3,283 matches
-
oferi în mai multe rânduri să-l scoată de acolo. Dar el nu primi nimic, zicând de fiecare dată: „Acela din a cărui dragoste mă aflu aici mă va scoate, dacă e spre slujirea Sa”. 61. Rămase șaptesprezece zile în temniță fără vreo cercetare și fără să știe de ce. Veni atunci Figueroa și-l cercetă cu privire la mai multe lucruri, ajungând până la a-l întreba dacă nu cumva îndemna la respectarea sâmbetei și dacă cunoștea cumva două femei, mamă și fiică. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
împreună cu secretarul său, care scrisese tot ceea ce s-a discutat. 62. În acel timp, Calixto era la Segovia. Când află de întemnițarea Pelerinului, sosi imediat și, deși abia se înzdrăvenise puțin după o boală grea, veni să împartă cu el temnița. Însă Pelerinul îi spuse că ar face mai bine să se înfățișeze vicarului. Acesta îl primi bine, dar îi zise că el l-ar fi trimis în temniță și că va trebui să rămână acolo până la întoarcerea celor două femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se înzdrăvenise puțin după o boală grea, veni să împartă cu el temnița. Însă Pelerinul îi spuse că ar face mai bine să se înfățișeze vicarului. Acesta îl primi bine, dar îi zise că el l-ar fi trimis în temniță și că va trebui să rămână acolo până la întoarcerea celor două femei, pentru a vedea dacă ele adeveresc spusele sale. Calixto a stat câteva zile în temniță, dar Pelerinul, văzând că aceasta dăuna sănătății lui încă șubrede, dobândi eliberarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îl primi bine, dar îi zise că el l-ar fi trimis în temniță și că va trebui să rămână acolo până la întoarcerea celor două femei, pentru a vedea dacă ele adeveresc spusele sale. Calixto a stat câteva zile în temniță, dar Pelerinul, văzând că aceasta dăuna sănătății lui încă șubrede, dobândi eliberarea sa prin mijlocirea unui doctor cu care era bun prieten. Se scurseră patruzeci și două de zile de la intrarea lui în temniță până la eliberare. Întorcându-se cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Calixto a stat câteva zile în temniță, dar Pelerinul, văzând că aceasta dăuna sănătății lui încă șubrede, dobândi eliberarea sa prin mijlocirea unui doctor cu care era bun prieten. Se scurseră patruzeci și două de zile de la intrarea lui în temniță până la eliberare. Întorcându-se cele două femei, secretarul veni în temniță să-i citească hotărârea 1: era liber, numai că trebuia ca el și tovarășii lui să se îmbrace ca toți ceilalți studenți și, întrucât nu aveau studii, nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aceasta dăuna sănătății lui încă șubrede, dobândi eliberarea sa prin mijlocirea unui doctor cu care era bun prieten. Se scurseră patruzeci și două de zile de la intrarea lui în temniță până la eliberare. Întorcându-se cele două femei, secretarul veni în temniță să-i citească hotărârea 1: era liber, numai că trebuia ca el și tovarășii lui să se îmbrace ca toți ceilalți studenți și, întrucât nu aveau studii, nu le mai era îngăduit să vorbească despre cele ale credinței pentru patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de călugări ce veneau să-i vadă. Pelerinul vorbea despre cele obișnuite; prin urmare, se iscă între călugări o oarecare dezbinare, mulți dintre ei arătându-se mișcați. 67. La sfârșitul acestor trei zile, veni un notar care-i duse în temniță. Nu i-au pus jos, cu răufăcătorii, ci deasupra, într-o odaie veche, nelocuită și foarte murdară. Amândoi fură legați cu același lanț, de câte un picior fiecare, iar lanțul era prins de un stâlp din mijlocul camerei. Lungimea lanțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dădu toate scrierile lui, adică Exercițiile spirituale 3, pentru a fi cercetate. Frías îi întrebă dacă mai aveau și alți tovarăși; ei răspunseră că da și îi spuseră unde stăteau. Imediat plecară oameni la ordinul licențiatului și-i aduseră în temniță pe Cáceres și pe Artiaga, dar nu și pe Juanico, care mai târziu se făcu călugăr. Aceștia nu au fost puși sus cu ceilalți doi, ci dedesubt, cu deținuții de rând. Nici de această dată Pelerinul nu voi să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
