33,332 matches
-
cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i se mai zice, și capitala Franței! Atâta doar că din tablou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i se mai zice, și capitala Franței! Atâta doar că din tablou nu reiese nici pe ce stradă era apartamentul și nici la ce număr. Decât dacă fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i se mai zice, și capitala Franței! Atâta doar că din tablou nu reiese nici pe ce stradă era apartamentul și nici la ce număr. Decât dacă fațada clădirii nu ar fi fost cumva pictată pe spatele tabloului. Ceea ce va putea ușor verifica acasă. De-acum Încolo, gata cu sedentarismul, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Orașul luminilor cum i se mai zice, și capitala Franței! Atâta doar că din tablou nu reiese nici pe ce stradă era apartamentul și nici la ce număr. Decât dacă fațada clădirii nu ar fi fost cumva pictată pe spatele tabloului. Ceea ce va putea ușor verifica acasă. De-acum Încolo, gata cu sedentarismul, Își spuse el. Va vrea la Paris, se va uita la Ziffer. Va vrea În natură, se va uita la Pascu și la Abrudan. Și toate astea, scufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și făcu. Strigă: damen tango. Abia rosti cele două cuvinte că Zorela Îl și luă În brațe, spre mulțumirea lui Gheretă, care Își știa soția pe mâini bune. Putea În sfârșit să mai tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu inscripția Colecția Brândușă pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E ca un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu inscripția Colecția Brândușă pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E ca un exercițiu de exorcism, Îi spuse ea după ce Își termină lucrul. Se priveau În ochi cu o tandrețe uitată. Erau tot mai aproape unul de altul pe măsură ce tablourile se pregăteau de o călătorie spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E ca un exercițiu de exorcism, Îi spuse ea după ce Își termină lucrul. Se priveau În ochi cu o tandrețe uitată. Erau tot mai aproape unul de altul pe măsură ce tablourile se pregăteau de o călătorie spre o adresă Încă necunoscută. Dar ei se schimbaseră Înainte chiar ca această casă să se schimbe. Se schimbaseră fără să Își dea seama, fără să le fi cerut cineva acest lucru. Acum, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deși era limpede că așa ceva nu se poate dezvălui. E ca un secret militar sau de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știe de ciocnirea a două plăci tectonice, și Înregistrat doar de o aparatură sofisticată la Centrul de seismologie a pământului de la București. De obicei fără consecințe. 38. Domnul Brândușă tocmai se pregătea să semneze convenția privind răspunderea părților În vânzarea-cumpărarea tablourilor când, din motive neclare, mâna Îi alunecă ușor spre dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute În dreptul fiecărui tablou. Regreta că nu-i dăduse niciodată prin cap să se facă pictor! Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre plus infinit, Îl liniști pe loc Petru, spre perfecțiunea atât de greu dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Viena a rămas tot Viena după două asedii, zise Petru, mai puțin optimist decât lăsă să se Înțeleagă Avea nevoie de Încurajări dar ele se lăsau așteptate, iar Iolanda nu părea dispusă să Îl susțină. Până la urmă, cu sau fără tablouri, casa ar trebui să fie aceeași. Și totuși, ceva s-a schimbat Înainte chiar ca ele să fie date jos de pe pereți. Ca și cum numele lui Brândușă, prin simpla sa inscripționare, ar fi modificat aerul În structura sa chimică, În esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parte, nu ar fi trecut de pragul unei politicoase coabitări... Fiecare lucru Își avea locul său În memoria sensibilă a casei, Într-o ordine nicicând contestată... Ascultând-o, Petru regreta că nu era el În locul casei, sau, cel puțin, al tablourilor, pentru a se bucura din nou de atenție și de această căldură uitată a privirii ei, În contrast oarecum cu o prezență rece și indiferentă, cel mult amuzată, de până atunci. Orice se poate contesta, zise el Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu-i pui răbdarea la Încercare. Sărut-o pe Maria din partea mea. Își strânseră mâinile de despărțire. Flavius-Tiberius Își luă antena și o urmă pe Eleonora. Erau pe scară când Petru Își aminti de mesajul lui Brândușă: Noul proprietar al tablourilor intenționează să introducă televiziunea prin cablu. Dacă vă interesează, Îl puteți căuta. Pe mine nu, zise Flavius-Tiberius, indiferent. Perspectiva concurenței Îl lăsa rece. Nici pe mine, zise Eleonora. Cât timp la Feldiu tranzacțiile cu străinii merg bine, am din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale