2,970 matches
-
și dobitoace e un schimb de graiuri fără cuvinte, sunt corespondențe vii și întrepătrunderi fluide, ce n-au nevoie să fie gândite pentru a exista și pentru a fi simțite. Între om și om e o legătură melodioasă, de umilință tandră și reciprocă. Temple și religie nu există, fiindcă toți trăiesc în comuniune spontană cu marele Tot. Lumea e ea însăși un templu nemărginit. Iar oamenii „copii ai soarelui”, copii ai soarelui lor oh! cât erau de frumoși! Niciodată pământul nostru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la rangul de excepțional, adică de excepție: 1. pioși; 13.severi; 2. înțelepți; 14. avari; 3. fideli; 15. generoși; 4. despotici; 16. veseli; 5. insolenți; 17. josnici; 6. majestuoși; 18. ucigași; 7. violenți; 19. slab; 8. curajoși; 20. aventuroși; 9. tandri; 21. fatali; 10. puri; 22. intelectuali; 11. geloși; 23. abili; 12. răzbunători; 24. trădători. - un personaj restabilește armonia anterioară, readuce lucrurile la normal; - cultivarea opozițiilor se face în așa fel, încât drama să fie rezultatul unei ciocniri autentice; ciocnirea ascute
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
la pământ învinsă de sabia cu care se duc luptele. Se apără împotriva frigului năprasnic cu piei de animale și cu pantaloni largi, Iar fețele lor aspre sunt acoperite cu păr lung”... Poetul își dezvăluie cele mai elementare reacții: uman, tandru, emoționat față de modul aspru de trai al tomitanilor: „Aici nu-i belșug de cărți care să mă atragă și din care să-mi hrănesc Mintea; în locul cărților răsună arcul și armele Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
și compozitor german. - Sonata 4 mâini în Mib, op. 33 (1845) Ladurner, Ignaz Anton (1766 -1839) Pianist, organist și compozitor austriac - 3 Sonate op. 2 (1793) - Sonata op. 6 (1804) - Sonata op. 12 (1800) "Une larme surla tombe de la plus tandre mère" Lang, Johann Georg (1724 -1794) Compozitor german. - 4 Sonate op. 7 (1783) Leidesdorf, Maximilian Joseph (1787 -1840) Pianist, compozitor și pedagog austriacSonata op. 44 - Sonata op. 103 Lohse, Fred (1908 -1987) Compozitor, teoretician și pedagog german - Sonata în 4
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
trece printre degete (pierde) trece prin viață ca gâsca prin apă (nu se alege cu nimic în viață) trece prin foc și apă (înfruntă greutăți, necazuri) trece în lumea drepților (moare), etc. 4. Găsiți cât mai multe sinonime ale cuvintelor: tandru, zgârcit, sfios, bătrân. 5. Consultați Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române(DOOM) și alegeți forma corectă a cuvintelor: aier / aer, caier / caer, eșire / ieșire, poiet / poet, stomacuri/ stomace, patinuar /patinoar. Exercițiile pe care învățătorul le poate alege spre
Caleidoscop by Marlena Cristiana Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93492]
-
este o femeie pasională care-și iubește copiii, soțul, dar și pe fostul soț. Ea este aruncată între pasiunea pentru un balaur, o personalitate imensă, neconformistă, aproape dizarmonioasă dar copleșitoare, fermecătoare, cu un imens potențial de fascinație, și iubirea calmă, tandră, așezată, pentru un soț convențional, moralist, tradiționalist. Forța feminității ei taie ca un diamant croieli neașteptate în masculinitatea bărbaților ei. În Alex interacțiunea cu Ilana produce mutații devastatoare. El, singuraticul, el cel ce și-a trăit copilăria doar în compania
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a vieții mele, la fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd.” (op.cit., p.159) Toate apelativele sunt capsule pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența-i ascuțită, talentul, eleganța, vitalitatea sunt tot atâtea pricini de admirație febrilă. Iubirea năvalnică țâșnește prin toate încheieturile epistolare, dă fuga până în cel mai îndepărtat colț al copilăriei fetiței, când scoate de acolo imaginea unei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
