8,384 matches
-
însemnările de călătorie din Londra 1933 (1934), în care curiozitatea jurnalistului este atrasă, în mod firesc, de specificul englezesc, relatat uneori cu umor, cu preocupare vădită pentru alteritate. Va urma un roman, de fapt o scriere despre moravurile din mediul teatral interbelic, Fard... (1935), fără adâncime psihologică, unde apar destul de transparent, pe fundalul dramei conjugale și existențiale a unei tinere familii de actori, și figuri reale din lumea scenei. Ca biograf, M. s-a oprit asupra personalității unor actori - Matei Millo
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
și interpreți lirici de seamă - Tenorul Ion Băjenaru și vremea lui (1970), Glorioasa existență a tenorului Gabriel Gabrielescu (1974). Evocările sunt susținute de apelul la document, rememorare și chiar de anecdotică, evitându-se, în general, romanțarea. Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul țării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui M., adună o bogată informație referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral și liric-muzical), ci și la autori, repertoriu, interpreți, locații, instituții, evenimente
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
de anecdotică, evitându-se, în general, romanțarea. Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul țării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui M., adună o bogată informație referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral și liric-muzical), ci și la autori, repertoriu, interpreți, locații, instituții, evenimente și la tot ce ține de culisele activității scenice. S-a remarcat „fervoarea cronicărească” (Ileana Berlogea) cu care exegetul înregistrează toate documentele, cu mare grijă pentru relatarea exactă a
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
și arte, configurate între anecdotică și memorialistică, sunt consemnate în Actorul de la miezul nopții (1974), precum și în ultima sa carte, Între viață și teatru (1985), cu un titlu simbolic pentru destinul asumat de M., acela de biograf complet al vieții teatrale (și, tangențial, culturale) românești. SCRIERI: Londra 1933, București, 1934; Fard..., București, 1935; Teatrul românesc acum o sută de ani (în colaborare cu G. Baiculescu), pref. Paul I. Prodan, București, 1935; Amintirile din teatru ale lui Const. I. Nottara (în colaborare
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
și prozei lui M., impregnată de candorile adolescenței, naratorii fiind, de regulă, tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
și stângăciile bat însă la ochi. Având o structură și o atmosferă baladescă și mizând pe naturalismul scenelor și al evenimentelor care aduc unele accente polemice, în contratimp cu scenele ideologizante, aceste piese au reprezentat un moment important în viața teatrală basarabeană, cu deosebire prin montările lui Veniamin Apostol. În scenă era adus un material de viață frust, crud, „imediat” și personaje jucate „pe viu”, credibile din punct de vedere caracterologic și psihologic (Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
Duda, Chișinău, 1973; Greierașul Puiu, Chișinău, 1974; Grâul, Chișinău, 1974; Bătuta, Chișinău, 1975; Axă, Chișinău, 1977; Hora mare, Chișinău, 1979; Toamna porumbeilor albi, Chișinău, 1979; Jurământul, Chișinău, 1980; Patria, poetul și balada, Chișinău, 1981; Focul din vatră, Chișinău, 1982; Roman teatral, Chișinău, 1984; Armonii, Chișinău, 1985; Tata, Chișinău, 1985; Tu, dragostea mea, Chișinău, 1987; Piesă pentru un teatru provincial, Chișinău, 1988; Vad, Chișinău, 1988; Soarele cel mare, Chișinău, 1990; Imne și blesteme, Chișinău, 1991; Floare Basarabie. Poeme după întâia moarte, București
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
ordine, un scop și o direcție principală evenimentelor, cu scopul de a impresiona publicul, nu de a reda faptele istorice. Dacă considerăm coloniile militare ale lui Arakceev o Încercare de a prefigura, de a reflecta o ordine dorită, atunci revoluția teatrală a lui Lunacearski poate fi probabil privită ca o reprezentare a relației dorite dintre bolșevici și mulțimea proletară. Nu se precupețea nici un efort pentru a asigura reușita ceremoniei. Când Lunacearski Însuși s-a plâns de faptul că se demolau biserici
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
anchete, precum cea despre poezie, la care răspund Sextil Pușcariu, Radu Gyr, I. Valerian, Constantin-Stelian, D.C. Amzăr. Revista a publicat foarte puțină proză (Mircea Streinul, George Antonovici), în schimb, pe câte două-trei pagini a promovat cronica: literară, teologică, științifică, muzicală, teatrală, plastică etc., și a făcut loc însemnărilor trimise de un fizician (George Macrin), un sociolog (Leon Țopa), un pedagog (C. Narly) etc. Ultima pagină este consacrată unei reviste a revistelor, cu numeroase ieșiri polemice. În fiecare număr, din loc în loc
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Fondator este Paul Ținculescu. Propunându-și să popularizeze literatura română „în păturile cele mai adânci ale poporului”, Î.l. obține colaborarea unor scriitori de prestigiu: G. Bacovia (Nocturnă), Victor Eftimiu, Radu D. Rosetti, Emil Gârleanu (Spre Galați, Galații, Rusciuc-Giurgiu). „Cronica teatrală, artistică și muzicală” este semnată de Paul Ținculescu. Alți colaboratori: Al. Cazaban, D. Teleor, Aurel Savela, Artur Gorovei, Mircea Rădulescu, Ion Dragoslav, Carol Ardeleanu, A. Mândru, Andrei Braniște, G. Caïr, Liviu Coman, I. Gr. Periețeanu. I.H.
INDREPTAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287548_a_288877]
-
Pârvan, Traian Lalescu, Al. Procopovici, Aurel Ciato, Lucian Bolcaș, Florian Ștefănescu- Goangă, I. Glăvan, G.D. Serra, Ion Bianu, Romul Vuia, Aurel Buteanu, Coriolan Petranu, Romulus Demetrescu, Cezar Petrescu, D.I. Cucu ș.a. Publicația dispune de rubrici referitoare la mișcarea culturală, literară, teatrală, artistică, de o „revistă a revistelor”, „Cronica Bucureștilor”, „Foița ziarului”, „Ultima oră”, „Revista presei maghiare” ș.a. Cronica literară este susținută la început de N. Georgescu-Tistu, cea plastică de George Oprescu, cea teatrală de A. Buteanu, Olimpiu Boitoș, Nomofilax (Gib I.
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
dispune de rubrici referitoare la mișcarea culturală, literară, teatrală, artistică, de o „revistă a revistelor”, „Cronica Bucureștilor”, „Foița ziarului”, „Ultima oră”, „Revista presei maghiare” ș.a. Cronica literară este susținută la început de N. Georgescu-Tistu, cea plastică de George Oprescu, cea teatrală de A. Buteanu, Olimpiu Boitoș, Nomofilax (Gib I. Mihăescu). Se dedică numere speciale încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia, lui I.C. Brătianu, sărbătoririi lui Gheorghe Dima, morții lui Vasile Lucaciu, deschiderii învățământului universitar din Cluj, prezenței unor oaspeți francezi, englezi
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
, Antoaneta (15.VII.1948, Oradea), prozatoare și poetă. Este fiica Minei (n. Nițescu) și a lui Antonie Bica, profesori de limbi străine. A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1966), după care a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, încheiate în 1972. Este și absolventă a Facultății de Ziaristică din București (1980). Își desfășoară cea mai mare parte a activității ca redactor al revistei timișorene „Orizont” (1972-1990). După revoluția din decembrie 1989 de la
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
prieten apropiat până la izbucnirea unui conflict care i-a despărțit pentru totdeauna. În 1833, împreună cu I. Câmpineanu și Costache Aristia, fondează Societatea Filarmonică și în curând preia conducerea Școlii de literatură, declamațiune și muzică vocală, contribuind efectiv la unele reprezentații teatrale în limba română. În sprijinul teatrului românesc a editat și „Gazeta Teatrului Național” (1835-1836). Divergențele politice și personale, polemicile în jurul limbii literare au dezbinat conducerea societății, au grăbit destrămarea ei și au accentuat adversitatea dintre H.-R. și ceilalți reprezentanți
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
conceptului de roman. Alături de scrierile teoretice, în cadrul operei lui I. trebuie remarcate și culegerile de eseuri (Drumuri literare, Texte și întrebări, 1979), alcătuite în special din articole publicate de-a lungul vremii în periodice. Paleta tematică - spectacolul de teatru (Peisaj teatral. 1944-1947 analizează, bunăoară, reprezentații precum Domnișoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu, Ultima oră de Mihail Sebastian, Ifigenia în Aulida de Euripide), arta filmului (Cuvântul în film, Pulverizarea „noului val”, Filme de serie, Cultură și divertisment, Peisaj cinematografic. 1944-1947) - dă seamă
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
dimineața, 1988, Teatrul Nottara), Arșița și viscolul (1992, Teatrul Nottara), Tehnica raiului (1997, Teatrul Național din București) ș.a. A fost distins cu Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1992), Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române (1992), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor Teatrali (1995), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1997). Povestirile lui I. - Tratat asupra vițeilor la poarta nouă. Lumea într-o luni (1993), Primăvara, când înmuguresc câinii (1998) - se situează la jumătatea drumului între satiră, farsă, fabulă umoristică și proză de observație
