3,383 matches
-
tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu poate. Ba da, poate. A făcut-o mereu. Dacă taică-tu e așa al dracului de minunat, du-te la el. Hai, du-te la el, ce mai aștepți? Nu vreau să mă duc la el, mamă. —Ai fost dintotdeauna a lui. Fetița tatei. Mă arunc din nou În zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Andersson și Crawford o prețuiseră atît de mult pe Bibi Jansen. — Ți s-a trezit interesul, Charles? mă Întrebă Crawford. Fantoma noastră de praf alb... — Cine e? — Laurie Fox - lucra la un club din Fuengirola pînă s-o găsească Sanger. Taică-său e medic la o clinică locală; după ce i-a murit nevasta Într-un accident de mașină, a luat și el obiceiul heroinei de la Laurie. Ea a apărut În niște seriale tv cu buget redus turnate aici. — De văzut? — Serialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
duci și ce să faci, Clara! îi strigă el din vârful patului, pe un ton schimbat, care îl făcea de nerecunoscut. Ai mai plecat tu odată și te-ai întors! Nu mă ai decât pe mine și pe scrântitul de taică-tu! Norocul tău e cu mine! Cum naiba crezi c-o să te descurci? Nu știi să faci nimic! N-ai un sfanț! Clara ieși fără să mai rostească vreun cuvânt. Se îndreptă ho tărâtă spre lift, dar se opri brusc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe cu bunicul!), taica popa, învățătorul cel bătrân, Boureanu și alți fruntași ai Goldanei, cu frunțile încununate de flori și de broboane, au dispărut în numai câteva nopți geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Păun. Poate că s-o mai schimba și el și se face gospodar. Poate că n-am aruncat sămânța în pământ pietros, ori între spinării, cum zice la Biblie, în pildele lui Iisus Hristos. Dar cine mai știe? Că la taică-său, acasă, iarna, nu se ostenea nici unul să rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu... Că ei nu făceau cărări, ca gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate-său, bădița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vânător de munte și ochii iscoditori ai lui Marin Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător de munte, pe care o primise, odinioară, taică-său de la Regele Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele Zoia fusese caligrafiat în catastif de mâna unui notar beat, la îndemnul lui taică-său, care era și mai beat și care în plus citise cu câtva timp în urmă romanul acela sovietic, plin de cruzime, "Zoia și Șura", povestea unor copii implicați stupid și inutil de către "Tătucul popoarelor" în absurditatea războiului. O luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unei Hărți a Raiului, ținuseră drumul drept către Istanbul, către Mediterana și către uriașii cedri ai Libanului. Așa trebuie să se fi petrecut lucrurile, de vreme ce au fost ajunși amândoi din urmă de Anibal Calaican, odrasla care îi luase urma lui taică-său, prin toate cârciumile, pe unde se auzea vorbă despre pelerinii porniți apostolește spre Pământul Sfânt. Anibal ajunse, în cele din urmă, la restaurantul Bucovina, unde chelnerii, după ce-și primiră dreptul, se jurară că i-au auzit și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la picior pe vremea asta de iarnă!? Nae Calaican, care mergea în somn, mărșăluind în formație, la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu-i din față, din nord, dinspre miazănoapte, continua să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta de taică-meu! Hai să vă duc acasă și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat în jurul fălcilor, și arătând ca mirele întârziat, care se grăbește spre biserica unde-l așteaptă mireasa și nuntașii scoși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un mister pentru toți cum de l-a apucat literatura, arta În general. Pentru taică-său era bun numai de trimis cu oile. Moromete? Nici măcar. Pe Vasile l-a zvântat În bătaie când l-a prins cioplind un lemn. Ce faci, bă? Sculptez! Leac se pregătea cică să meargă la Arte, la Cluj. El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să meargă la Arte, la Cluj. El e de undeva din Bistrița. N-a ajuns la Cluj, a mâncat bătaie, de sculptat a sculptat ceva-ceva În exil, aici În Arad. Nici cu cărțile nu stătea mai bine. I le arunca taică-său pe foc. Cărți de la biblioteca școlii sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare comune pe plantații, Închiriind câte două-trei familii un apartament, bucuroși că măcar hrana e ieftină, că mănâncă ulei de măsline și caracatiță. * Se Întâmpla ca Leac să-l aibă pe taică-su În Spania, iar Cristina, un frate pe care nu-l mai văzuse de aproape trei ani. Va apuca să-l vadă ceva mai Încolo, când C.a. o va trimite În vacanță. Dar despre asta, tot ceva mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o permanentă mină veselă pe fața smeadă, sergentul pare un puștan pus pe șotii din ultimele clase de liceu. Privindu-l, nimeni nu ar crede că de mic copil se lovise de greutățile vieții. Maică-sa murise de holeră, iar taică-său, docher în portul Brăilei, un om blând și muncitor, cu frica lui Dumnezeu, se prăpădise câțiva ani mai