noastre castele și cetăți medievale.” Umorul care condimentează textele Mihaelei Miroiu este vecin cu autoironia, dacă nu este cumva chiar o formă de autoironie, căci nu se exclude din acest bazar, este parte dintr-o Românie pe care o ceartă tandru dar serios. Dacă e să fie cineva responsabil pentru acest tip de dezvoltare, aceia sunt libertarienii tuturor guvernelor pe care I-a avut România postdecembristă. Aceștia îi apar Mihaelei Miroiu iresponsabili, căci ei intră în dialog cu veșnicia, nu cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un aport subtil de efluvii brizei cu miros marin. Sub acest neglijeu, largul se insinua introductiv într-o intimitate încă de venit. Spre a nu incomoda traficul de pe banda de asfalt, Ian călca iarba de pe marginea ei, mirat de spășeala tandră a pașilor ce-l purtau. Tumultul pericolului urcă progresiv din hipocamp înspre conștiință, unde fu însă confundat cu riscurile judiciare ale rolului său din tragicomedie. În zadar o neliniște nomadă mai adâncă și mai neagră încercă să se distingă de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Umorul și gravitatea, atenția pentru detaliu și capacitatea de a nu pierde din vedere întregul, interesul major pentru diferențele culturale și înțelegerea factorilor istorici și politici dau greutate paginii. The Economist are dreptate: „Teritorii deschise este (o carte) înțeleaptă și tandră și, în mod inevitabil, de o tristețe zdrobitoare. Prin felul în care acumulează detaliul, ea transmite mai bine decât orice altă lucrare recentă aspectul cel mai terifiant al Rusiei moderne: hidoașenia distrugătoare de suflet, condiție la care, timp de 75
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
toate acestea, a doua zi tânărul se înființează în vizită la Marie. O încredințează din nou de dragostea lui. În aceeași seară, Marie îl conduce într-o casă a scării ascunsă privirii. De data aceasta, purtarea tânărului este sobră și tandră. Se așează în genunchi, îi întinde mâna. Îi cere să-i dea buzele și o sărută languros. Marie, prinzându-se în joc, "îi prinde capul cu amândouă mâinile și îi sărută fruntea, ochii, părul", mai mult "de formă, nu de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
elibereze de imaginile de coșmar ale războiului. Celor din trupele de trăgători le face "mare plăcere să bombardeze cu epistole de amor niște nașe ceva mai îngăduitoare"79. Cărțile poștale și micile răvașe pe care le trimit aceștia sunt adesea tandre, dacă nu chiar deocheate. "Îmi ceri să te pedepsesc în vreun fel pentru mica întârziere cu care îmi răspunzi, îi scrie astfel un oarecare Roland Deflesselle ocrotitoarei sale, pe 24 martie 1918. Pot să fac eu așa ceva, când vreaau să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se întoarcă viu din expediția în Turcia. Prin urmare, la naiba cu morala și cu principiile! Între două bătălii, Basile îi scrie "nașei" sale scrisori care între timp s-au pierdut, dar despre care putem bănui că erau nespus de tandre, duioase, încărcate de speranță, de deznădejde, mereu mai arzătoare, înflăcărate de spectrul morții omniprezente. Debarcat pe frontul din Dardanele, Basile își agață haina într-un gard de sârmă ghimpată, fiind cât pe-aci să fie străpuns de baioneta unui turc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un ungher ferit, o canapea moale, la adăpostul unei lumini difuze. Și astfel începe flirtul, această legătură stranie, la jumătatea drumului dintre relația sexuală și abstinență. Se schimbă cu necunoscutul sau necunoscuta "sărutări anonime", ușoare sau lacome, care pot fi tandre sau "mușcături sângeroase"95. Prin haine, mâinile mângâie sânii, șoldurile, gâtul, fața... Dacă doresc să se bucure de o intimitate și mai mare, cei doi parteneri de flirt părăsesc scena publică și se retrag în sfera privată. "Scenariul, ca și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un ton oarecum solemn: "De vreme ce am căzut la învoială, iată-ne logodiți". Pentru a pecetlui pactul iubirii dintre ei, el o sărută "ușor, cast". "Așteptam de ani de zile, își amintește Clara Malraux în memoriile sale, să aud o voce tandră de bărbat [...]. Avea buzele calde. De vreme ce văzusem ce era de văzut, sau cel puțin așa mi se părea, am închis ochii". Însă "când i-am deschis din nou, eram de-a dreptul decepționată". Clara înțelege că de fapt nu-l
