5,159 matches
-
Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea pe Thomas? Doamne, ce Îngeraș fusese acesta odată, pe la trei-patru anișori, bun de pictat pe tavanul tuturor bisericilor din lume, ce mai, era chiar cristic; Rusoaica era Sfînta Ana ținînd În poală pe fiul Mariei - văzuse Antonia o pictură - și, ah, ah, ce mai cornițe Îi crescuseră Însă pruncului, apoi, pe sub părul cel bălai! Ce-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a avut timp ori dispoziția necesară pentru a se angaja într-o legătură amoroasă, Laura fixă tavanul minute lungi fără să găsească răspunsul. „Hm! M-au curtat câțiva bărbați..., dar le-am descoperit câte un cusur fiecăruia așa că... i-am ținut la distanță întotdeauna. Nu am simțit acel „clic” despre care se spune că este semnalul decisiv
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i cer iertare...”. Târziu, foarte târziu, întins pe pat, obosit și plin de regret, poate că somnul l-a liniștit, dar lacrimile sale udau perna... Tainicele cărări ale iubirii * ... Întinsă pe cearceaful mototolit și ușor umed de transpirație, Laura privea tavanul pe întuneric. După ce ațipise cu greu, i s-a părut că cineva o strigă în somn și s-a trezit. Nu trecea pentru prima oară prin astfel de stări doar că, de data aceasta, acea stare se manifesta mult mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că ... zicea ceva de... gazele de șist... Marian Malciu sau... Din... din documente... înțeleg că e...geolog..., ceea ce... Nu, nu se leagă! Îmi omor capul degeaba”. Cu gândul canalizat pe acest nume, se urcă din nou în pat și fixă tavanul. Revăzu toate acele momente și se răsuci săși găsească cea mai comodă poziție. - Ei bine, Laura dragă, dacă tot nu poți dormi, hai să mai vorbim un pic! Poate lămurim ceva, își vorbi ea sieși, după obiceiul format de ani
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
capodoperă puțin ne pasă chiar dacă este vorba de cea mai uluitoare carte a tuturor timpurilor aceasta este o pensiune liniștită ați împuțit camera cu atîta fum de țigară niciodată mirosul acesta nu va mai ieși din saltea din pereți din tavan sunteți îngropat în ghemotoace de hîrtie nu e normal acest lucru vom chema serviciul municipal care se ocupă cu ghemotoacele de hîrtie ceilalți scriitori din celelalte pensi uni nu fac atîtea ghemotoace nu produc atîtea ghemotoace nu rup atîtea hîrtii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
într-una din vastele sale săli de conferințe purtînd încă în mod evident amprenta estetică a epocii comuniste. absolut toți cei 834 de invitați apreciară spiritul profund kitsch al decorațiilor precum și supradimensionarea inutilă a ansamblului. Iar crăpăturile inevitabile, apărute în tavan și în pereți din pricina materialelor proaste, utilizate în momentul construcției, fură considerate o sublimă revanșă a vieții asupra ideologiei. Vizita ghidată a întregului edificiu, a zecilor de kilometri de coridoare, inclusiv a subsolurilor, precum și a Catedralei neamului care se construia
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oficiali deja uitați, alții pure personaje ale unei epoci complicate... toți aveau în comun acum acest atașament profund față de Casa monteoru. într-un fel sau altul fiecare lăsase acolo o parte din viața sa. toți acei pereți, toate acele stucaturi, tavanele cu casetoane, parchetul din lemn de nuc, pianul dezacordat din hol și canapelele și fotoliile excesiv de confortabile erau impregnate de gesturi, de cuvinte, de gînduri, de neputințe și de revolte mute, de șoapte și intrigi, de bîrfe și denunțuri, de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimeni nu i-ar fi putut ghici multitudinea de spații, coridoare și dependințe, după cum din stradă nu i se vedea nici superba cupolă. Din încăperea unde fusese restaurantul dispăruseră mesele și scaunele, dar mobilele masive rămăseseră lipite de pereți, iar tavanul din mahon avea în continuare același aer protector. Guy mă privi cu oarecare compasiune, ca și cum ar fi vrut să-mi transmită condoleanțe pentru pierderea ireversibilă a unei felii din trecutul meu. Da, acolo, în acel spațiu care acum mi se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să se descarce. ne conduse pe un coridor destul de lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri fixate însă, în mod curios, nu pe tavan, ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă sadică, era ca și cum cineva ar fi trecut pe acolo cu o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lung și ne invită să intrăm într-un fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri fixate însă, în mod curios, nu pe tavan, ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă sadică, era ca și cum cineva ar fi trecut pe acolo cu o foarfecă uriașă și le-ar fi retezat în grabă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rapid și din cînd în cînd trebuia să-l mai opresc pentru a-i putea traduce totul lui Guy. sistemul de ascultare fusese în același timp primitiv și sofisticat. Primele microfoane utilizate fuseseră de fabricație sovietică, iar implantarea lor în tavan și în pereți ceruse multă pricepere și discreție. mai tîrziu, însă, cînd a început să cumpere industrie de la occidentali, Ceaușescu și-a dotat serviciile secrete cu microfoane miniaturizate infinit mai sofisticate. Unele dintre ele erau chiar microfoane autocolante, altfel