târziu în timp ce descărca saci cu zahăr. O pasarelă prost montată cedase, iar el s-a prăbușit în apă unde a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Marius și acesta îl bate pe umăr încurajator. Mai încolo, la a doua fereastră, sergentul Lazăr împarte cu Romulus o țigară. Un fum de fiecare. Măi, ce-mi spui mie cât sunt de bune fructele? Asta o știa și taică-meu. De aceea mânca așa multe, îi spune Mâțu cu o sclipire amuzată în ochi. Da? În special prune transformate în țuică și struguri sub formă de vin. Hai că e bună. Am să o țin minte. Hei, da ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a atinge chiar din pasărea popii. Numai părintele s-apucă și de peștele și de vinul călugărului și de mielul turcului, încît acest din urmă observă cu bunomie: "Hai popo hai, bună lege ai". Așadar când conservatorii sânt la putere taica părinte poate fi ministru, căci nu-l împiedică principiile; când sânt roșii pe scaune idem. În orice caz - chiar daca am admite că ase menea principii pot esista - ele cată să fie foarte elastice. * Unul din aceste cazuri de elasticitate al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în meciurile noastre cu liceul unguresc, Pretorian, în chiloți, se împiedica pe extremă, când fugea, de propriul lui organ procreativ și noi strigam: hai Puloș! hai Puloș!) și în plus băiat plin de viață, cu toate că mediocru la învățătură. Era regățean, taică-său, un om cu stare, proprietar de moară sătească, pe undeva prin Teleorman. Avea rude în orașul nostru și de aceea venise aici, în loc să se fi dus la Pitești sau Turnu-Măgurele. Szekely era un ungur distins, de o eleganță deosebită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, prezența ei ocrotitoare, tăcerea chipului ei care era atât de elocventă: ești fiul meu, parcă îmi spunea, și după Dumnezeu la tine țin și am uitat de mult că nu mai ai credință și nu te-ai împăcat cu taică-tău... Dar ești tânăr, și nu se știe dacă într-o zi n-o să-l înțelegi pe Mântuitorul.. Îi ghiceam aceste gânduri și o ocroteam acum și eu, spunîndu-mi că dacă Mântuitorul a învățat-o să fie atât de răbdătoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o tăcere de gheață. Domnul avocat era ca un sfinx. M-am ridicat să plec. M-au lăsat. Petrică m-a condus o sută de metri și s-a întors înapoi. Mi-a spus că vrea să-l convingă pe taică-său să renunțe la ideea lui. Ce idee, i-am spus, și dacă îl lași neconvins ce-o să se întîmple? Nimic, zice, dar nu e bine să-ți poarte pică. Dar n-are decât, zic, auzi ce i-a trecut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șină. Ce, te crede o comoară, să-ți dăruiesc eu, chiar și ție, apartamentul? Nu cumva vrea să te înzestrez? Eram grosolană, dar mă scotea și el din sărite; în loc să vină cu mine, mă lăsa singură, să-l "convingă" pe taică-său. Ca și când, dacă nu l-ar fi convins, îmi păsa mie că o să-mi poarte pică! Am avut bănuiala că discutaseră între ei acest subiect și că în ultima instanță, adică în fața mea, Petrică își retrăsese acordul. Probabil că mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
peste puterile mele. Într-o vreme parcă mă îngrășasem puțin. Vezi, Matilda, mi-a spus, că ai făcut un fund cât o baniță. Nici nu știam ce e aia baniță, am întrebat pe cineva și am înțeles de unde știa el. Taică-său, din Brăila, fusese negustor de cereale. M-am desbrăcat, m-am uitat în oglindă și m-a apucat furia. Nu mă îngrășasem nicidecum, dar ăsta era limbajul lui...'' "Era o grosolănie de fond sau de formă?" o întrebai. "Cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ascunzi... Petrică, ce e cu tine? Nu pot, zice, să-ți explic la telefon... M-am gândit câteva clipe. Bine, zic, rămâi acolo până mâine, dar nu uita că îmi oferi o noapte întreagă în care o să mă gândesc că taică-tău e un om necuviincios, iar comportarea ta anormală. Te rog, zice, să nu vorbești astfel despre tatăl meu. Indignat. Iar eu îți spun, zic, că vorbesc despre el așa cum merită. Și, la răspunsul meu, pac, îmi trântește și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe socoteala celor doi și desigur, mai ales, chemarea Salvării îi înveselise copios. Bravo, Matilda, am gândit, va să zică râzi de nefericirea altora... "Petrică îmi oferise și el o surpriză, continuă ea, dar nu de acest gen, ci ceva ciudat în legătură cu taică-său. La întrebarea mea îmi răspunse foarte grav că tatăl lui e un om sensibil și că însurătoarea fiului său a fost pentru el un șoc pe care nu l-a suportat. Că era, în seara aceea, foarte agitat și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scape de el, era normal, stăpân pe sine, orgolios, bățos și deodată clic! din nou fuga acasă, fără să mă prevină, fără să-mi explice... (<Bravo, Matilda! Pac! Clic!>) Bineînțeles că am pus iar mâna pe telefon. Bineînțeles îmi răspunde taică-său, care îmi șoptește la aparat, cu imensă satisfacție, l-am ghicit rînjind: îl despart eu de tine, n-ai nici o grijă. Știu că lupta e mai grea, îmi dau seama, ești frumoasă, te iubește, dar până la urmă tot te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]