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Visul unei nopți de vară, în W. Shakespeare, Opere, III, București, 1956 (traducere revăzută de Florin Tornea). Repere bibliografice: Pușcariu, Călare, 190-209; Chendi, Scrieri, II, 318-322; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 76-91; Sadoveanu, Cărți, I, 139-142; G. Topîrceanu, Cronica teatrală, VR, 1913, 10; O. Goga, Precursori, îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1989, 133-140; I. Trivale, Cronici literare, București, 1914, 333-341; Natalia Negru, Helianta. Două vieți stinse, București, 1921; Constantinescu, Scrieri, III, 261-273; Perpessicius, Opere, II, 81-82, V, 11-15
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
lui I. își găsește expresia cea mai aplicată în volumul de popularizare a învățăturilor creștine Roduri din câmpul Evangheliei (1937), ferventul propovăduitor al ideologiei de dreapta eșuând, nu după mult timp, într-o apologie cuminte a regalității. Prin numeroase cronici teatrale, muzicale și plastice, prin articole literare, I. a contribuit însă la difuzarea și înțelegerea actului de cultură, fiind o prezență foarte activă în presa interbelică. Importantă a fost mai cu seamă activitatea sa de traducător și de prezentator al realităților
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
Constantin Vișoianu, iar director, Tudor Teodorescu-Braniște. În articolul-program Ce vrem, se arată că ziarul „va lupta pentru aceleași cauze și idealuri pentru care au luptat «Dimineața», «Adevărul», «Cuvântul liber» și «Jurnalul».” De remarcat rubricile de interviuri, „Poste-restante” (Tudor Mușatescu), cronica teatrală (Vasile Timuș), cronica plastică (Tache Soroceanu), „Cronica concertelor” (Virgil Gheorghiu). Ziarul susține politica noii puteri „populare” instaurate în august 1944, deși mai semnează încă Dan Petrașincu, M. Carp, generalul Mihail Negruzzi, Petre V. Haneș sau I. Valjan. Alți colaboratori: Liviu
JURNALUL DE DIMINEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287691_a_289020]
-
Codrescu, autor de articole istorice, articole despre „artele frumoase”, traduceri de istorioare morale din limba franceză și versuri. Em. Arghiropol traduce din Xavier de Maistre și din V.A. Sologub (printr-un intermediar francez) și redactează o cronică a spectacolelor teatrale. R.Z.
JURNAL PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
București, 1958 (în colaborare cu M. Bănescu). Repere bibliografice: Rep., De vorbă cu Ionel Jianu și Al. Bilciurescu despre „Cavalerii verticali”, RP, 1931, 41; Pompiliu Constantinescu, „Cavalerii verticali”, VRA, 1932, 221; Mircea Handoca, Ionel Jianu. Critic de artă și cronicar teatral, RITL, 1988, 3-4; Un om, o viață, un destin : Ionel Jianu și opera lui, îngr. Ion Manea, Gabriela Carp, Lionel Scantéyé, Silvia Cinca, Paris-Los Angeles, 1990; ed. București, 1991; Românii, passim; Mircea Popa, Ionel Jianu, eseist, RL, 2003, 38; Manolescu
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
copii (1955). Are o bogată activitate, de-a lungul a peste cinci decenii, în calitate de scriitor (prozator umorist și autor de literatură pentru cei mici, dramaturg, textier) și de animator cultural, contribuind la promovarea literaturii de gen. O serie de „miniaturi teatrale” (realizate în colaborare cu Ion Mustață) și piese într-un act au fost puse în scenă la diverse teatre din țară. E autorul a numeroase texte destinate difuzării radiofonice (scenarii, scenete, povești ș.a.), fiind prezent, de asemenea, cu povestiri științifico-fantastice
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
în 1914 demisionează. În 1916 scoate „Ziarul meu”, de fapt o revistă „literară, socială și artistică” pe care o scrie aproape singur, iar un an mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
lui de portretist. Cu o îngustă percepție a literaturii moderne (și, în genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât trăsneli și „nerozii”. Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]