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amoroasă, să încalce cu adevărat granița interzisului. "Și abia atunci ar fi început adevărata vinovăție..". Așadar, cei doi tineri s-au mai întâlnit, dar întotdeauna în prezența familiei. Când n-o vedea nimeni, Magali îi zâmbea și-i arunca priviri tandre. La rândul lui, Michel îi atingea din când în când, pe furiș, mâna. Nimic altceva. Era în situația asta ceva "abominabil", dar de asemenea ineluctabil. Constrângerile morale și familiale redeveniseră predominante. "Ne agățam de ele cu disperare, ca și cum fără ele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din Saint-Germain-des-Prés. Spre marea disperare a lui Nelson Algren, ea va refuza până în ultimul moment să-i devină soție și să locuiască împreună cu el la Chicago. Însă iubirea ei pentru "acest singuratic cu totul bizar, bețivanul acesta timid, bruta aceasta tandră"143 va fi cu atât mai intensă. Simone de Beauvoir îl consideră ca fiind adevăratul ei soț. Poartă mereu pe degetul mijlociu al mâinii drepte inelul de argint cu model pe care i-l dăruise. Când este departe de el
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ei de odinioară? Iluzia nu durează mult, căci Paule, care devenise amanta lui Simon în urma insistențelor neobosite ale acestuia, realizează în scurt timp că nu poate trece peste sentimentele ei pentru Roger. Știe că își va părăsi amantul tânăr și tandru pentru necredinciosul acela și că se va pomeni curând, fatalmente, "din nou singură, așteptând să primească telefoane nesigure și mici lovituri sigure"... Însă ce contează, Paule voise, încercase, pentru o ultimă oară, să creadă în iluzii. Prospețimea începuturilor Cele exprimate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai am timp, dragule!” Ea mereu era ocupată, deși rămânea în sine o drăgostoasă, o potolită, în așteptare, vrednică să-și motiveze afectiv până și răspunsurile vremelnic negative. n-am memorat când a devenit un stereotip acest motiv, cu gesturi tandre, oricum chemătoare, chiar dacă mă amânau: „N-avem timp!” Nu era nimic brutal în privirea și calmul ei din simpla zicere: „nu avem timp!” Ba nici în tonul cu care o spunea. Nu era la ea de loc vorba despre o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ar fi ales cu grijă momentul potrivit. Ca într-un scenariu, n-aș fi ratat nicidecum replică potrivită. El era un introvertit, cu o extrovertita. El era planificat și concis, cum îi era și scrisul, iar eu eram expansiva și tandra. Dacă nu-l putusem descifra încă însemna că relația nu va dura, că fiecare își va vedea de drumul lui. Există un punct asupra căruia mai cu seamă discutăm tot timpul în contradicție. Eu adoram viața la țara, el o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mână. - E în regulă, isi zise și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu toata ființă ei la Emil, i se părea mult mai frumos, mai tandru, măi deosebit, dar tot își reproșa: - Nu, n-aș putea s-o fac nici cu Emil. Ceva se schimbase în sufletul ei. Între ei se intamplase ceva și asta era esențialul, dar mai ales nu mai avea sentimentul acela de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar au refuzat să comenteze. Aveau mare încredera în ea, o cunoșteau foarte bine și nu se temeau de vreo”gafă”din partea ei. La antrenamente Lăură făcea binișor progrese, instructorul era foarte mulțumit de ea, o aprecia mult pentru că era tandra, drăguță, isteața, specială cum îi plăcea lui să spună. O invită adesea la cafea, în baruri, la film,la teatru, la circ, iar ea găsea compania lui destul de plăcută. Cu profesorul se vedea în continuare, ca și cum nimic nu s-ar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de cadavre”...; „În palate sicofanții;/ Cioclii tandri sunt pe fir/ Moartea În pervers delir/ Își cutreiera amanții”...; „...Sadic metronom intrus,/ Timpul să ni-l bată-n jos/ A intrat și a distrus/ Foarea gândului frumos”. Căci cine este omul În poezia lui Alexandru Tăcu? „Din lepră, șerpi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poetului demnitar Costache Conachi, spre a stârni, pe ulițele târgului, deopotrivă, admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
similară, și la autorul român (Destul ! Nu sunt un rege barbar ! Nu vreau covoare/ De purpură, parfumuri și flori lingușitoare ! - I, p. 275). Tot astfel, când Ifigenia caută să-și înduplece tatăl să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei sunt aproape identici la cei doi dramaturgi. Eroina lui Euripide se jeluiește : De ce n-am, tată, glasul cu har al lui Orfeu,/ ca stâncile să vină, smerite, să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]