim. Post Luni, Miercuri, Vineri, cu apă. Măria-Sa Chiajna Timoftei, dascălul de sârbie Postelnicul Grigorașcu Jora Toma lui Bogat Atman Grigorie Pogonat Gogolea Matiaș Croșca Ilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din toate părțile, în fruntea, mijlocul și coada oastei inamice, și mai cu seamă nopțile nu lasă de loc în pace pe inamic prin neîncetate năvale și prăzi. * V. Veranțiu Armele principale ale Moldovenilor sunt: scutul, sulița, săgeata, ca la Tătari. Armătură solidă nu are nimeni. Puțini din cei mai avuți au za și coif de oțel. Dar în loc de armătură îmbracă fiecare o haină de in, umplută cu bumbac în grosime de 3-4 degete, mai ales în partea umerilor și până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles, că sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-au adăpostit în tainițele inaccesibile ale munților. De secole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile, strâmtorile, țancurile și codrii sunt de partea mea. Aici, eu sunt mai tare." "Pe prietinii dușmanilor noștri îi socotim dușmani", zic Lesghienii. Subt ochii cazacilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sângele a hrănit până la adâncime de un metru pământul. Pe aceea tristă și pustie înălțime, crește abundent pelinița amară și o buruiană cu o frunză roșie ca sângele între frunzișoarele obișnuite verzi. În aceste locuri s-au mai înfruntat odinioară tătarii cu slavii. Acuma vechii asiatici amestecați cu populațiile localnice au apărat cu o strășnicie înfricoșată trista stepă a mamei Volga, în contra unei invazii moderne mult mai aspre și mult mai crude. După șase luni de lupte a unei bătălii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini din neamul lui Bagration, generalul lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a răspunde cererii nobililor poloni cu atâta promptitudine. Îndeplinindu-le dorința, Petru Aron le cere celor doi starosti de margine să intervină pe lângă rege ca „să ne facă nouă pace și liniște din partea muntenilor și a ungurilor și a togtocomanilor” (tătarilor). Starea de nesiguranță din hotarul tătărăsc era un fenomen obișnuit, iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci. Important pentru noi este faptul că Petru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nouă pace și liniște din partea muntenilor și a ungurilor și a togtocomanilor” (tătarilor). Starea de nesiguranță din hotarul tătărăsc era un fenomen obișnuit, iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci. Important pentru noi este faptul că Petru Aron nu avea „pace și liniște” din partea ungurilor și a muntenilor. Om al polonilor, așa cum o arată și formulele de supunere din actul dat la 1 aprilie, el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puține. Mai întâi exista pericolul permanent al năvălirilor tătare. Acestea erau în măsură să împiedice, prin distrugerile pe care le provocau, orice organizare economică și politică. Important pentru perioada respectivă e că, în afara distrugerilor pe care le pricinuiau năvălirile lor, tătarii nu mai aveau forța necesară ca să mai impună un control politic și militar asupra Moldovei. Independența Moldovei se realizase în ciuda pretențiilor de suzeranitate ale coroanei maghiare. Dornic să-și extindă stăpânirea asupra ținuturilor extracarpatine, regatul maghiar, timp de un secol
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
servesc pe Petru Aron cu asentimentul maiestății regale să le restituim bunurile părintești și să-i cinstim după meritele lor”. Negustorilor poloni li se acordau aceleași libertăți ca și până acum. Ștefan accepta suzeranitatea regelui polon, promițându-i ajutor împotriva tătarilor. Se observă o restrângere a obligațiilor pe care le contracta de obicei domnul Moldovei față de suzeranul său: ajutorul militar nu se acordă împotriva tuturor, sau aproape tuturor dușmanilor regatului. Cea mai mare concesie, pe care a făcut-o Ștefan în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Coroana mai sus amintită...” Numai că Ștefan strecoară în actul amintit, justificări pentru neprezentarea sa: „Iar dacă la ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării noastre Moldovei vreo nevoie vădită, precum o luptă sau un război cu tătarii ori cu alți vrăjmași ai noștri, sau dacă însăși persoanei noastre s-ar întâmpla vreo neputință sau vreo altă nevoie, de care vom fi înștiințat mai dinainte pe domnia sa prea luminatul crai și pe Sfânta Coroană prin solii noștri, domnia sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Aron. Acest al doilea act are o importanță deosebită, pentru că în el se consemnează că, înaintea tratativelor cu polonii, probabil în anul 1461, avusese loc o incursiune tătărească în Moldova. Aflăm pe această cale că prima luptă dintre Ștefan și tătari a avut loc înainte de anul 1462 și s-a încheiat cu o victorie deplină a voievodului moldovean. Printre prinșii tătari, se aflau în mâinile