posibilității spre viitor. Pentru mine, schimbarea de perspectivă era uriașă; o schimbare în natura timpului, o derulare rapidă a lucrurilor care nu putea fi încetinită sau reexaminată sau retradusă sau recântărită mai târziu pentru că... pentru că acum făceam parte din tablou, eram implicat. Asta era ceea ce-mi dorisem? Aveam o personalitate suficient de puternică a ieși în față în felul ăsta, în lumina „timpului complet“ al lumii? Am desfăcut un pachet de baterii și-am introdus două în partea spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la una dintre cele mai recente opere ale artistului, după care declară din senin: „Brațul femeii ăsteia e prea lung“. Știi ce i-a replicat Matisse? Am clătinat din cap, — A spus: „Asta nu-i o femeie, domnule. E-un tablou.“ Fidorous se îndepărtă de mine pentru a inspecta montajul. L-am privit ajustând ușor alinierea ventilatorului de birou și lovind cu un pix în grilajul lui protector, ascultând cu atenție sunetul produs. — Deci asta faci tu? am spus. Construiești femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
privit ajustând ușor alinierea ventilatorului de birou și lovind cu un pix în grilajul lui protector, ascultând cu atenție sunetul produs. — Deci asta faci tu? am spus. Construiești femeia? — Întocmai. Ai zis-o bine în două cuvinte. Construim femeia, nu tabloul. Doctorul se îndreaptă de spate și-și scutură pantalonii cu palma. Toate lucrurile astea, te-ar ajuta să te gândești la ele ca la o unealtă concentrațională, un mod de-a ne asigura că femeia, atunci când o vom termina, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întoarsă către soare. — Și, mai mult de-atât, e-o zi minunată. — Suntem pe mare. — Da, așa e. Într-un fel. Ambarcațiunea tresăltă pe valuri. Soarele radia. Încă de undeva, sunetul pescărușilor. — Iar ăsta e Orpheus. — Este. Doamna și nu tabloul. Ai ratat-o cam cu doisprezece metri. Totul pare... - m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real, solid. Și oarecum familiar. — Așa și trebuie să fie. Dacă ai pronunța „barcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le strîngé de sub picioarele celorlalți. Dar era o școalé frumoasé școală această. Era mare și puteai sé alergi prin ea cît voiai, dar numai sé nu te vadé Nadejda Petrovna. Și pe pereți erau tot felul de cuvinte scrise. Erau tablouri și tot felul de pionieri care au Învéțat bine la școalé și poezii Întregi scrise foarte frumos și mare. Mai erau desenați și sportivi care aleargé, ei duceau În mîné o flacéré care seména cu flacéra de pe steagul cu Lenin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé fie pionier. Dar din noiembrie, de cînd au fost primite În pionieri Stela și Catereva, pîné-n aprilie era mult. El se uită la cravatele lor, cravate roșii pe care le bétea vîntul și fîlfîiau așa cum aveau pionierii partizani pe tablourile din Școala cea mare și În cérți. Dar el nu avea cravaté și nu era pionier. El nu era un urmaș al lui Lenin. Șasa se uită la portretul din fața clasei și promitea solemn cé nu va mai desena niciodaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé se fi péstrat luminos, ici și colo, printre crengile copacilor. Vladimir Ilici explică ceva și aréta cu mîna, iar mîna stîngé și-o ținea În buzunarul de la pantaloni, ca de obicei. Dealtfel, așa a și rémas el În toate tablourile de mai tîrziu, cu o mîné În buzunar, iar cu alta În aer, explicînd, probabil, ceva foarte greu de Înțeles. De data aceasta Însé, Vladimir Ilici scoase mîna stîngé din buzunarul stîng și o bégé În buzunarul drept, Încercînd sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și tu? - S-s-s-s! - S-s-s! - S! Profir Matveevici a scos de la buzunarul de la piept o foaie și a despéturit-o. - Primul subotnic l-a organizat Încé Vladimir Ilici Lenin cu mulți ani În urmé. Am vézut de-acuma și prin tablouri cum Vladimir Ilici duce bîrnă În spinare și glumește. Pentru cé el era mai mic de staturé și doi muncitori mai Înalți l-au pus pe Vladimir Ilici sé ducé bîrnă de la mijloc, si Lenin nici n-ajungea la bîrné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de la actualul Muzeu Național de Artă Contemporană, cca. 30 de lucrări ale unor artiști plastici români de prestigiu, care au fost expuse în saloanele ambasadei, constituindu-se într-o expoziție permanentă a creației plastice românești, deosebit de apreciată de vizitatori (înlocuind tablourile socialiste "Lampa lui Ilici", "Tractoare pe câmp", "Furnaliști", care continuau să atârne încă pe pereții misiunii la sosirea ambasadorului la post, în 1999). A inițiat o intensă cooperare între societăți de radio, televiziune și agenții de presă din România cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]