era învățat. El răspunse: „Dacă acesta este adevărul sau nu, veți hotărî voi; iar dacă nu este adevărul, osândiți-l”. În cele din urmă, ei plecară fără a mai osândi nimic. 69. Multă lume venea să vorbească cu el în temniță și, printre aceștia, veni într-o zi și don Francisco de Mendoza - care a fost numit mai târziu cardinal de Burgos, însoțit de licențiatul Frías. El îl întrebă în mod familiar cum se simțea în temniță și dacă îl apăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vorbească cu el în temniță și, printre aceștia, veni într-o zi și don Francisco de Mendoza - care a fost numit mai târziu cardinal de Burgos, însoțit de licențiatul Frías. El îl întrebă în mod familiar cum se simțea în temniță și dacă îl apăsa mult faptul că era închis. Pelerinul răspunse: „Vă voi spune ceea ce i-am spus azi unei doamne care mă deplângea, văzându-mă întemnițat. I-am spus: «Prin aceasta arătați că nu doriți să fiți întemnițată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apăsa mult faptul că era închis. Pelerinul răspunse: „Vă voi spune ceea ce i-am spus azi unei doamne care mă deplângea, văzându-mă întemnițat. I-am spus: «Prin aceasta arătați că nu doriți să fiți întemnițată din dragoste pentru Dumnezeu». Temnița vi se pare un rău așa de mare? Vă spun că nu există gratii și lanțuri în Salamanca, încât să nu-mi doresc mai multe, din dragoste pentru Dumnezeu”. Tocmai în acele zile se întâmplă ca toți cei închiși să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pare un rău așa de mare? Vă spun că nu există gratii și lanțuri în Salamanca, încât să nu-mi doresc mai multe, din dragoste pentru Dumnezeu”. Tocmai în acele zile se întâmplă ca toți cei închiși să fugă din temniță; însă cei doi tovarăși închiși cu ei nu fugiră. Când, a doua zi dimineață, îi găsiră doar pe ei doi cu ușile larg deschise, acest fapt fu înălțător pentru toată lumea și iscă mare larmă în oraș. Li s-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ajuta pe aproapele după putința sa. Și doctorul Frías, care se arăta foarte mișcat, stărui în zadar; Pelerinul se mulțumi să repete că va face ceea ce i s-a poruncit atâta vreme cât va fi sub jurisdicția din Salamanca. Fură scoși din temniță imediat. Punând totul în mâinile lui Dumnezeu, începu să cugete la ce trebuia să facă; găsea o mare greutate în a rămâne în Salamanca. De fapt, fiindu-i oprit să lămurească ce este păcat greu sau ușor, era pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi cărămizi sau cuburi de piatră și pot fi zidul unei cetăți în care, cine știe cum, ai putea fi stăpânul.” Forță cuvântului, persuasiva, determină trăiri contradictorii, dematerializare:,, Pe cuvânt de onoare am spus, și formula asta, care altădată putea deschide ușa temniței unui condamnat la moarte și putea pune capăt unui război și putea întrece însăși puterea legii, mă făcu să mă simt neputincios și batjocorit, dar în același timp, eram atât de ușor încât numai acum, scriind, îmi dau seama: să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
autori confiscate, manuscrisele clasicilor ca și documentele istoriei noastre duse în Rusia sau distruse, profesorii universitari zvârliți în stradă sau în închisori și înlocuiți, pe catedre, cu agenți străini, scriitorii și artiștii muritori de foame în bordeiele lor sau în temnițe etc. etc. Toate acestea se știu. Ceea ce se știe mai puțin, sunt consecințele, de o extremă gravitate, ale acestui metodic asasinat al culturii românești. [...] E vorba, pur și simplu, de un ma sacru cultural până în cele mai mici amănunte. Se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit, de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară a fost condamnat la moarte; în total unsprezece ani de temniță)“ (Mircea Eliade, Jurnal II, pp. 264-265). În 1958, Ion Caraion a fost din nou arestat pentru că trimisese la Paris poeme de Radu Gyr și de ale lui însuși. La despărțirea de mama Monicăi, după cum a relatat ea la anchetă, Caraion
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