voievodului fiii lui Sad-Ahmat, o căpetenie tătară și alți căpitani. Ștefan se angaja să nu-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în anul 1461, avusese loc o incursiune tătărească în Moldova. Aflăm pe această cale că prima luptă dintre Ștefan și tătari a avut loc înainte de anul 1462 și s-a încheiat cu o victorie deplină a voievodului moldovean. Printre prinșii tătari, se aflau în mâinile voievodului fiii lui Sad-Ahmat, o căpetenie tătară și alți căpitani. Ștefan se angaja să nu-i predea pe prizonieri nimănui, decât regelui, în caz că acesta îi va cere. Dar semnificația actelor și jurămintelor de credință, prestate de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cât și pe țărani, așa că numai femeile și copiii mai rămăseseră acasă... pregătit să moară cu toți ai săi sau să învingă.” Dificultăți interne, unele insuccese în Albania, nu i-au îngăduit sultanului să organizeze o campanie contra Moldovei. Hanul tătar din Crimeea era ostil față de o acțiune militară împotriva Moldovei și Ungariei. În primăvara anului 1465, domnul Moldovei a refuzat să predea genovezilor castelul Lerici de la gurile Niprului, pe care moldovenii îl cuceriseră în 1454. În felul acesta, Moldova își
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cenușă orașele și satele, ucizând copii și necinstind bisericile și săvârșind multe nelegiuiri pe care nu se cuvine a le mai spune și nici a gândi și pe care nu le-au făptuit în veci nici păgânii, nici turcii, nici tătari și au ars Trotușul și Bacăul și Romanul. De la Roman au înaintat mai departe, iar noi după ei (i-am urmat) și am avut lupte cu ei zi și noapte, fără încetare, pe orice vreme, patruzeci de zile întregi. Și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Moldova, înseamnă că a ajuns primul la Siret, până unde l-a alungat Matei. Atunci, de ce nu a trecut Siretul și s-ar fi întors, rătăcind pe lângă Baia, ca să-l prindă ungurii? Autorul Cronicii moldo-germane inventează o năvălire a tătarilor în Moldova care are loc chiar atunci, când se risipise oastea lui Ștefan. Când au aflat moldovenii „oastea iarăși a venit călare la voievod”. Dar o oaste nu se adună fără un ordin, o comandă, care să indice și un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să indice și un loc de adunare. De unde să știe un om de lângă Cernăuți sau de lângă Cetatea Albă unde-l găsește pe domn ? Este și asta o dovadă că autorul cronicii nu se pricepe la treburi ostășești. Ștefan ia urma tătarilor, omorând mulți dintre ei. După care pornește pe urmele lui Matei Corvin. Cu risipirea, cu adunarea și cu lupta cu tătarii ar fi trecut mai multe zile, timp suficient ca Matei și oastea lui să se retragă prin munți în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe domn ? Este și asta o dovadă că autorul cronicii nu se pricepe la treburi ostășești. Ștefan ia urma tătarilor, omorând mulți dintre ei. După care pornește pe urmele lui Matei Corvin. Cu risipirea, cu adunarea și cu lupta cu tătarii ar fi trecut mai multe zile, timp suficient ca Matei și oastea lui să se retragă prin munți în Transilvania. Cronicarul spune el însuși că Ștefan l-a urmărit pe crai, iar românii „au rupt de la el mulți oameni, așa încât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
această relație există „drepturi și înscrisuri cunoscute”. De aceea, îi cereau regelui Matei să nu mai atace Moldova. Un asemenea act ar dăuna relațiilor dintre cele două regate, polon și ungar, și ar slăbi poziția acestora față de turci și de tătari. Problemele litigioase, recomandau nobilii poloni, era bine să fie rezolvate prin tratative. Nobilii poloni le-au scris și nobililor unguri, tot în 16 martie 1468, cerându-le să împiedice atacarea Moldovei de către Matei, urmând ca neînțelegerile existente dintre cele două
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Transilvania. Avea, așadar, motive ca să-l atace pe Ștefan și, pe deasupra, voievodul român era supusul său, după cum o mărturisea chiar Ștefan. „De cumva și voao se lingărește cu numele acela, face după obiceiul său, pentru că la turci și la tătari încă așa se lingurește, pentru aceia ca, între atâția domni, ne credința lui mai îndelung se rămână nepedepsită”. Este cea mai pertinentă definiție a politicii duse de Ștefan cel Mare, dar și de înaintașii săi. Matei avea dreptate să emită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
artei militare, pe care ungurii și polonii au numit-o în secolul al XIV-lea și al XV-lea drept o capcană. Matei Corvin avea dreptate când îl acuza pe Ștefan că le-a promis credință polonilor, ungurilor, turcilor și tătarilor încercând, în felul acesta, să-și păstreze libertatea. Temându-se să nu fie atacat iarăși de Matei Corvin, Ștefan duce tratative pentru strângerea relațiilor cu Polonia. Ceea ce-l interesa pe rege acum era păstrarea Moldovei în orbita politică a Poloniei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]