spus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, ținea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenția de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite. Pereții, care, spre a corespunde intenției clasice a scării de lemn, ale cărei capete de jos erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. În sfârșit, tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorație, precum și crăpăturile lungi și neregulate ale pereților dădeau încăperii un aer de ruină și răceală. Tânărul, hotărîndu-se în fine, trase de mânerul clopoțelului. Atunci un fel de schelălăit metalic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mâna. Se auziră tropote pe scară, trântituri de ușă, și apoi totul reintră în liniște. O lampă portativă cu abajur era aprinsă pe o masă rotundă, răspândind cercuri de umbre degradate prin casă și imprimând un rotocol alb în tavan. Felix privi în odaie. Încăperea era mai mult lungă decât lată și avea o fereastră care da în geamlâc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. Câteva fotolii scunde și mici de pluș maron, un scrin de nuc de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
etajul I, pe care o mică tăbliță de email arăta numele simplu: Leonida Pascalopol. Casa, azi ștearsă față de noua arhitectură a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Leonida Pascalopol. Casa, azi ștearsă față de noua arhitectură a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite. Câteva scaune în X, încrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pereților pe care atârnau câteva mici picturi de priveliști de pe Bosfor. Biroul avea o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de oraș. Le arătă casa. Aceeași căutare din apartamentul de la București se regăsea și aici, într-un chip mai rustic. Doi pereți ai sălii erau acoperiți cu două mari șaluri de cașmir, arme numeroase vechi erau presărate peste tot, de tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un colț, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsită cu căni albastre de format mai mare, iar plita însăși slujea de bufet. În sfârșit, lungi culmi roșii atârnau de cele două grinzi laterale ale tavanului. O pânză de in gros era așternută numai într-un capăt al mesei. Pascalopol și Otilia se așezară alături pe o bancă, iar Felix, pe cealaltă dimpotrivă. În loc să aștepte mâncarea, Otilia mușca dintr-un măr mare, găsit pe o tipsie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți ajut. Felix mințise intenționat, dar moș Costache îl crezu sau se făcu că-l crede. - Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt puțin o scândură, îl repar eu,că mă pricep. Felix se strecură pe ușă cu ochii în tavan, ca să dovedească bătrânului că nu vede nimic. Pe dată ce ieși, auzi cheia răsucindu-se în broască. Ieșit în stradă, întoarse instinctiv privirea și văzu că moș Costache pândea la fereastră să vadă dacă a plecat. Bătrânul îi făcu un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prea mare, părea goală. La fereastră erau câteva ghivece cu cerceluși, rezemați de câte o scăricică de așchii. Cea mai mare parte din peretele de la răsărit era acoperită de icoane de toate mărimile, în fața cărora atârnau, cu sârme legate de tavan, trei mari candele de biserică. Peretele din dreptul patului era acoperit cu două imense rame care colectau mulțime de fotografii format vizit, de nuanță cafenie, în genere făcute de Waber și de Gerstl. În șiruri egale, ca niște fronturi, erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bucătăria, locurile de confort, el le voia în fundul curții, fiindcă zicea că așa e mai sănătos; în loc de mai multe camere, era de părere că sunt de ajuns două, dar mari, care să ocupe tot spațiul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, și, în locul balconului, care ar fi putut să cadă, pălimar repetat și la etaje. Pivnița ținea s-o facă nu sub casă, ci în fundul curții. Zidarul ascultă aceste deziderate cu calm și înțelegere, fiindcă era obișnuit să construiască
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puteau să mire pe cei care-l cunoșteau zgârcit. Cumpără fasole uscată, care vara nu se mai caută, linte, ceapă, costiță râncedă, carne afumată (mai mult picioare, coaste și fălci), în care Marina găsi viermi mici, albi. Bătând cuie în tavanul odăii, el își atârnă alimentele, așteptând campania de lucru. În curând constată că ele n-ar rezista până la toamnă, și atunci costița, ceapa și celelalte apărură cu exagerată frecvență la masă. Otilia, de obicei, aproape nu mânca nimic și privea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de tari, erau slăbite de vechime. Greutatea neașteptată așezată în mijlocul odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el că prevedea învoiala. Lucrătorii plecară nemulțumiți, înjurînd, iar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cealaltă? insistă, în chip curios, Costache. -- Dacă ar fi, zise Stănică, reeditând vechea discuție cu bătrânul, ar fi venit până acum unul să ne vestească. - Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune, se rugă părintele,teatral, ridicând mâinile spre tavan. - Ascultă, preasfinte, e adevărat că Dumnezeu e bun? - Tu zici, fiule! confirmă părintele, evitând orice participare la dispută. - Apoi, dacă e așa, cum îți explici, sfinția-ta, că ne zbatemde mii de ani în îndoială și nu ni se dă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]