RPR, cu diverse elemente ostile regimului“, a fost încadrată la articolul „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitațiuni (art. 209, pct. 2, lit. a și b, al. 2 c. p.)“. Sentința pri mită a fost de 18 ani de temniță grea și confiscarea averii. Închisorile prin care a trecut au fost: Malmaison, Ura nus, Jilava, Văcărești. La Malmaison, maiorul Francisc Butyka, de profesie lăcătuș, șeful Direcției Anchete Penale a Regiunii București în 1958, i-a promis Ecaterinei BălăcioiuLovinescu - la acel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Hop, care - cu toate că purta Îmbrăcăminte tradițională, barbă și perciuni rituali - visa să devină deputat. Eroul nu ajunge În Parlament, ci În Închisoare, așa cum anunță de la bun Început motto-ul piesei : A deputat visează, deși e’nperciunat, Dar spiritul femeii În temniță l-au dat <endnote id="(125, p. 151)"/>. Piesa era inspirată din actualitatea epocii. Subiectul ei era sugerat de dezbaterile (din Parlament și În presă) și de agitațiile stradale (inclusiv devastarea Templului Coral) declanșate de problema emancipării politice a evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bătuți, o sinagogă profanată și distrusă, case și prăvălii evreiești devastate și jefuite. Pentru oprirea violențelor - continua relatarea de presă - a fost necesară intervenția consulului austriac și a celui englez și ulterior a poliției, care a pus „la umbră” (În temniță) câțiva „bandiți”. În loc ca, la rândul lor, publicațiile moldovenești să se lupte cu prejudecățile populare care generau astfel de Întâmplări tragice, ziariștii de la Albina românească - ziar editat la Iași de Gheorghe Asachi - se războiau, dimpotrivă, cu publiciștii care dădeau În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1903). 310. Emil Cioran, Ispita de a exista, Editura Humanitas, București, 1992 (prima ediție, La tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956). 311. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. La Începutul anilor ’60, Nicolae Steinhardt - convertit la creștinism În temniță (de la rus. temno = „Întuneric”) - recepta Întunericul pușcăriilor comuniste „ca opus al luminii lui Hristos”. 312. Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu, care nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el, Gheorghe Gheorghiu Dej. Tot nelalocul lor li se păruseră rutinaților cenzori și două versuri din piesa dramaturgului sovietic Alexei Arbuzov (1908-1986) „Cale lungă”. Iată-le cum sunau În original: „De liberi ne-am născut să fim/ Sau numai-n temniți să trăim”. Mai dur fusese textul ungurului din țara vecină, nu de la noi, Simon Magda, ale cărei replici au sunat În sensibilele timpane ideologice ale tovilor noștri precum niște ciocane pneumatice de mii de tone-forță: „Pag.31. Raczne: Topi-i
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
astăzi cu calm și cap limpede, oricine Își poate da seama de caracterul mârșav și ticălos al acuzațiilor aduse. c.l. Ce-a pățit V.I. Cataramă Regretatul luptător anti-comunist vasluian Constantin Iulian (el Însuși condamnat cândva la ani grei de temniță și lagăr) a cercetat documentele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) găsind numeroase referiri asupra lui Cataramă. Iată pentru ce se supăraseră tovii (printre multe altele): pe o poezie realistă. „SPERANȚA. Ne mângâie speranța deopotrivă/ cu fruntea’n
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
luna mai 1958. În 1951, deci când Mihai Manoilescu nu mai exista, i s-a intentat un proces de către un tribunal civil, privind activitatea sa ca ziarist, iar la 12 aprilie 1952 a fost condamnat „în lipsă” ( ! ) la 15 ani temniță grea și 10 ani degradare civică, cu confiscarea totală a averii, fapt probabil unic în analele judiciare ale tuturor țărilor civilizate. S-a stins astfel o personalitate de excepție, adept și doctrinar al neoliberalismului la noi, despre a cărui operă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
considerat că istoria noastră începe cu el și comunismul împrumutat din Răsărit. Noroc de unii oameni luminați, care printr-o rezistență tacită au mai încetinit ritmul distructiv al dictatorului. Nu de puține ori îmi ziceam: „Oare când vom scăpa din temniță”? Țara întreagă era ca o temniță cu sârmă ghimpată la granițe, cu securitatea și organele represive care urmăreau atent, și reprimau orice împotrivire! Elitele țării au fost supuse unui regim draconic de exterminare, înfundând pușcăriile și dispărând fără urmă... Îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]